Silvius Banica

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă ÅŸi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine

#pursisimplu Ponţiu Pilat, guvernatorul care l-a condamnat la moarte pe Iisus Ponţiu Pilat, numit adesea Pilat din Pont, este una dintre cele mai controversate și enigmatice personalităţi din istoria antică. Guvernator roman al Iudeei timp de zece ani, el a fost martor și participant la evenimente cruciale pentru destinul poporului iudeu și al creștinismului în general. Cel mai cunoscut fapt din viața sa este judecarea și condamnarea la moarte prin răstignire a Lui Iisus din Nazaret, pe care Îl considera nevinovat, dar pe care L-a condamnat în urma presiunii mulțimii instigate de arhierei. Informațiile despre viața timpurie a lui Ponţiu Pilat sunt limitate și în mare parte necunoscute. Sursele istorice disponibile se concentrează în principal pe perioada în care a deţinut funcţia de guvernator al provinciei romane Iudeea, dar nu oferă detalii despre tinereţea sa. Se crede că Pilat s-a născut în Italia, în jurul anului 12 î.Hr., într-o familie de cavaleri (ordo equester), adică al doilea cel mai înalt rang social din societatea romană, după senatori (ordo senatorius). Unele speculații sugerează că s-ar fi născut în Fortingall, Scoția, dar aceasta este o teorie neconfirmată și puțin probabilă. Numele său, Ponțiu Pilat, sugerează o legătură cu gens Pontius, o familie romană proeminentă, iar „Pilatus” se referă probabil la un pileus (pălărie) sau la un pilum (suliță), ambele fiind simboluri ale unei cariere militare. Se presupune că Pilat a urmat o carieră militară și administrativă înainte de a fi numit prefect al Iudeei de către împăratul roman Tiberius. Cu toate acestea, informațiile exacte despre viața și cariera sa timpurie rămân în mare parte un mister. Ponţiu Pilat, prefect al Iudeei Ponțiu Pilat a fost numit prefect al provinciei romane Iudeea în jurul anului 26 d.Hr., în timpul împăratului Tiberius. A rămas în această poziție până în anul 36 d.Hr. În calitate de prefect, rolul său principal era să mențină ordinea și să administreze provincia în numele Imperiului Roman. Responsabilitățile sale includeau colectarea taxelor, menținerea infrastructurii și judecarea cazurilor legale. Mandatul lui Ponţiu Pilat în Iudeea a fost marcat de mai multe incidente tensionate între autoritățile romane și populația locală, care în mare parte era de religie iudaică. De exemplu, Pilat a adus stindarde romane cu efigia împăratului în Ierusalim, ceea ce a provocat indignare în rândul iudeilor care considerau că aceasta era o formă de idolatrie și o violare a legilor lor religioase. Guvernatorii care fuseseră înaintea sa au evitat să facă acest lucru. Pilat a cedat în cele din urmă și a retras stindardele. Un alt incident notabil implică folosirea fondurilor Templului din Ierusalim pentru construirea unui apeduct destinat îmbunătățirii aprovizionării cu apă a Ierusalimului. Această decizie a generat proteste masive în rândul iudeilor, care au fost reprimate violent de trupele lui Ponţiu Pilat. În urma intervenției armatei, mai mulți protestatari au fost uciși. Ponţiu Pilat şi condamnarea lui Iisus Hristos Ponţiu Pilat este cunoscut în principal pentru rolul său în procesul și crucificarea Lui Iisus din Nazaret, așa cum este descris în Noul Testament. Procesul lui Iisus Hristos, descris în Evangheliile Noului Testament, a avut loc în Ierusalim și a culminat cu crucificarea Lui Iisus. Potrivit relatărilor evanghelice, autoritățile religioase iudaice, inclusiv fariseii și saducheii, L-au arestat