Silvius Banica

#pursisimplu Șterge-o, herr...

Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata

#profudeistorie 21 ianuarie 21 ianuarie este a 21-a zi a calendarului gregorian. Mai sunt 344 de zile până la sfârșitul anului (345 de zile în anii bisecți). Evenimente 1077: Henric al IV-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman, se prezintă ca penitent la Canossa (localitate din Italia de nord), pentru a obține iertarea papei; după o așteptare de 3 zile, este primit de către papă care îi ridică excomunicarea. 1276: Inocențiu al V-lea devine papă. 1596: Charles de Montmorency, duce de Damville, este numit amiral al Franței, de către regele francez, Henric al IV-lea. 1643: Navigatorul olandez, Abel Tasman, descoperă Tonga din Oceanul Pacific. 1648: La Alba Iulia apare prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, cunoscut sub numele de „Noul Testament de la Bălgrad”. Ediția este coordonată de mitropolitul Simion Ștefan. 1720: Suedia și Prusia semnează Tratatul de la Stockholm. Suedia cedează o parte din Pomerania suedeză Prusiei, inclusiv insulele Usedom și Wollin și orașele Stettin, Damm și Gollnow. 1749: Teatrul Filarmonico din Verona este distrus de incendiu, ca urmare a lăsarii unei torțe în cutia unui nobil după un spectacol. Este reconstruită în 1754. 1774: Abdul Hamid I devine sultan al Imperiului Otoman și calif al Islamului. 1793: După ce a fost găsit vinovat de trădare de către Convenția Națională Franceză, regele Ludovic al XVI-lea al Franței este executat prin ghilotinare. 1793: Rusia și Prusia împart Polonia. 1870: Decret privind înființarea Societății generale de asigurare reciprocă "Transilvania", cu sediul la Sibiu. 1899: Se produce primul automobil Opel. 1911: Prima ediție a Raliului Monte Carlo. 1920: S-au încheiat lucrările Conferinței de Pace de la Paris. 1921: Este creat Partidul Comunist Italian. 1941: Are loc Rebeliunea legionară. După reprimarea ei, generalul Ion Antonescu impune o dictatură militară. Ia sfârșit Statul Național-Legionar, declarat pe 14 septembrie 1940. 1954: Primul submarin bazat pe energie nucleară, "USS Nautilus", este lansat la apă de Statele Unite la Groton, Conneticut. 1964: Eugène Ionesco (născut Eugen Ionescu), dramaturg francez de origine română, este ales membru al Academiei Franceze. 1972: La București s-a deschis reprezentanța Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). 1976: Supersonicul Concorde, care a fost dezvoltat datorită unei colaborări între francezi și englezi, a fost folosit pentru prima oară. 1991: S-a deschis, la București, Oficiul Fondului pentru Copii al Organizației Națiunilor Unite (UNICEF). 1998: Papa Ioan Paul al II-lea vizitează Cuba. 1999: A cincea mineriadă: La București are loc o conferință de presă comună a GDS, Alianța Civică, Asociația foștilor deținuți politici din România, Liga Apărării Drepturilor Omului, Asociația victimelor mineriadelor 1990–1991, la care se face publică hotărârea de a organiza un marș de protest față de manifestările minerilor, vineri, 22 ianuarie 1999. La Timișoara, peste o mie de reprezentanți ai societății civile organizează un miting de protest. La ora 15:00, minerii forțează barajul de la Costești, pe care după o oră îl sparg. 2001: Jutta Kleinschmidt devine prima femeie care câștigă Raliul Paris-Dakar la categoria motociclete. Sărbători Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul, Sf. Mc. Neofit (calendar creștin-ortodox, greco-catolic) Sf. Agnia (Agneza de Roma), martiră (calendar creștin-ortodox[3]) Elveția: Înființarea primei biserici baptiste (1525) Ziua Internațională a Îmbrățișărilor

