Silvius Banica

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă şi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine

#profudeistorie 11 ianuarie este a 11-a zi a calendarului gregorian. Mai sunt 354 de zile până la sfârșitul anului (355 de zile în anii bisecți). Evenimente 532: Imperiul Bizantin: A început, la Constantinopol, răscoala Nika, care a fost reprimată de către comandantul militar Belisarius, răsculații fiind masacrați în hipodrom. 1055: Teodora este încoronată împărăteasă a Imperiului bizantin. 1158: Vladislav al II-lea devine rege al Boemiei. 1569: Prima loterie despre care sunt date istorice în Anglia. 1571: Nobilimea austriacă obține libertatea religioasă. 1600: Împăratul Rudolf al II–lea primește solia lui Mihai Viteazul, condusă de banul Mihalcea, care cerea recunoașterea domnului român ca principe al Transilvaniei. 1654: Războiul Arauco: O armată spaniolă este învinsă de localnici mapuche-huilliches în timp ce încearcă să traverseze râul Bueno în sudul Chile. 1787: Astronomul britanic de origine germană William Herschel descoperă Titania și Oberon, doi sateliți ai lui Uranus. 1851: În China, taipinii proclamă "Statul ceresc al marii păci" (Tai Pin Tien Cuo) (Căderea Nankinului la 19 iulie 1864; înfrângerea războiului țărănesc al taipinilor). 1865: A avut loc la Cernăuți prima adunare a "Societății pentru cultura și literatura română din Bucovina". 1879: Începe Războiul anglo-zulus. 1908: Zona din jurul Marelui Canion este declarată Monument Național de către președintele american Theodore Roosevelt. 1909: Congresul Partidului Național Liberal îl alege pe Ionel I.C. Brătianu președinte. 1922: Frederick Banting și Charles Best reușesc primul tratament de succes al unui diabetic cu insulină. 1923: Franța și Belgia ocupă zona Ruhr ca urmare a refuzului Germaniei de a plăti despăgubirile de război. 1935: Amelia Earhart devine prima persoană care zboară singură din Hawaii în California. 1940: Are loc premiera baletului "Romeo și Julieta" de Serghei Prokofiev, la Leningrad. 1943: S-a încheiat protocolul româno-german prin care România se angaja să continuie războiul, cu condiția ca Germania să sporească ajutorul militar destinat echipării trupelor românești. 1946: Proclamarea Republicii Albania. 1952: Crearea "Comisiei ONU pentru Dezarmare". 1958: Ion Gheorghe Maurer este ales președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale. 1962: În timp ce era legat de debarcaderul său din Polyarny, submarinul sovietic B-37 este distrus când izbucnește un incendiu în compartimentul său pentru torpile. 1962: Erupția vulcanului Huascaran în Peru; se înregistrează 4.000 de morți. 1982: NATO condamnă URSS pentru sprijinul acordat generalului Jaruzelski în acțiunile de descurajare a manifestațiilor de protest din Polonia. 1990: S-a înregistrat Partidul Național Țărănesc Crestin-Democrat (PNȚCD), avându-l ca lider pe Corneliu Coposu, unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Iuliu Maniu. 1998: Peste 100 de persoane sunt ucise în masacrul de la Sidi-Hamed din Algeria.

Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata

#pursisimplu Podul lui Cezar peste Rin: Construit în 10 zile și distrus după 18 Daniela Badea Se știe că romanilor le plăcea să construiască drumuri, infrastructuri care au contribuit în mare măsură la succesul militar și comercial al Orașului Etern. Pe lângă drumuri, romanii au construit și poduri, atunci când a fost necesar, împrăștiate în toate provinciile imperiului. Un inginer american, Colin O’Connor, a alcătuit o listă a podurilor romane, iar aceasta include 330 de structuri din piatră, 34 de poduri din lemn și 54 de poduri apeduct (un alt punct forte al civilizației romane, alături de sistemul de canalizare). Din păcate, este imposibil de știut câte poduri au construit romanii în lunga lor istorie, câte au fost distruse de războaie și evenimente naturale. Cert este că aveau o mare capacitate de a construi structuri solide și funcționale care au fost demolate în mod deliberat, chiar și în decurs de câteva zile. În anul 58 î.Hr., proconsulul Caius Iulius Caesar, care se lupta pentru prestigiu și putere, s-a convins de necesitatea de a cuceri Galia (la acea vreme doar Gallia Narbonensis era provincie romană) ca măsură preventivă. Campania militară, relatată chiar de Iulius Caesar în De bello gallico, a durat opt ani, din 58 până în 51/50 î.Hr. Opt ani de bătălii, de lupte sângeroase și de cucerire a unor popoare întregi: Cezar, cu soldații săi, s-a confruntat cu germanii, belgienii, celții, britanicii, împărțiți în nenumărate triburi, dintre care unii s-au predat fără să lupte, în timp ce alții, deja subjugați, s-au revoltat. În anul 55 î.Hr., fluviul Rin reprezenta o graniță naturală între teritoriile locuite de germani și Galia. Pe malul estic al râului, însă, se aflau populații împinse spre sud-vest de către suebi (sau șvabi), care au migrat din teritoriile din apropierea Mării Baltice. Oamenii din triburile Tencteri și Usipeti traversau Rinul în fiecare iarnă, pentru a își instala locuințele pe partea de vest. Cezar, la aflarea acestui lucru, se grăbește să ajungă la fața locului. Refugiații germani propun o alianță cu romanii, în schimbul permisiunii de a rămâne pe acele pământuri. Generalul roman refuză cu dispreț: cum pot pretinde să ocupe pământul altor popoare, din moment ce nu au fost în stare să și-l apere pe al lor de suebi? Cezar le sugerează să traverseze din nou Rinul și să se stabilească pe teritoriile Ubi, singurul popor germanic aflat în relații de prietenie cu romanii. Cu toate acestea, se întâmplă ca, tot în timpul negocierilor, un escadron de cavalerie romană să fie pus pe fugă de germani. Cezar este furios și nu așteaptă răspunsul: îi omoară pe mulți dintre cei pe care îi găsește în tabără, iar supraviețuitorii fug pe malul opus al Rinului. Totul ar fi putut să se termine aici, dar Cezar decide să treacă Rinul, o mișcare făcută cu siguranță cu mai multă ușurință decât atunci când, în 49 î.Hr., la sfârșitul campaniei din Galia, decide să treacă Rubiconul. Cezar a vrut să le demonstreze germanilor cât de puternică este armata sa și să-i sprijine pe ubeii care îi ceruseră intervenția. Cezar a hotărât să traverseze Rinul, dar a considerat că folosirea navelor nu era suficient de sigură și că nu era în conformitate cu demnitatea sa și a poporului roman. Astfel, deși existau dificultăți serioase în construirea unui pod – cum ar fi lățimea și adâncimea râului, rapiditatea curentului – el a considerat totuși că este necesară construirea unui pod peste Rin. Singura soluție a fost aceea de a construi un pod, într-un loc relativ puțin adânc (de aproximativ 9 metri), în locul unde se află acum orașul Neuwield, în aval de Koblenz. Structura trebuia să fie solidă, pentru a rezista curenților și eventualelor atacuri. Podul, cu o lungime de aproximativ 500 de metri, împărțit în 56 de deschideri de 8 metri, a fost început și terminat în 10 zile. După terminarea acestuia, Cezar a traversat Rinul cu trupele sale, dar îl așteaptau doar ubeii: toate celelalte triburi fugind spre est. Pentru a da o lecție tuturor, războinicul a mers pe teritoriul Sigambri (unde se aflau triburile fugare), iar armata sa distruge câteva sate. La plecare, Cezar dă ordine ca podul peste Rin să fie distrus, pentru a nu fi folosit de dușmanii săi. Însă, această poveste nu s-a terminat aici. Doi ani mai târziu, Cezar decide din nou să treacă Rinul, pentru a-i pedepsi pe suebi pentru ajutorul acordat celor din tribul Trier, un popor rebel din Galia Belgică. Astfel, armata sa construiește un alt pod, puțin mai în amonte față de locul unde a fost ridicat primul pod. De data aceasta, suebii s-au ascuns în cele mai inaccesibile locuri de pe teritoriul lor, unde Cezar a preferat să nu se aventureze. Cezar s-a întors în Galia și a ordonat din nou distrugerea podului. Numai că, de data aceasta, a fost doborât doar capătul care atingea țărmul estic, fiind ridicate turnuri de apărare pentru protejarea porțiunii de vest a podului. Acesta a fost un avertisment pentru dușmani, un memento al pericolului de a sfida Roma, care era întotdeauna pregătită pentru a-și apăra granițele.

