Rapid-U Cluj 0-2...
#rapidiubirefarasfarsit
Bogdan Baratky trage concluziile după Rapid - U Cluj 0-2: „Paștele, Crăciunul și Rapidul se sărbătoresc în familie!”
Drumul Rapidului spre performanță vă începe cu adevărat atunci când și cei mai recent atrași de farmecul Giuleștiului, indiferent de scopul călătoriei (business sau plăcere), vor înțelege că acesta e ingredientul secret. Banii sunt, desigur, importanți, dar ei pot cumpăra în cel mai bun caz competență (Doamne ajută!), nu și armonie. Sărbătorile vin atunci când sunt programate, după datină și calendar. Când se întâlnesc cu armonia casei, ele aduc într-adevăr fericire; altfel, se transformă în cel mai bun caz în prilej de reflexie. Condimentat cu mâhnire și nostalgie. A nu se confunda cu obiceiul reflexiv, concept filosofic post-apocaliptic pe care se sprijină ideologia fotbalului de tip nou. Acel fotbal care, daca vă ieși învingător din încleștarea cu tradiția, vă transforma totul într-un showbiz care pur și simplu nu se asortează cu perimetrul delimitat de Calea Grivitei, Calea Giulești, Podul Effingham și Gara Basarab.
Din seara de luni în noaptea de Înviere
Deloc întâmplător, în etapa din Săptămâna patimilor, Rapidul a jucat în Sâmbăta Mare. Nu, nu are nici un substrat religios remarca, e pur și simplu o constatare; un fapt. Atunci când ești campiona meciurilor disputate acasă lunea, în weekendul Paștelui e firesc să joci cu două ore înainte de Înviere. Că să ne fie clar de ce, pentru moment, dincolo de jocul în sine, Rapidul nu e un club care să poată emite pretenții la campionat.
U Cluj, pur și simplu mai bună
Revenind la fotbal, discuția e simplă și scurtă. Clujul lui Sabău a castigat pentru că pur și simplu a fost echipa mai bună ieri. La o analiză post pe post nu știu dacă Rapidul ar jindui la vreunul dintre titularii Clujului. Ceea ce agravează concluzia discuției. U Cluj nu a fost echipa care “și-a dorit mai mult victoria”, ci trupa care a părut mai antrenată și cu siguranță mai prezentă în joc.
Am spus-o înainte de playoff: Rapidul este o trupă care poate câștiga oricând, cu orice adversar, însă nu poate lega serii de rezultate pozitive, astfel încât să poată spera la trofee în competiții de anduranță așa cum e campionatul. După repriza secundă de la CFR și egalul cu reflexii de victorie din Gruia, Rapidul a dat impresia că poate trece peste studenții clujeni. Nimic mai fals, pentru că Rapidul e acel copil inteligent, cu potențial, cu resurse, tras constant înapoi de problemele familiei disfuncționale din care provine. Mi-ar plăcea să cred că modul în care Rapidul s-a prezentat aseară în Giulești are drept cauză unică tragedia lui Aaron Boupendza, dar probabil înțelegem cu toții că avem de-a face cu cauze mult mai profunde.
Stolz – Onea, Pașcanu, Ciobotariu, Borza – Kait, Keita, Christensen – Dobre, Koljic, Petrilă.
Acesta a fost 4-3-3-ul ales în mod logic de Șumudică. Dar jocul mi-a lăsat senzația că nu detaliile tactice au făcut diferență, ci atitudinea. Jucătorii Rapidului păreau afectați de un blocaj mental deloc explicabil după meciul din etapa precedentă. Neconcentrați, lipsiți de agresivitate, jucătorii Rapidului nu au reușit să valorifice diferența de valoare individuală, permițând prin pasivitate clujenilor să își pună în valoare jocul colectiv. Petrila, Dobre, Christensen, Kait, Borza, au fost pe nicăieri aseară, într-un meci în care s-au sincronizat perfect în mediocritate. Cu 2-3 jucători în zi slabă poți spera la un rezultat pozitiv, dacă te ajută atitudinea. Cu 5-6 însă și fără atitudine, nu poți spera la nimic.
Clujenii au controlat prima jumătate a reprizei și au trecut pe lângă gol la reluarea cu capul din scoasă din apropierea liniei porții de Pașcanu. Rapidul a replicat cu ratarea lui Dobre și cursa lui Petrila, aparent busculat în careu de fundașii clujeni, însă per total mingea a stat la oaspeți, care au controlat ostilitățile. Că o paranteză, Colțescu ar merita poate un paragraf în cronica meciului, însă jocul Rapidului blochează din fașă și fără milă această intenție.
Golul vine pe finalul reprizei, când Keita își pierde poziția la mijlocul terenului, oaspeții profită de pasivitatea vișiniilor, combină nestingheriți în careu, iar Bic fructifică cu un șut plasat eroarea de poziționare a lui Stolz. Alt sistem, același rezultat Repriza a doua nu a schimbat nici impresia artistică și nici soarta punctelor. Șumudică schimbă din nou sistemul, trecând în 4-4-2-ul care a adus punctul din Gruia. Iese Kait, intră Burmaz în poziție de al doilea vârf. Două minute mai târziu, Sabău răspunde cu o dublă schimbare. La adăpostul scorului și invitat de noua formulă a gazdelor, renunță la Bic și la pivotul Thiam, introducând arcul și săgeata – Nistor și Macalou.
Ratăm prin Koljic, iar meciul se joacă în minutul 77, la o fază banală, din care o trupă serioasă nu poate primi în mod normal gol. Minge degajată de oaspeți din zona liniei de fund, Keita e dat la o parte de Blănuță (arătând astfel de ce CFR a ales să renunțe la un mijlocaș central cu fizic deficitar pentru fotbalul modern), iar mingea ajunge cu noroc la Macalou. Aflat în tușă, într-o zona neutră și complet nepericuloasă, Macalou întră în careu și finalizează doar pentru că Onea, căpitanul Rapidului, nu știe să faulteze atunci când trebuie și însoțește pasiv adversarul în drumul său spre gol. Desigur, mingea e perfect plasată lângă bară, fără speranțe de această dată pentru Stolz.
Burmaz și Koljic trec și ei pe lângă golul de onoare, iar meciul se încheie cu victoria logică și meritată a oaspeților. După un meci în care, printre altele, marcator e jucătorul adus gratis din liga 3 Franța, în timp ce fotbalistul plătit cu zeci de mii de euro lunar din Serie A nu e o soluție pentru Rapid indiferent de scor sau de adversar.
Urmează meciul sezonului
Urmează Sibiul. Adică meciul sezonului pentru Rapid. Pentru că, urăsc să am dreptate, cel mai important meci de play-off pentru Rapid e semifinala de Cupă. De ce e important meciul? Pentru că doar Cupa poate salva sezonul. De ce e criminal de greu meciul ăsta? Pentru că Rapid are 3 victorii în deplasare tot sezonul și Maldarasanu vrea să arate că merita să antreneze Rapidul. Indiferent dacă îl va antrena sau nu. Iar rezultatul de egalitate nu e o opțiune.
Cine ține cu Rapid s-aibă Paște fericit!
Rapidiști sau nu, dragi cititori, vă doresc sărbători liniștite. Pentru ai mei, se știe: cine ține cu Rapid s-aibă Paște fericit! Cu credința că Rapidul se va regăși și el, la un moment dat.