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă ÅŸi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine

#pursisimplu Ponţiu Pilat, guvernatorul care l-a condamnat la moarte pe Iisus Ponţiu Pilat, numit adesea Pilat din Pont, este una dintre cele mai controversate și enigmatice personalităţi din istoria antică. Guvernator roman al Iudeei timp de zece ani, el a fost martor și participant la evenimente cruciale pentru destinul poporului iudeu și al creștinismului în general. Cel mai cunoscut fapt din viața sa este judecarea și condamnarea la moarte prin răstignire a Lui Iisus din Nazaret, pe care Îl considera nevinovat, dar pe care L-a condamnat în urma presiunii mulțimii instigate de arhierei. Informațiile despre viața timpurie a lui Ponţiu Pilat sunt limitate și în mare parte necunoscute. Sursele istorice disponibile se concentrează în principal pe perioada în care a deţinut funcţia de guvernator al provinciei romane Iudeea, dar nu oferă detalii despre tinereţea sa. Se crede că Pilat s-a născut în Italia, în jurul anului 12 î.Hr., într-o familie de cavaleri (ordo equester), adică al doilea cel mai înalt rang social din societatea romană, după senatori (ordo senatorius). Unele speculații sugerează că s-ar fi născut în Fortingall, Scoția, dar aceasta este o teorie neconfirmată și puțin probabilă. Numele său, Ponțiu Pilat, sugerează o legătură cu gens Pontius, o familie romană proeminentă, iar „Pilatus” se referă probabil la un pileus (pălărie) sau la un pilum (suliță), ambele fiind simboluri ale unei cariere militare. Se presupune că Pilat a urmat o carieră militară și administrativă înainte de a fi numit prefect al Iudeei de către împăratul roman Tiberius. Cu toate acestea, informațiile exacte despre viața și cariera sa timpurie rămân în mare parte un mister. Ponţiu Pilat, prefect al Iudeei Ponțiu Pilat a fost numit prefect al provinciei romane Iudeea în jurul anului 26 d.Hr., în timpul împăratului Tiberius. A rămas în această poziție până în anul 36 d.Hr. În calitate de prefect, rolul său principal era să mențină ordinea și să administreze provincia în numele Imperiului Roman. Responsabilitățile sale includeau colectarea taxelor, menținerea infrastructurii și judecarea cazurilor legale. Mandatul lui Ponţiu Pilat în Iudeea a fost marcat de mai multe incidente tensionate între autoritățile romane și populația locală, care în mare parte era de religie iudaică. De exemplu, Pilat a adus stindarde romane cu efigia împăratului în Ierusalim, ceea ce a provocat indignare în rândul iudeilor care considerau că aceasta era o formă de idolatrie și o violare a legilor lor religioase. Guvernatorii care fuseseră înaintea sa au evitat să facă acest lucru. Pilat a cedat în cele din urmă și a retras stindardele. Un alt incident notabil implică folosirea fondurilor Templului din Ierusalim pentru construirea unui apeduct destinat îmbunătățirii aprovizionării cu apă a Ierusalimului. Această decizie a generat proteste masive în rândul iudeilor, care au fost reprimate violent de trupele lui Ponţiu Pilat. În urma intervenției armatei, mai mulți protestatari au fost uciși. Ponţiu Pilat şi condamnarea lui Iisus Hristos Ponţiu Pilat este cunoscut în principal pentru rolul său în procesul și crucificarea Lui Iisus din Nazaret, așa cum este descris în Noul Testament. Procesul lui Iisus Hristos, descris în Evangheliile Noului Testament, a avut loc în Ierusalim și a culminat cu crucificarea Lui Iisus. Potrivit relatărilor evanghelice, autoritățile religioase iudaice, inclusiv fariseii și saducheii, L-au