Silvius Banica

#profudeistorie 29 ianuarie in istorie 29 ianuarie este a 29-a zi a calendarului gregorian. Mai sunt 336 de zile până la sfârșitul anului (337 de zile în anii bisecți). Evenimente 1616: Navigatorul olandez Willem Cornelis Schouten (n. 1567 - m. 1625) a fost primul explorator care a ocolit Capul Horn, în expediția pentru căutarea unui nou drum spre Oceanul Pacific. 1676: Feodor al III-lea devine Țar al Rusiei. 1781: La Teatrul Residenz din München se prezintă cu succes opera Idomeneo a lui Wolfgang Amadeus Mozart. Celebrul tenor Anton Raaff cântă aici ultimul său rol principal. Mozart a numit opera cea mai bună din toată viața. 1814: Franța învinge Rusia și Prusia în Bătălia de la Brienne. 1845: „Corbul" (The Raven), de Edgar Allan Poe, este publicat pentru prima dată în „New York Evening Mirror". 1856: Regina Victoria a înființat ordinul Crucea Victoria, inițial pentru a-i distinge pe militarii britanici cu merite deosebite în Războiul Crimeei. 1886: Germanul Karl Friederich Benz (1844-1929) brevetează primului automobil alimentat cu benzină. 1891: Liliuokalani este proclamată regină a Hawaii; va fi ultimul monarh al Hawaii. 1896: Doctorul Emile Grubbe a utilizat pentru prima oară radiațiile pentru a tratata cancerul de sân al pacientei sale Rose Lee din Chicago. 1916: Primul Război Mondial: Germania a efectuat primul raid aerian cu aparate „Zeppelin" deasupra Parisului. 1923: Consiliul de Miniștri a aprobat statutul Uniunii Generale a Industriașilor din România (UGIR). 1947: URSS semnează Tratatul de pace cu România (după a doua conflagrație mondială). 1949: Marea Britanie recunoaște statul Israel. 1950: La Johannesburg (Africa de Sud) izbucnesc primele tulburări provocate de politica rasială a Africii de Sud. 1963: Negocierile cu Marea Britanie pentru aderarea la Comunitatea Economică Europeană eșuează din cauza veto-ului președintelui francez Charles de Gaulle. 1981: S-a dat în exploatare cel mai mare pod de pe Siret, în zona hidrocentralei Galbeni. 1990: Simpatizanții FSN iau cu asalt sediile unor partide în București și în alte orașe. 1998: Canada, Japonia, Rusia, SUA și statele membre ale Agenției Spațiale Europene semnează contractul pentru construcția Stației Spațiale Internaționale. 2002: În Discursul despre Starea Națiunii, președintele american George W. Bush a declarat guvernele Irakului, Iranului și Coreei de Nord drept „Axa răului”. 2012: Horia Tecău câștigă finala de dublu mixt la Australian Open. 2018: Viorica Dăncilă este confirmată de Parlament și devine prima femeie prim-ministru din România. Sărbători calendar bizantin: Aducerea moaștelor Sf. Ignatie Teoforul la Constantinopol calendar latin: Sf. Valeriu, episcop Ziua invenției automobilului.

Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă şi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine

#pursisimplu Mai târziu! Mai târziu, voi vorbi cu tine. Mai târziu te sun, Mai târziu ne vedem, Mai târziu, facem o plimbare. Mai târziu îți spun ce simt, Mai târziu vei știi ce însemni pentru mine. Mai târziu, poate te voi iubi, sau poate te voi uita... Lăsăm totul pe mai târziu, și uităm că "mai târziu", nu e al nostru. Ca "mai târziu", oamenii s-ar putea sa nu mai fie aici, lângă noi. Ca "mai târziu" s-ar putea să nu ne mai auzim, sau sa nu ne mai pese. Ca "mai târziu", cel care aleargă azi sa te strângă în brațe, poate fi legat cu fire la aparate. Ca "mai târziu", copiii nu mai sunt copii, și părinții nu ne mai sunt decât amintire. Ca "mai târziu", ziua se transforma în noapte, puterea în neputință, zâmbetul în grimasă de durere, și viata în moarte... "Mai târziu", va fi prea târziu...