pe Iisus sub acuzația de blasfemie, deoarece se proclama pe sine ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Autoritățile iudaice L-au adus pe Iisus în fața lui Ponțiu Pilat, deoarece nu aveau autoritatea de a aplica pedeapsa capitală și încercau să obțină aprobarea romanilor pentru crucificarea Lui Iisus. Ponţiu Pilat L-a interogat pe Iisus și nu i-a găsit nicio vină care să justifice pedeapsa cu moartea. Într-una dintre relatări, în special în Evanghelia după Ioan, Pilat a încearcat să-L elibereze pe Iisus, dar autoritățile iudaice insistă că El a încălcat legea iudaică și că, prin proclamarea Sa ca rege, reprezenta o amenințare la adresa Romei. Într-un gest de compromis, Pilat L-a oferit pe Iisus pentru a fi biciuit, sperând că această pedeapsă va fi suficientă pentru a satisface mulțimea și autoritățile iudaice. Cu toate acestea, mulțimea a continuat să ceară crucificarea. Ponţiu Pilat a oferit mulțimii opțiunea de a-L elibera pe Iisus sau pe Baraba, un tâlhar și posibil revoluționar care fusese arestat pentru rebeliune și crimă. Pilat spera ca mulțimea să aleagă eliberarea lui Iisus, deoarece nu-L considera vinovat de acuzațiile aduse împotriva Lui și nu găsise niciun motiv concret pentru a-L condamna la moarte. Cu toate acestea, autoritățile religioase iudaice, care doreau moartea Lui Iisus, au instigat mulțimea să ceară eliberarea lui Baraba în locul Lui Iisus. În cele din urmă, Ponţiu Pilat a cedat presiunilor, iar Iisus a fost condamnat la moarte prin crucificare. „Nevinovat sunt de sângele Acestui Drept. Voi veți vedea.”, ar fi spus Ponţiu Pilat, conform Evangheliei după Matei (27:24-25). Înainte de a fi crucificat, Iisus a fost biciuit și încoronat cu o coroană de spini. A fost apoi forțat să-și poarte propria cruce pe drumul spre locul de execuție, numit Golgota. Acolo, Iisus a fost răstignit între doi tâlhari și a murit după câteva ore. Viaţa lui Pilat din Pont după răstignirea Lui Iisus Procesul și condamnarea lui Iisus în timpul guvernării lui Ponțiu Pilat au avut un impact semnificativ asupra istoriei creștinismului și a dezvoltării teologiei creștine. Aceste evenimente au dus la răspândirea creștinismului în afara comunității iudaice și, în cele din urmă, în întreg Imperiul Roman. După răstignirea lui Iisus, soarta lui Ponțiu Pilat a devenit incertă, iar detaliile despre viața sa ulterioară sunt neclare. Sursele istorice sunt limitate și uneori contradictorii. Se știe că Pilat a rămas în funcţia de prefect al provinciei romane Iudeea până în anul 36 d.Hr. La un moment dat, Pilat a fost destituit din funcția sa de guvernator și chemat la Roma pentru a se prezenta în fața împăratului Tiberius. În acel moment, Pilat a fost implicat într-un conflict cu samaritenii, care s-au revoltat împotriva autorităților romane. Acest incident a fost gestionat într-un mod violent de către Pilat, iar acest lucru a dus la plângeri împotriva lui, care au ajuns la împărat. Înainte de întoarcerea lui Pilat la Roma, împăratul Tiberius a murit și a fost înlocuit de Caligula. Nu se știe exact ce s-a întâmplat cu Pilat după ce a ajuns în capitala romană. Sursele istorice sunt contradictorii și nu furnizează informații clare despre moartea sa. Există mai multe ipoteze și legende despre sfârșitul lui Pilat, inclusiv una care susține că a fost exilat și a murit în sudul Franței, și alta care pretinde că s-a sinucis în urma demiterii sale. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste povești nu poate fi verificată cu certitudine, și destinul lui Ponțiu Pilat după răstignirea Lui Iisus rămâne un mister.

