Silvius Banica

#pursisimplu Șterge-o, herr...

Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata

#profudeistorie 21 ianuarie 21 ianuarie este a 21-a zi a calendarului gregorian. Mai sunt 344 de zile până la sfârșitul anului (345 de zile în anii bisecți). Evenimente 1077: Henric al IV-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman, se prezintă ca penitent la Canossa (localitate din Italia de nord), pentru a obține iertarea papei; după o așteptare de 3 zile, este primit de către papă care îi ridică excomunicarea. 1276: Inocențiu al V-lea devine papă. 1596: Charles de Montmorency, duce de Damville, este numit amiral al Franței, de către regele francez, Henric al IV-lea. 1643: Navigatorul olandez, Abel Tasman, descoperă Tonga din Oceanul Pacific. 1648: La Alba Iulia apare prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, cunoscut sub numele de „Noul Testament de la Bălgrad”. Ediția este coordonată de mitropolitul Simion Ștefan. 1720: Suedia și Prusia semnează Tratatul de la Stockholm. Suedia cedează o parte din Pomerania suedeză Prusiei, inclusiv insulele Usedom și Wollin și orașele Stettin, Damm și Gollnow. 1749: Teatrul Filarmonico din Verona este distrus de incendiu, ca urmare a lăsarii unei torțe în cutia unui nobil după un spectacol. Este reconstruită în 1754. 1774: Abdul Hamid I devine sultan al Imperiului Otoman și calif al Islamului. 1793: După ce a fost găsit vinovat de trădare de către Convenția Națională Franceză, regele Ludovic al XVI-lea al Franței este executat prin ghilotinare. 1793: Rusia și Prusia împart Polonia. 1870: Decret privind înființarea Societății generale de asigurare reciprocă "Transilvania", cu sediul la Sibiu. 1899: Se produce primul automobil Opel. 1911: Prima ediție a Raliului Monte Carlo. 1920: S-au încheiat lucrările Conferinței de Pace de la Paris. 1921: Este creat Partidul Comunist Italian. 1941: Are loc Rebeliunea legionară. După reprimarea ei, generalul Ion Antonescu impune o dictatură militară. Ia sfârșit Statul Național-Legionar, declarat pe 14 septembrie 1940. 1954: Primul submarin bazat pe energie nucleară, "USS Nautilus", este lansat la apă de Statele Unite la Groton, Conneticut. 1964: Eugène Ionesco (născut Eugen Ionescu), dramaturg francez de origine română, este ales membru al Academiei Franceze. 1972: La București s-a deschis reprezentanța Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). 1976: Supersonicul Concorde, care a fost dezvoltat datorită unei colaborări între francezi și englezi, a fost folosit pentru prima oară. 1991: S-a deschis, la București, Oficiul Fondului pentru Copii al Organizației Națiunilor Unite (UNICEF). 1998: Papa Ioan Paul al II-lea vizitează Cuba. 1999: A cincea mineriadă: La București are loc o conferință de presă comună a GDS, Alianța Civică, Asociația foștilor deținuți politici din România, Liga Apărării Drepturilor Omului, Asociația victimelor mineriadelor 1990–1991, la care se face publică hotărârea de a organiza un marș de protest față de manifestările minerilor, vineri, 22 ianuarie 1999. La Timișoara, peste o mie de reprezentanți ai societății civile organizează un miting de protest. La ora 15:00, minerii forțează barajul de la Costești, pe care după o oră îl sparg. 2001: Jutta Kleinschmidt devine prima femeie care câștigă Raliul Paris-Dakar la categoria motociclete. Sărbători Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul, Sf. Mc. Neofit (calendar creștin-ortodox, greco-catolic) Sf. Agnia (Agneza de Roma), martiră (calendar creștin-ortodox[3]) Elveția: Înființarea primei biserici baptiste (1525) Ziua Internațională a Îmbrățișărilor