#pursisimplu ??????? ????????????? / ???? ????????? ??????̆: Strada Izvor 2-4, București ?̂??̆??̦???: 84 m ?????: 12 Pornind de la o idee mai veche, clădirea Palatului Parlamentului a fost construită în vremea lui Nicolae Ceauşescu într-o perioadă cu mari privaţiuni economice. Tendinţa dictatorului era, pe de o parte, de a concentra într-o singură clădire toate organele centrale ale statului, iar pe de alta, Ceauşescu îşi dorea o locuinţă sigură din punct de vedere seismic, care să reziste şi unui eventual atac nuclear. Din punct de vedere arhitectural, Palatul Parlamentului este una dintre cele mai controversate clădiri din România: Anca Petrescu o identifica cu Palatul Buckingham din Londra şi Palatul Versailles din Franţa, iar arhitecţii vremii cu „micul Phenian”, având un stil eclectic, încărcat de elemente contradictorii. Clădirea, în viziunea Ancăi Petrescu, se împarte în 3 registre principale: primul registru - zona sălilor principale, a galeriilor şi a cabinetelor; al doilea registru - zona de birouri; al treilea registru - belvedere, cu câte trei săli pe fiecare etaj. Clădirea are o suprafaţă desfăşurată de 365.000 mp şi ocupă în Cartea Recordurilor locul 1 în lume la capitolul clădiri administrative (pentru uz civil), respectiv locul 3 în lume din punct de vedere al volumului; este cea mai grea şi cea mai scumpă din lume. Alte dimensiuni ale clădirii: lungime – 270 m, lăţime – 245 m, înălţime – 84 m (peste cota 0), adâncime 16 m (sub nivelul solului), suprafaţa construită la sol – 73.615 mp. Clădirea a fost construită cu materiale aproape în întregime româneşti, printre care : 1.000.000 mc de marmură, 550.000 tone de ciment, 700.000 de tone de oţel, 2.000.000 de tone de nisip, 1.000 tone de bazalt, 900.000 mc esenţe de lemn, 3.500 tone de cristal, 200.000 de mc de sticlă, 2.800 de candelabre, 220.000 mp de covoare, 3.500 mp de piele. Întreaga construcţie este rezultatul efortului a peste 100.000 de oameni, cu aproape 20.000 de muncitori ce lucrau în trei ture 24 de ore pe zi, în perioadele de apogeu. De asemenea, între anii 1984 – 1990, 12.000 de soldaţi au participat la construcţie. În urma campaniei de urbanizare, la scurt timp după cutremurul din 1977, şi a prieteniei cu Kim Ir Sen, conducătorul Nord Corean, Ceauşescu a iniţiat planul de a construi un nou centru politico-administrativ, pe zona dealului Uranus, partea înaltă a cornişei Dâmboviţei confirmată de specialişti ca fiind sigură pentru construcţia unor clădiri monumentale. Începând cu 1980 s-a demolat o suprafaţă reprezentând a cincea parte din Bucureşti (4,5 km lungime şi 2 km lăţime), suprafaţă echivalentă cu câteva arondismente ale Parisului sau cu suprafaţa Veneţiei. Deşi proiectul iniţial avea 80.000 mp, Casa Poporului a avut o arie desfăşurată de 5 ori mai mare. Au fost distruse 20 de biserici, 8 au fost translatate, 10.000 de locuinţe au fost demolate, iar peste 57.000 de familii au fost evacuate. Au fost demolate: Mănăstirea Văcăreşti, Dealul sacru pentru istoria Bucureştiului de la Mihai Vodă, Spitalul Brâncovenesc, primul institut medico-legal din lume, Hala Unirii, Opereta din Piaţa Senatului, Arsenalul Armatei şi Muzeul Militar Central. Deoarece soţii Ceauşescu nu pricepeau planurile de arhitectură, erau construite din polistiren machete la scara de 1/1000 a întregului Bucureşti, cu străzi, pieţe, blocuri, case şi monumente, redate în relief şi cu anumite detalii. Peste această machetă, era un pod rulant, pe care soţii Ceauşescu se plimbau şi dădeau indicaţii. Macheta era modificată după fiecare vizită a celor doi (aproape săptămânal). În momentul Revoluţiei din 1989, clădirea era terminată în proporţie de 60%. Lucrările au continuat între 1992 – 1996, dar într-un ritm mai lent. În anul 1993, printr-o Hotărâre a Camerei Deputaţilor s-a stabilit mutarea activităţii Camerei de la Palatul Patriarhiei la Casa Republicii. Un an mai târziu, în 6 mai 1994, printr-o altă Hotărâre a Camerei Deputaţilor în acest edificiu a fost înfiinţat Centrul Internaţional de Conferinţe. În anul 2004, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la înfiinţarea Primului Senat al României şi de la instituirea sistemului bicameral în ţara noastră, a fost inaugurată noua sală de Plen. La 27 de ani de la Revoluţie, clădirea care se dorea o construcţie care să preamărească socialismul, comunismul şi totalitarismul este astăzi simbol al democraţiei prin intermediul instituţiilor pe care le găzduieşte (Camera Deputaţilor, Senatul, Consiliul Legislativ, Curtea Constituţională).