#pursisimplu Ponţiu Pilat, guvernatorul care l-a condamnat la moarte pe Iisus Ponţiu Pilat, numit adesea Pilat din Pont, este una dintre cele mai controversate și enigmatice personalităţi din istoria antică. Guvernator roman al Iudeei timp de zece ani, el a fost martor și participant la evenimente cruciale pentru destinul poporului iudeu și al creștinismului în general. Cel mai cunoscut fapt din viața sa este judecarea și condamnarea la moarte prin răstignire a Lui Iisus din Nazaret, pe care Îl considera nevinovat, dar pe care L-a condamnat în urma presiunii mulțimii instigate de arhierei. Informațiile despre viața timpurie a lui Ponţiu Pilat sunt limitate și în mare parte necunoscute. Sursele istorice disponibile se concentrează în principal pe perioada în care a deţinut funcţia de guvernator al provinciei romane Iudeea, dar nu oferă detalii despre tinereţea sa. Se crede că Pilat s-a născut în Italia, în jurul anului 12 î.Hr., într-o familie de cavaleri (ordo equester), adică al doilea cel mai înalt rang social din societatea romană, după senatori (ordo senatorius). Unele speculații sugerează că s-ar fi născut în Fortingall, Scoția, dar aceasta este o teorie neconfirmată și puțin probabilă. Numele său, Ponțiu Pilat, sugerează o legătură cu gens Pontius, o familie romană proeminentă, iar „Pilatus” se referă probabil la un pileus (pălărie) sau la un pilum (suliță), ambele fiind simboluri ale unei cariere militare. Se presupune că Pilat a urmat o carieră militară și administrativă înainte de a fi numit prefect al Iudeei de către împăratul roman Tiberius. Cu toate acestea, informațiile exacte despre viața și cariera sa timpurie rămân în mare parte un mister.[sursa] Ponţiu Pilat, prefect al Iudeei Ponțiu Pilat a fost numit prefect al provinciei romane Iudeea în jurul anului 26 d.Hr., în timpul împăratului Tiberius. A rămas în această poziție până în anul 36 d.Hr. În calitate de prefect, rolul său principal era să mențină ordinea și să administreze provincia în numele Imperiului Roman. Responsabilitățile sale includeau colectarea taxelor, menținerea infrastructurii și judecarea cazurilor legale. Mandatul lui Ponţiu Pilat în Iudeea a fost marcat de mai multe incidente tensionate între autoritățile romane și populația locală, care în mare parte era de religie iudaică. De exemplu, Pilat a adus stindarde romane cu efigia împăratului în Ierusalim, ceea ce a provocat indignare în rândul iudeilor care considerau că aceasta era o formă de idolatrie și o violare a legilor lor religioase. Guvernatorii care fuseseră înaintea sa au evitat să facă acest lucru. Pilat a cedat în cele din urmă și a retras stindardele. Un alt incident notabil implică folosirea fondurilor Templului din Ierusalim pentru construirea unui apeduct destinat îmbunătățirii aprovizionării cu apă a Ierusalimului. Această decizie a generat proteste masive în rândul iudeilor, care au fost reprimate violent de trupele lui Ponţiu Pilat. În urma intervenției armatei, mai mulți protestatari au fost uciși. Ponţiu Pilat şi condamnarea lui Iisus Hristos Ponţiu Pilat este cunoscut în principal pentru rolul său în procesul și crucificarea Lui Iisus din Nazaret, așa cum este descris în Noul Testament. Procesul lui Iisus Hristos, descris în Evangheliile Noului Testament, a avut loc în Ierusalim și a culminat cu crucificarea Lui Iisus. Potrivit relatărilor evanghelice, autoritățile religioase iudaice, inclusiv fariseii și saducheii, L-au arestat pe Iisus sub acuzația de blasfemie, deoarece se proclama pe sine ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Autoritățile