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă ÅŸi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine

#pursisimplu Ponţiu Pilat, guvernatorul care l-a condamnat la moarte pe Iisus Ponţiu Pilat, numit adesea Pilat din Pont, este una dintre cele mai controversate și enigmatice personalităţi din istoria antică. Guvernator roman al Iudeei timp de zece ani, el a fost martor și participant la evenimente cruciale pentru destinul poporului iudeu și al creștinismului în general. Cel mai cunoscut fapt din viața sa este judecarea și condamnarea la moarte prin răstignire a Lui Iisus din Nazaret, pe care Îl considera nevinovat, dar pe care L-a condamnat în urma presiunii mulțimii instigate de arhierei. Informațiile despre viața timpurie a lui Ponţiu Pilat sunt limitate și în mare parte necunoscute. Sursele istorice disponibile se concentrează în principal pe perioada în care a deţinut funcţia de guvernator al provinciei romane Iudeea, dar nu oferă detalii despre tinereţea sa. Se crede că Pilat s-a născut în Italia, în jurul anului 12 î.Hr., într-o familie de cavaleri (ordo equester), adică al doilea cel mai înalt rang social din societatea romană, după senatori (ordo senatorius). Unele speculații sugerează că s-ar fi născut în Fortingall, Scoția, dar aceasta este o teorie neconfirmată și puțin probabilă. Numele său, Ponțiu Pilat, sugerează o legătură cu gens Pontius, o familie romană proeminentă, iar „Pilatus” se referă probabil la un pileus (pălărie) sau la un pilum (suliță), ambele fiind simboluri ale unei cariere militare. Se presupune că Pilat a urmat o carieră militară și administrativă înainte de a fi numit prefect al Iudeei de către împăratul roman Tiberius. Cu toate acestea, informațiile exacte despre viața și cariera sa timpurie rămân în mare parte un mister. Ponţiu Pilat, prefect al Iudeei Ponțiu Pilat a fost numit prefect al provinciei romane Iudeea în jurul anului 26 d.Hr., în timpul împăratului Tiberius. A rămas în această poziție până în anul 36 d.Hr. În calitate de prefect, rolul său principal era să mențină ordinea și să administreze provincia în numele Imperiului Roman. Responsabilitățile sale includeau colectarea taxelor, menținerea infrastructurii și judecarea cazurilor legale. Mandatul lui Ponţiu Pilat în Iudeea a fost marcat de mai multe incidente tensionate între autoritățile romane și populația locală, care în mare parte era de religie iudaică. De exemplu, Pilat a adus stindarde romane cu efigia împăratului în Ierusalim, ceea ce a provocat indignare în rândul iudeilor care considerau că aceasta era o formă de idolatrie și o violare a legilor lor religioase. Guvernatorii care fuseseră înaintea sa au evitat să facă acest lucru. Pilat a cedat în cele din urmă și a retras stindardele. Un alt incident notabil implică folosirea fondurilor Templului din Ierusalim pentru construirea unui apeduct destinat îmbunătățirii aprovizionării cu apă a Ierusalimului. Această decizie a generat proteste masive în rândul iudeilor, care au fost reprimate violent de trupele lui Ponţiu Pilat. În urma intervenției armatei, mai mulți protestatari au fost uciși. Ponţiu Pilat şi condamnarea lui Iisus Hristos Ponţiu Pilat este cunoscut în principal pentru rolul său în procesul și crucificarea Lui Iisus din Nazaret, așa cum este descris în Noul Testament. Procesul lui Iisus Hristos, descris în Evangheliile Noului Testament, a avut loc în Ierusalim și a culminat cu crucificarea Lui Iisus. Potrivit relatărilor evanghelice, autoritățile religioase iudaice, inclusiv fariseii și saducheii, L-au