arestat pe Iisus sub acuzația de blasfemie, deoarece se proclama pe sine ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Autoritățile iudaice L-au adus pe Iisus în fața lui Ponțiu Pilat, deoarece nu aveau autoritatea de a aplica pedeapsa capitală și încercau să obțină aprobarea romanilor pentru crucificarea Lui Iisus. Ponţiu Pilat L-a interogat pe Iisus și nu i-a găsit nicio vină care să justifice pedeapsa cu moartea. Într-una dintre relatări, în special în Evanghelia după Ioan, Pilat a încearcat să-L elibereze pe Iisus, dar autoritățile iudaice insistă că El a încălcat legea iudaică și că, prin proclamarea Sa ca rege, reprezenta o amenințare la adresa Romei. Într-un gest de compromis, Pilat L-a oferit pe Iisus pentru a fi biciuit, sperând că această pedeapsă va fi suficientă pentru a satisface mulțimea și autoritățile iudaice. Cu toate acestea, mulțimea a continuat să ceară crucificarea. Ponţiu Pilat a oferit mulțimii opțiunea de a-L elibera pe Iisus sau pe Baraba, un tâlhar și posibil revoluționar care fusese arestat pentru rebeliune și crimă. Pilat spera ca mulțimea să aleagă eliberarea lui Iisus, deoarece nu-L considera vinovat de acuzațiile aduse împotriva Lui și nu găsise niciun motiv concret pentru a-L condamna la moarte. Cu toate acestea, autoritățile religioase iudaice, care doreau moartea Lui Iisus, au instigat mulțimea să ceară eliberarea lui Baraba în locul Lui Iisus. În cele din urmă, Ponţiu Pilat a cedat presiunilor, iar Iisus a fost condamnat la moarte prin crucificare. „Nevinovat sunt de sângele Acestui Drept. Voi veți vedea.”, ar fi spus Ponţiu Pilat, conform Evangheliei după Matei (27:24-25). Înainte de a fi crucificat, Iisus a fost biciuit și încoronat cu o coroană de spini. A fost apoi forțat să-și poarte propria cruce pe drumul spre locul de execuție, numit Golgota. Acolo, Iisus a fost răstignit între doi tâlhari și a murit după câteva ore. Viaţa lui Pilat din Pont după răstignirea Lui Iisus Procesul și condamnarea lui Iisus în timpul guvernării lui Ponțiu Pilat au avut un impact semnificativ asupra istoriei creștinismului și a dezvoltării teologiei creștine. Aceste evenimente au dus la răspândirea creștinismului în afara comunității iudaice și, în cele din urmă, în întreg Imperiul Roman. După răstignirea lui Iisus, soarta lui Ponțiu Pilat a devenit incertă, iar detaliile despre viața sa ulterioară sunt neclare. Sursele istorice sunt limitate și uneori contradictorii. Se știe că Pilat a rămas în funcţia de prefect al provinciei romane Iudeea până în anul 36 d.Hr. La un moment dat, Pilat a fost destituit din funcția sa de guvernator și chemat la Roma pentru a se prezenta în fața împăratului Tiberius. În acel moment, Pilat a fost implicat într-un conflict cu samaritenii, care s-au revoltat împotriva autorităților romane. Acest incident a fost gestionat într-un mod violent de către Pilat, iar acest lucru a dus la plângeri împotriva lui, care au ajuns la împărat. Înainte de întoarcerea lui Pilat la Roma, împăratul Tiberius a murit și a fost înlocuit de Caligula. Nu se știe exact ce s-a întâmplat cu Pilat după ce a ajuns în capitala romană. Sursele istorice sunt contradictorii și nu furnizează informații clare despre moartea sa. Există mai multe ipoteze și legende despre sfârșitul lui Pilat, inclusiv una care susține că a fost exilat și a murit în sudul Franței, și alta care pretinde că s-a sinucis în urma demiterii sale. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste povești nu poate fi verificată cu certitudine, și destinul lui Ponțiu Pilat după răstignirea Lui Iisus rămâne un mister.