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă ÅŸi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine

#profudeistorie 10 Ianuarie în Istorie Cele mai importante evenimente istorice care au avut loc pe data de 10 ianuarie sunt: 49 î.Hr.: Iuliu Cezar traversează Rubiconul, ocupă Roma și alungă pe Pompeius. 236: Papa Fabian îi succede lui Anteriu și devine cel de-al 20-lea papă. 1475: Bătălia de la Podul Înalt: Victoria de la Vaslui prin care Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, a zdrobit armatele otomane conduse de Suleiman Pașa. 1545: Se tipărește, la Târgoviște, “Molitvelnicul” lui Dimitrie Liubavici și se reia activitatea tipografică în Transilvania. 1661: Nicolae Milescu a tradus, din grecește, “Cartea cu multe întrebări“. 1810: Napoleon Bonaparte divorțează de prima lui soție Joséphine. 1839: Gheorghe Asachi publică la Iași, în tipografia Albinei Românești, lucrarea “Atlas românesc geografic”, format din 8 hărți, primul de acest gen în literatura de specialitate. 1863: Prima linie publică de transport subteran din lume a fost deschisă la Londra. 1880: Gruparea liberală în frunte cu Gheorghe Vernescu (“liberalii sinceri”), de orientare politică conservatoare, părăsește Partidul Liberal, constituindu-se ca grupare politică de sine stătătoare în Partidul Liberalilor Sinceri. 1920: Liga Națiunilor ia naștere în mod oficial, odată cu intrarea în vigoare a Convenției Ligii Națiunilor, ratificată de 42 de state în 1919. 1946: Are loc prima Adunare Generală a ONU, la Central Hall Westminster, Londra. Participă toți reprezentanții celor 51 de națiuni, membre cu drepturi depline ale ONU. 1949: Au fost lansate discurile de vinilin de către CBC (45 rpm) și Columbia (33,3 rpm). 1949: În Japonia, este stabilită legal ziua de muncă de 8 ore. 1966: A avut loc premiera filmului “Duminica la ora 6“, în regia lui Lucian Pintilie, care a câștigat Premiul special al juriului la Festivalul de la Mar del Plata. 1966: Semnarea, în Tașkent, a “Declarației privind reglementarea conflictului indo-pakistanez”. 1984: SUA și Vaticanul au restabilit relații diplomatice, după o pauză de 117 ani. 1995: Prin rezoluția nr. 48/126, Adunarea Generala a Națiunilor Unite a proclamat anul 1995 drept Anul internațional al toleranței. 1997: Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat pentru mineriada din septembrie 1991. El a fost acuzat și trimis în judecată pentru subminarea puterii de stat, infracțiuni la legea siguranței pe calea ferata și pentru port ilegal de armă. 2005: A intrat in vigoare, în Italia, legea ce interzice fumatul în public. 2005: Coreea de Nord a declarat că posedă arme nucleare.

Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata

#pursisimplu Povestea primului maraton din România, când țăranii au crezut că a început războiul. Traseul, distanța și numărul participanților Autor: Carmen Ştefan În duminica Rusaliilor din anul 1896, localnicii din satele de la nord-vest de Bucureşti s-au speriat teribil. Zeci de bărbați alergau, în grupuri mai mici s-au mai mari. Au avut un singur gând: „A început războiul!”. Pe sub ochii ţăranilor îngrijoraţi treceau în fugă grupuri de cinci, şapte, zece sau douăzeci de bărbaţi, unii în straie de oraş, alţii în port ţărănesc, luând drumul Piteştiului. Totuşi, ceva nu se lega:unde erau femeile şi copiii acestor fugari, unde erau bagajele? Nu a trecut mult şi privitorii de pe marginea şanţului s-au dumirit. Boierii din Capitală, mirându-se ce să mai scornească, au pus la cale o alergare de trei zile – de duminică până marţi – pe ruta Bucureşti-Piteşti şi înapoi, iar câştigătorul urma să primească fabuloasa sumă de patru sute de lei, cu care multe se puteau face într-o gospodărie de oameni chibzuiţi. D.C. Cornescu, preşedintele Clubului Regal, a luat iniţiativa acestui great event sportiv şi a cerut concursul celorlalte trei mari cluburi bucureştene, Jockey-Clubul, Tinerimea şi Clubul Agricol. Deja cel dintâi a răspuns îmbrăţişând cu căldură acest proiect. El oferă 400 de lei pentru partea sa. Celelalte cluburi vor urma, fără îndoială, acest bun exemplu. Nu suntem însă îndrituiţi să intrăm în detalii. Dar putem anunţa că premiul I va fi de patru sute de lei; că nu se va refuza nimănui înscrierea, de o dată ce va fi plătit costul ei; că controlul se va face prin ciclişti de bună voinţă, în sfârşit, că înscrierile, atât ale curajoşilor pihotaşi, cât şi ale cicliştilor, se vor primi la redacţiunea noastră, unde un registru s-a deschis chiar de astăzi, în acest scop. Semnează:Redacţiunea”, este textul „senzaționalei știri”. Condițiile și traseul primului maraton din România Oricine se putea înscrie, dar trebuia să o facă cel târziu cu cinci zile înainte de ziua startului. Plecarea avea loc în dimineaţa de 12 mai 1896, indiferent de cum ar fi fost vremea, dar cu condiţia să se prezinte cel puţin 80 de concurenţi. „Atleţii” urmau să se adune dis-de-dimineaţă în curtea Clubului Regal din Bucureşti, unde se făcea prezenţa, apoi mergeau cu toţii, eşalonaţi, la al doilea rond al Şoselei Kiseleff (locul unde astăzi se află Arcul de Triumf), de unde plecau spre Piteşti, fix la ora 8. Pentru a parcurge cei 222 de kilometri, aveau la dispoziţie 60 de ore. „Concurenţii pot umbla cum vor voi, adică ziua şi noaptea, la pas sau alergând. Pot asemenea să se oprească spre a se odihni, a dormi sau a mânca, oriunde şi cât timp vor voi. (...) Mâncarea este în grija concurenţilor, care sau o vor purta [cu ei], sau o vor cumpăra de pe drum. Nu este permis concurenţilor de a primi pe drum niciun fel de ajutor de la nimeni, adică a se pune în car, trăsură sau pe cal. Acela care se va constata de persoanele însărcinate ca să controleze întrecerea, că s-a abătut de la regulile mai sus indicate, va fi şters dintre concurenţi”, se mai preciza în revista vremii. Pe traseu erau amenajate şapte puncte de control, cu trecere obligatorie pe distanța București-Pitești și retur. „Vor fi câştigători primii zece alergători care vor atinge cu mâna o prăjină cu steag roşu înfiptă pe linia de sosire, la rondul al doilea de la Şosea”. Premiile vor fi în valoare de 1.000 de lei, locului I revenindu-i 400, iar locului al II-lea 200 de lei. Restul se împărţea între ceilalţi opt. Şi, de asemenea important, „toţi câştigătorii vor primi diplome tipărite în străinătate”, mai scrie autorul în Revista Sportivă. Câți participanți au fost și de ce naționalități Cei mai mulți dintre participanți erau tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani. Unii aveau peste 40, alţii chiar peste 50 de ani. Erau şi unsprezece care trecuseră de 60 de ani; de departe, decanul celor care s-au înscris era un pensionar de 75 de ani din Călăraşi. Majoritatea celor înscrişi erau români din Regat sau veniţi din Transilvania, dar și aromâni, evrei, italieni, polonezi, unguri, sârbi, albanezi, macedoneni, greci, bulgari şi turci, în total 913 „atleți”. Startul s-a dat duminică, 12 mai 1896, în prima zi de Rusalii, încă la ora 5 dimineaţa, iar trotuarele Căii Victoriei, în zona Teatrului Naţional, erau ticsite de curioşi. În urma concurenţilor veneau cei cu trăsuri şi biciclete, care îi încurajau pe alergători. Şi au ţinut-o aşa, cu hărmălaie, până la Chitila, unde cei care făceau galerie s-au oprit. Tot la Chitila au abandonat primii opt care, după ce şi-au mai tras sufletul, şi-au vărsat năduful: „-Da’ ce? A murit mama de dorul banilor? -Bine zici! Da’ dă-i la mama dracului de ciocoi! -Auzi, să-şi bată astfel ciocoii joc de noi! Pentru dânşii este petrecere, iar noi ne punem în joc viaţa.” („Adevărul”, 15 mai 1896) Concurentul care s-a aflat în frunte a abandonat înainte de sosire Bătălia pentru locul I s-a dat între un ţăran din Argeşde 34 de ani şi un sergent-major. Radu Marin a ajuns primul la Piteşti, la ora 1:05 după miezul nopţii. Parcursese 111 kilometri în 16 ore şi 23 de minute. A fost surprins de sosirea neașteptată a sergentului major așa că a început să alerge în disperare ca să mărească distanța. La Mătăsaru, Radu Marin a cedat, învins de epuizare. A părăsit definitiv concursul! Sergentul-major de vânători Ilie Gheorghe a parcurs 222 de kilometri în 41 de ore şi 4 minute, timp în care nu dormise, se odihnise foarte puţin şi nu mâncase aproape nimic. Organizatorii au fost impresionați de Radu Marian și le-a părut rău de eșecul suferit. Așa că, s-a făcut o chetă pentru el. S-au adunat 323 de lei, sumă un pic mai mică decât cea pe care ar fi câștigat-o dacă termina maratonul pe locul I. Omul își dorea un car cu boi. Sursa: Historia