arestat pe Iisus sub acuzația de blasfemie, deoarece se proclama pe sine ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Autoritățile iudaice L-au adus pe Iisus în fața lui Ponțiu Pilat, deoarece nu aveau autoritatea de a aplica pedeapsa capitală și încercau să obțină aprobarea romanilor pentru crucificarea Lui Iisus. Ponţiu Pilat L-a interogat pe Iisus și nu i-a găsit nicio vină care să justifice pedeapsa cu moartea. Într-una dintre relatări, în special în Evanghelia după Ioan, Pilat a încearcat să-L elibereze pe Iisus, dar autoritățile iudaice insistă că El a încălcat legea iudaică și că, prin proclamarea Sa ca rege, reprezenta o amenințare la adresa Romei. Într-un gest de compromis, Pilat L-a oferit pe Iisus pentru a fi biciuit, sperând că această pedeapsă va fi suficientă pentru a satisface mulțimea și autoritățile iudaice. Cu toate acestea, mulțimea a continuat să ceară crucificarea. Ponţiu Pilat a oferit mulțimii opțiunea de a-L elibera pe Iisus sau pe Baraba, un tâlhar și posibil revoluționar care fusese arestat pentru rebeliune și crimă. Pilat spera ca mulțimea să aleagă eliberarea lui Iisus, deoarece nu-L considera vinovat de acuzațiile aduse împotriva Lui și nu găsise niciun motiv concret pentru a-L condamna la moarte. Cu toate acestea, autoritățile religioase iudaice, care doreau moartea Lui Iisus, au instigat mulțimea să ceară eliberarea lui Baraba în locul Lui Iisus. În cele din urmă, Ponţiu Pilat a cedat presiunilor, iar Iisus a fost condamnat la moarte prin crucificare. „Nevinovat sunt de sângele Acestui Drept. Voi veți vedea.”, ar fi spus Ponţiu Pilat, conform Evangheliei după Matei (27:24-25). Înainte de a fi crucificat, Iisus a fost biciuit și încoronat cu o coroană de spini. A fost apoi forțat să-și poarte propria cruce pe drumul spre locul de execuție, numit Golgota. Acolo, Iisus a fost răstignit între doi tâlhari și a murit după câteva ore. Viaţa lui Pilat din Pont după răstignirea Lui Iisus Procesul și condamnarea lui Iisus în timpul guvernării lui Ponțiu Pilat au avut un impact semnificativ asupra istoriei creștinismului și a dezvoltării teologiei creștine. Aceste evenimente au dus la răspândirea creștinismului în afara comunității iudaice și, în cele din urmă, în întreg Imperiul Roman. După răstignirea lui Iisus, soarta lui Ponțiu Pilat a devenit incertă, iar detaliile despre viața sa ulterioară sunt neclare. Sursele istorice sunt limitate și uneori contradictorii. Se știe că Pilat a rămas în funcţia de prefect al provinciei romane Iudeea până în anul 36 d.Hr. La un moment dat, Pilat a fost destituit din funcția sa de guvernator și chemat la Roma pentru a se prezenta în fața împăratului Tiberius. În acel moment, Pilat a fost implicat într-un conflict cu samaritenii, care s-au revoltat împotriva autorităților romane. Acest incident a fost gestionat într-un mod violent de către Pilat, iar acest lucru a dus la plângeri împotriva lui, care au ajuns la împărat. Înainte de întoarcerea lui Pilat la Roma, împăratul Tiberius a murit și a fost înlocuit de Caligula. Nu se știe exact ce s-a întâmplat cu Pilat după ce a ajuns în capitala romană. Sursele istorice sunt contradictorii și nu furnizează informații clare despre moartea sa. Există mai multe ipoteze și legende despre sfârșitul lui Pilat, inclusiv una care susține că a fost exilat și a murit în sudul Franței, și alta care pretinde că s-a sinucis în urma demiterii sale. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste povești nu poate fi verificată cu certitudine, și destinul lui Ponțiu Pilat după răstignirea Lui Iisus rămâne un mister.