#pursisimplu Ponţiu Pilat, guvernatorul care l-a condamnat la moarte pe Iisus Ponţiu Pilat, numit adesea Pilat din Pont, este una dintre cele mai controversate și enigmatice personalităţi din istoria antică. Guvernator roman al Iudeei timp de zece ani, el a fost martor și participant la evenimente cruciale pentru destinul poporului iudeu și al creștinismului în general. Cel mai cunoscut fapt din viața sa este judecarea și condamnarea la moarte prin răstignire a Lui Iisus din Nazaret, pe care Îl considera nevinovat, dar pe care L-a condamnat în urma presiunii mulțimii instigate de arhierei. Informațiile despre viața timpurie a lui Ponţiu Pilat sunt limitate și în mare parte necunoscute. Sursele istorice disponibile se concentrează în principal pe perioada în care a deţinut funcţia de guvernator al provinciei romane Iudeea, dar nu oferă detalii despre tinereţea sa. Se crede că Pilat s-a născut în Italia, în jurul anului 12 î.Hr., într-o familie de cavaleri (ordo equester), adică al doilea cel mai înalt rang social din societatea romană, după senatori (ordo senatorius). Unele speculații sugerează că s-ar fi născut în Fortingall, Scoția, dar aceasta este o teorie neconfirmată și puțin probabilă. Numele său, Ponțiu Pilat, sugerează o legătură cu gens Pontius, o familie romană proeminentă, iar „Pilatus” se referă probabil la un pileus (pălărie) sau la un pilum (suliță), ambele fiind simboluri ale unei cariere militare. Se presupune că Pilat a urmat o carieră militară și administrativă înainte de a fi numit prefect al Iudeei de către împăratul roman Tiberius. Cu toate acestea, informațiile exacte despre viața și cariera sa timpurie rămân în mare parte un mister.[sursa] Ponţiu Pilat, prefect al Iudeei Ponțiu Pilat a fost numit prefect al provinciei romane Iudeea în jurul anului 26 d.Hr., în timpul împăratului Tiberius. A rămas în această poziție până în anul 36 d.Hr. În calitate de prefect, rolul său principal era să mențină ordinea și să administreze provincia în numele Imperiului Roman. Responsabilitățile sale includeau colectarea taxelor, menținerea infrastructurii și judecarea cazurilor legale. Mandatul lui Ponţiu Pilat în Iudeea a fost marcat de mai multe incidente tensionate între autoritățile romane și populația locală, care în mare parte era de religie iudaică. De exemplu, Pilat a adus stindarde romane cu efigia împăratului în Ierusalim, ceea ce a provocat indignare în rândul iudeilor care considerau că aceasta era o formă de idolatrie și o violare a legilor lor religioase. Guvernatorii care fuseseră înaintea sa au evitat să facă acest lucru. Pilat a cedat în cele din urmă și a retras stindardele. Un alt incident notabil implică folosirea fondurilor Templului din Ierusalim pentru construirea unui apeduct destinat îmbunătățirii aprovizionării cu apă a Ierusalimului. Această decizie a generat proteste masive în rândul iudeilor, care au fost reprimate violent de trupele lui Ponţiu Pilat. În urma intervenției armatei, mai mulți protestatari au fost uciși. Ponţiu Pilat şi condamnarea lui Iisus Hristos Ponţiu Pilat este cunoscut în principal pentru rolul său în procesul și crucificarea Lui Iisus din Nazaret, așa cum este descris în Noul Testament. Procesul lui Iisus Hristos, descris în Evangheliile Noului Testament, a avut loc în Ierusalim și a culminat cu crucificarea Lui Iisus. Potrivit relatărilor evanghelice, autoritățile religioase iudaice, inclusiv fariseii și saducheii, L-au arestat pe Iisus sub acuzația de blasfemie, deoarece se proclama pe sine ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Autoritățile iudaice L-au adus pe Iisus în fața lui Ponțiu Pilat, deoarece nu aveau autoritatea de a aplica pedeapsa capitală și încercau să obțină aprobarea romanilor pentru crucificarea Lui Iisus. Ponţiu Pilat L-a interogat pe Iisus și nu i-a găsit nicio vină care să justifice pedeapsa cu moartea. Într-una dintre relatări, în special în Evanghelia după Ioan, Pilat a încearcat să-L elibereze pe Iisus, dar autoritățile iudaice insistă că El a încălcat legea iudaică și că, prin proclamarea Sa ca rege, reprezenta o amenințare la adresa Romei. Într-un gest de compromis, Pilat L-a oferit pe Iisus pentru a fi biciuit, sperând că această pedeapsă va fi suficientă pentru a satisface mulțimea și autoritățile iudaice. Cu toate acestea, mulțimea a continuat să ceară crucificarea. Ponţiu Pilat a oferit mulțimii opțiunea de a-L elibera pe Iisus sau pe Baraba, un tâlhar și posibil revoluționar care fusese arestat pentru rebeliune și crimă. Pilat spera ca mulțimea să aleagă eliberarea lui Iisus, deoarece nu-L considera vinovat de acuzațiile aduse împotriva Lui și nu găsise niciun motiv concret pentru a-L condamna la moarte. Cu toate acestea, autoritățile religioase iudaice, care doreau moartea Lui Iisus, au instigat mulțimea să ceară eliberarea lui Baraba în locul Lui Iisus. În cele din urmă, Ponţiu Pilat a cedat presiunilor, iar Iisus a fost condamnat la moarte prin crucificare. „Nevinovat sunt de sângele Acestui Drept. Voi veți vedea.”, ar fi spus Ponţiu Pilat, conform Evangheliei după Matei (27:24-25).[sursa] Înainte de a fi crucificat, Iisus a fost biciuit și încoronat cu o coroană de spini. A fost apoi forțat să-și poarte propria cruce pe drumul spre locul de execuție, numit Golgota. Acolo, Iisus a fost răstignit între doi tâlhari și a murit după câteva ore. Viaţa lui Pilat din Pont după răstignirea Lui Iisus Procesul și condamnarea lui Iisus în timpul guvernării lui Ponțiu Pilat au avut un impact semnificativ asupra istoriei creștinismului și a dezvoltării teologiei creștine. Aceste evenimente au dus la răspândirea creștinismului în afara comunității iudaice și, în cele din urmă, în întreg Imperiul Roman. După răstignirea lui Iisus, soarta lui Ponțiu Pilat a devenit incertă, iar detaliile despre viața sa ulterioară sunt neclare. Sursele istorice sunt limitate și uneori contradictorii. Se știe că Pilat a rămas în funcţia de prefect al provinciei romane Iudeea până în anul 36 d.Hr. La un moment dat, Pilat a fost destituit din funcția sa de guvernator și chemat la Roma pentru a se prezenta în fața împăratului Tiberius. În acel moment, Pilat a fost implicat într-un conflict cu samaritenii, care s-au revoltat împotriva autorităților romane. Acest incident a fost gestionat într-un mod violent de către Pilat, iar acest lucru a dus la plângeri împotriva lui, care au ajuns la împărat. Înainte de întoarcerea lui Pilat la Roma, împăratul Tiberius a murit și a fost înlocuit de Caligula. Nu se știe exact ce s-a întâmplat cu Pilat după ce a ajuns în capitala romană. Sursele istorice sunt contradictorii și nu furnizează informații clare despre moartea sa. Există mai multe ipoteze și legende despre sfârșitul lui Pilat, inclusiv una care susține că a fost exilat și a murit în sudul Franței, și alta care pretinde că s-a sinucis în urma demiterii sale. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste povești nu poate fi verificată cu certitudine, și destinul lui Ponțiu Pilat după răstignirea Lui Iisus rămâne un mister.