#pursisimplu Ponţiu Pilat, guvernatorul care l-a condamnat la moarte pe Iisus Ponţiu Pilat, numit adesea Pilat din Pont, este una dintre cele mai controversate și enigmatice personalităţi din istoria antică. Guvernator roman al Iudeei timp de zece ani, el a fost martor și participant la evenimente cruciale pentru destinul poporului iudeu și al creștinismului în general. Cel mai cunoscut fapt din viața sa este judecarea și condamnarea la moarte prin răstignire a Lui Iisus din Nazaret, pe care Îl considera nevinovat, dar pe care L-a condamnat în urma presiunii mulțimii instigate de arhierei. Informațiile despre viața timpurie a lui Ponţiu Pilat sunt limitate și în mare parte necunoscute. Sursele istorice disponibile se concentrează în principal pe perioada în care a deţinut funcţia de guvernator al provinciei romane Iudeea, dar nu oferă detalii despre tinereţea sa. Se crede că Pilat s-a născut în Italia, în jurul anului 12 î.Hr., într-o familie de cavaleri (ordo equester), adică al doilea cel mai înalt rang social din societatea romană, după senatori (ordo senatorius). Unele speculații sugerează că s-ar fi născut în Fortingall, Scoția, dar aceasta este o teorie neconfirmată și puțin probabilă. Numele său, Ponțiu Pilat, sugerează o legătură cu gens Pontius, o familie romană proeminentă, iar „Pilatus” se referă probabil la un pileus (pălărie) sau la un pilum (suliță), ambele fiind simboluri ale unei cariere militare. Se presupune că Pilat a urmat o carieră militară și administrativă înainte de a fi numit prefect al Iudeei de către împăratul roman Tiberius. Cu toate acestea, informațiile exacte despre viața și cariera sa timpurie rămân în mare parte un mister.[sursa] Ponţiu Pilat, prefect al Iudeei Ponțiu Pilat a fost numit prefect al provinciei romane Iudeea în jurul anului 26 d.Hr., în timpul împăratului Tiberius. A rămas în această poziție până în anul 36 d.Hr. În calitate de prefect, rolul său principal era să mențină ordinea și să administreze provincia în numele Imperiului Roman. Responsabilitățile sale includeau colectarea taxelor, menținerea infrastructurii și judecarea cazurilor legale. Mandatul lui Ponţiu Pilat în Iudeea a fost marcat de mai multe incidente tensionate între autoritățile romane și populația locală, care în mare parte era de religie iudaică. De exemplu, Pilat a adus stindarde romane cu efigia împăratului în Ierusalim, ceea ce a provocat indignare în rândul iudeilor care considerau că aceasta era o formă de idolatrie și o violare a legilor lor religioase. Guvernatorii care fuseseră înaintea sa au evitat să facă acest lucru. Pilat a cedat în cele din urmă și a retras stindardele. Un alt incident notabil implică folosirea fondurilor Templului din Ierusalim pentru construirea unui apeduct destinat îmbunătățirii aprovizionării cu apă a Ierusalimului. Această decizie a generat proteste masive în rândul iudeilor, care au fost reprimate violent de trupele lui Ponţiu Pilat. În urma intervenției armatei, mai mulți protestatari au fost uciși. Ponţiu Pilat şi condamnarea lui Iisus Hristos Ponţiu Pilat este cunoscut în principal pentru rolul său în procesul și crucificarea Lui Iisus din Nazaret, așa cum este descris în Noul Testament. Procesul lui Iisus Hristos, descris în Evangheliile Noului Testament, a avut loc în Ierusalim și a culminat cu crucificarea Lui Iisus. Potrivit relatărilor evanghelice, autoritățile religioase iudaice, inclusiv fariseii și saducheii, L-au arestat pe Iisus sub acuzația de blasfemie, deoarece se proclama pe sine ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Autoritățile iudaice L-au adus pe Iisus în fața lui Ponțiu Pilat, deoarece nu aveau autoritatea de a aplica pedeapsa capitală și încercau să obțină aprobarea romanilor pentru crucificarea Lui Iisus. Ponţiu Pilat L-a interogat pe Iisus și nu i-a găsit nicio vină care să justifice pedeapsa cu moartea. Într-una dintre relatări, în special în Evanghelia după Ioan, Pilat a încearcat să-L elibereze pe Iisus, dar autoritățile iudaice insistă că El a încălcat legea iudaică și că, prin proclamarea Sa ca rege, reprezenta o amenințare la adresa Romei. Într-un gest de compromis, Pilat L-a oferit pe Iisus pentru a fi biciuit, sperând că această pedeapsă va fi suficientă pentru a satisface mulțimea și autoritățile iudaice. Cu toate acestea, mulțimea a continuat să ceară crucificarea. Ponţiu Pilat a oferit mulțimii opțiunea de a-L elibera pe Iisus sau pe Baraba, un tâlhar și posibil revoluționar care fusese arestat pentru rebeliune și crimă. Pilat spera ca mulțimea să aleagă eliberarea lui Iisus, deoarece nu-L considera vinovat de acuzațiile aduse împotriva Lui și nu găsise niciun motiv concret pentru a-L condamna la moarte. Cu toate acestea, autoritățile religioase iudaice, care doreau moartea Lui Iisus, au instigat mulțimea să ceară eliberarea lui Baraba în locul Lui Iisus. În cele din urmă, Ponţiu Pilat a cedat presiunilor, iar Iisus a fost condamnat la moarte prin crucificare. „Nevinovat sunt de sângele Acestui Drept. Voi veți vedea.”, ar fi spus Ponţiu Pilat, conform Evangheliei după Matei (27:24-25).[sursa] Înainte de a fi crucificat, Iisus a fost biciuit și încoronat cu o coroană de spini. A fost apoi forțat să-și poarte propria cruce pe drumul spre locul de execuție, numit Golgota. Acolo, Iisus a fost răstignit între doi tâlhari și a murit după câteva ore. Viaţa lui Pilat din Pont după răstignirea Lui Iisus Procesul și condamnarea lui Iisus în timpul guvernării lui Ponțiu Pilat au avut un impact semnificativ asupra istoriei creștinismului și a dezvoltării teologiei creștine. Aceste evenimente au dus la răspândirea creștinismului în afara comunității iudaice și, în cele din urmă, în întreg Imperiul Roman. După răstignirea lui Iisus, soarta lui Ponțiu Pilat a devenit incertă, iar detaliile despre viața sa ulterioară sunt neclare. Sursele istorice sunt limitate și uneori contradictorii. Se știe că Pilat a rămas în funcţia de prefect al provinciei romane Iudeea până în anul 36 d.Hr. La un moment dat, Pilat a fost destituit din funcția sa de guvernator și chemat la Roma pentru a se prezenta în fața împăratului Tiberius. În acel moment, Pilat a fost implicat într-un conflict cu samaritenii, care s-au revoltat împotriva autorităților romane. Acest incident a fost gestionat într-un mod violent de către Pilat, iar acest lucru a dus la plângeri împotriva lui, care au ajuns la împărat. Înainte de întoarcerea lui Pilat la Roma, împăratul Tiberius a murit și a fost înlocuit de Caligula. Nu se știe exact ce s-a întâmplat cu Pilat după ce a ajuns în capitala romană. Sursele istorice sunt contradictorii și nu furnizează informații clare despre moartea sa. Există mai multe ipoteze și legende despre sfârșitul lui Pilat, inclusiv una care susține că a fost exilat și a murit în sudul Franței, și alta care pretinde că s-a sinucis în urma demiterii sale. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste povești nu poate fi verificată cu certitudine, și destinul lui Ponțiu Pilat după răstignirea Lui Iisus rămâne un mister.

Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata

#profudeistorie 20 ianuarie 20 ianuarie este a 20-a zi a calendarului gregorian. Mai sunt 345 de zile până la sfârșitul anului (346 de zile în anii bisecți). Evenimente 250: Papa Fabian este martirizat în timpul persecuției din timpul împăratului Decius. 649: Împăratul Chindasuint, la îndemnul episcopului Braulio de Zaragoza, îl încoronează pe fiul său Recceswinth în calitate de co-conducător al Regatului Vizigot. 1265: Primul parlament englez conduce prima ședință la Palatul Westminster. 1320: Ducele Wladyslaw Lokietek devine rege al Poloniei. 1356: Edward Balliol renunță la pretențiile la tron ca rege al Scoției în favoarea lui David al II-lea. Pentru aceasta primește de la regele englez Edward al III-lea o pensie. 1368: Prima mențiune documentară a orașului Slatina într-un act oficial al lui Vladislav I Vlaicu, care acordă scutire de vamă negustorilor brașoveni la trecerea peste râul Olt. 1368: Vladislav I Vlaicu, domnitor al Țării Românești, confirma brașovenilor privilegiile lor comerciale la sud de Carpați. Este cel mai vechi privilegiu comercial acordat de un domnitor român scris în limba latină. El atestă intensificarea comerțului pe „drumul Brăilei”, cale comercială ce lega Brașovul cu cetatea de pe Dunăre, fiind prima mențiune documentară a cetatii Brăila, menționată ca Brayla. 1390: S-a încheiat tratatul de la Lublin dintre Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești (1386 - 1418), și Wladislaw al II-lea Jagello, regele Poloniei (1386-1434). 1523: După pierderea coroanei regale suedeze în fața lui Gustav I Wasa, regele Christian al II-lea este acum forțat să abdice ca rege al Danemarcei și Norvegiei. 1527: Începe prima domnie a lui Petru Rareș în Moldova. 1567: Bătălia de la Rio de Janeiro: forțele portugheze aflate sub comanda lui Estácio de Sá alunga definitiv francezii din Rio de Janeiro. 1576: Orașul mexican León este fondat prin ordinul vicerenului Don Martín Enríquez de Almanza. 1603: Prima atestare documentară a satului Bravicea. 1649: În Anglia, după înfrângerea sa în Războiul Civil englez, procesul de înaltă trădare împotriva regelui Carol I începe în fața parlamentului la instigarea lui Oliver Cromwell. 1783 Regatul Marii Britanii a semnat articole preliminare de pace cu Franța, stabilind scena până la sfârșitul oficial al ostilităților în războiul revoluționar american, mai târziu în acel an. 1785 Forțele inamice ale Siamului încearcă să exploateze haosul politic din Vietnam, dar sunt în ambuscadă și anihilate la râul Mekong de către Tây Sơn în bătălia de la Rạch Gâm-Xoài Mút. 1788 A treia și partea principală a Flotei Primă ajunge la Golful Botanic. Arthur Phillip decide că Port Jackson este o locație mai potrivită pentru o colonie. 1839: În bătălia de la Yungay, Chile înfrânge o alianță între Peru și Bolivia. 1840: Willem al II-lea a devenit rege al Țărilor de Jos după abdicarea tatălui său Willem I. 1840: Exploratorul francez Jules Dumont d'Urville conduce o expediție prin care a descoperit Adélie. 1841: Insula Hong Kong este ocupată de britanici în Primul Război al Opiului împotriva Chinei. 1877 Ultima zi a Conferinței de la Constantinopol are ca rezultat un acord de reforme politice în Balcani. 1880: A apărut, la București, revista "Literatorul", sub conducerea lui Alexandru Macedonski. 1884: Ia ființă, din inițiativa lui Spiru Haret, "Casa pentru ajutorul școalelor". 1887 Senatul Statelor Unite permite Marinei să închirieze Pearl Harbor ca bază navală. 1905: Podul egiptean din Sankt Petersburg utilizat atât de către pietoni cât și de căruțe trase de cai, s-a prăbușit atunci când un escadron de cavalerie l-a traversat. Toți cei 60 de soldați căzuți în râul Fontanka au fost salvați însă câțiva cai s-au înecat. Structura actuală a podului, care încorporează sfincși si multe alte detalii ale podului construit în secolul XIX, a fost finalizată în 1955. 1920: Guvernele României, Cehoslovaciei și Regatului sîrbilor, croaților și slovenilor cer Conferinței ambasadorilor să interzică revenirea pe tronul Ungariei a habsburgilor, subliniind că ei nu vor tolera o asemenea tentativă. 1921 Submarinul britanic K-Class H5 K5 se scufunda în Canalul Mânecii; toate cele 56 de pe masă mor. 1928: Are loc premiera filmului "Năpasta", după I.L. Caragiale. 1936: Moare regele George al V-lea al Regatului Unit. Fiul său cel mare urcă pe tron, devenind Edward al VIII-lea. Titlul de Prinț de Wales nu este folosit pentru următorii 22 de ani. 1937; Franklin D. Roosevelt depune jurământul pentru al doilea mandat ca președinte al SUA; este prima dată când are loc o inaugurare prezidențială la 20 ianuarie, de când al 20-lea amendament a schimbat datele mandatelor prezidențiale. 1941: Un ofițer german este ucis la București, România, declanșând o rebeliune și un pogrom din partea Gărzii de Fier, ucigând 125 de evrei și 30 de soldați. 1942: SS-Obergruppenführer Reinhard Heydrich și alți oficiali din Germania Nazistă au ținut Conferința de la Wannsee în care au discutat implementarea „Soluției finale a problemei evreiești”. 1947: SUA semnează Tratatul de pace cu România. 1950: Capitala statului Israel este transferată de la Tel Aviv la Ierusalimul de Vest, împreună cu instituțiile centrale și ale administrației de stat. Statele lumii nu recunosc acest act și își mențin misiunile diplomatice la Tel Aviv. 1961: Democratul John F. Kennedy este inaugurat cel de-al 35-lea președinte al Statelor Unite, devenind cel mai tânăr bărbat care a fost ales în această funcție și primul catolic. 1964: Membrii trupei britanice The Beatles au lansat primul lor album în SUA, Meet the Beatles. 1969: Republicanul Richard Nixon devine cel de-al 37-lea președinte al Statelor Unite. 1969: Primul pulsar este descoperit în Nebuloasa Crabului. 1981: La douăzeci de minute după ce republicanul Ronald Reagan este inaugurat ca cel de-al 40-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, Iranul eliberează 52 de ostatici americani. 1990: A apărut, la București, primul număr al revistei „22”, editată de Grupul pentru Dialog Social. 1990: Armata Roșie a reprimat violent demonstrațiile pro-independență din Baku, RSS Azerbaidjan. 1992: Biblioteca Americană din București devine Centrul Cultural American. 1992: Zborul Air Inter 148, un Airbus A320-111, se prăbușește într-un munte în apropiere de Strasbourg, Franța, ucigând 87 din cele 96 de persoane aflate la bord. 1993: Democratul Bill Clinton devine cel de-al 42-lea președinte al Statelor Unite. 1996: Primele alegeri generale libere organizate vreodată în teritoriile palestiniene autonome, Cisiordania, Fâșia Gaza și Ierusalimul de Est. Yasser Arafat a fost ales în funcția de președinte al Autorității Naționale Palestiniene. 1999: A cincea mineriadă: Minerii părăsesc Târgu Jiu, în direcția București. Președintele convoacă parlamentul în sesiune extraordinară. Guvernul este gata să negocieze, cu condiția ca minerii să se oprească. Aceștia sunt gata să discute, dar numai cu primul ministru. În jurul orei 18:00, cei aproximativ 10.000 de mineri ajung la Horezu. 2001: Președintele Filipine, Joseph Estrada, este înlăturat într-o revoluție nonviolentă de patru zile și este succedat de Gloria Macapagal Arroyo. 2003: Irakul refuză survolarea teritoriului de către avioane americane de spionaj U2. 2004: Președintele Ion Iliescu i-a decernat Regelui Mihai I, Marele Premiu al Institutului Cultural Român. 2009: Democratul Barack Obama este inaugurat ca cel de-al 44-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, devenind primul președinte afro-american al Statelor Unite. 2014: Se petrece accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014, în care sunt 2 morți și 5 răniți. 2016: NASA și Administrația Națională Oceanică și Atmosferică au anunțat că anul 2015 a fost cel mai cald an din istorie de la începutul înregistrărilor meteorologice în 1890. 2021: Democratul Joe Biden este inaugurat ca ce de-al 46-lea președinte al Statelor Unite ale Americii. La 78 de ani, devine cea mai în vârstă persoană inaugurată vreodată. Kamala Harris devine prima femeie vicepreședinte a Statelor Unite. Sărbători Sf. Eftimie cel Mare (calendar bizantin) Sfinții Sebastian și Fabian (calendar latin)