iudaice L-au adus pe Iisus în fața lui Ponțiu Pilat, deoarece nu aveau autoritatea de a aplica pedeapsa capitală și încercau să obțină aprobarea romanilor pentru crucificarea Lui Iisus. Ponţiu Pilat L-a interogat pe Iisus și nu i-a găsit nicio vină care să justifice pedeapsa cu moartea. Într-una dintre relatări, în special în Evanghelia după Ioan, Pilat a încearcat să-L elibereze pe Iisus, dar autoritățile iudaice insistă că El a încălcat legea iudaică și că, prin proclamarea Sa ca rege, reprezenta o amenințare la adresa Romei. Într-un gest de compromis, Pilat L-a oferit pe Iisus pentru a fi biciuit, sperând că această pedeapsă va fi suficientă pentru a satisface mulțimea și autoritățile iudaice. Cu toate acestea, mulțimea a continuat să ceară crucificarea. Ponţiu Pilat a oferit mulțimii opțiunea de a-L elibera pe Iisus sau pe Baraba, un tâlhar și posibil revoluționar care fusese arestat pentru rebeliune și crimă. Pilat spera ca mulțimea să aleagă eliberarea lui Iisus, deoarece nu-L considera vinovat de acuzațiile aduse împotriva Lui și nu găsise niciun motiv concret pentru a-L condamna la moarte. Cu toate acestea, autoritățile religioase iudaice, care doreau moartea Lui Iisus, au instigat mulțimea să ceară eliberarea lui Baraba în locul Lui Iisus. În cele din urmă, Ponţiu Pilat a cedat presiunilor, iar Iisus a fost condamnat la moarte prin crucificare. „Nevinovat sunt de sângele Acestui Drept. Voi veți vedea.”, ar fi spus Ponţiu Pilat, conform Evangheliei după Matei (27:24-25).[sursa] Înainte de a fi crucificat, Iisus a fost biciuit și încoronat cu o coroană de spini. A fost apoi forțat să-și poarte propria cruce pe drumul spre locul de execuție, numit Golgota. Acolo, Iisus a fost răstignit între doi tâlhari și a murit după câteva ore. Viaţa lui Pilat din Pont după răstignirea Lui Iisus Procesul și condamnarea lui Iisus în timpul guvernării lui Ponțiu Pilat au avut un impact semnificativ asupra istoriei creștinismului și a dezvoltării teologiei creștine. Aceste evenimente au dus la răspândirea creștinismului în afara comunității iudaice și, în cele din urmă, în întreg Imperiul Roman. După răstignirea lui Iisus, soarta lui Ponțiu Pilat a devenit incertă, iar detaliile despre viața sa ulterioară sunt neclare. Sursele istorice sunt limitate și uneori contradictorii. Se știe că Pilat a rămas în funcţia de prefect al provinciei romane Iudeea până în anul 36 d.Hr. La un moment dat, Pilat a fost destituit din funcția sa de guvernator și chemat la Roma pentru a se prezenta în fața împăratului Tiberius. În acel moment, Pilat a fost implicat într-un conflict cu samaritenii, care s-au revoltat împotriva autorităților romane. Acest incident a fost gestionat într-un mod violent de către Pilat, iar acest lucru a dus la plângeri împotriva lui, care au ajuns la împărat. Înainte de întoarcerea lui Pilat la Roma, împăratul Tiberius a murit și a fost înlocuit de Caligula. Nu se știe exact ce s-a întâmplat cu Pilat după ce a ajuns în capitala romană. Sursele istorice sunt contradictorii și nu furnizează informații clare despre moartea sa. Există mai multe ipoteze și legende despre sfârșitul lui Pilat, inclusiv una care susține că a fost exilat și a murit în sudul Franței, și alta care pretinde că s-a sinucis în urma demiterii sale. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste povești nu poate fi verificată cu certitudine, și destinul lui Ponțiu Pilat după răstignirea Lui Iisus rămâne un mister.

Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata

#profudeistorie 20 ianuarie 20 ianuarie este a 20-a zi a calendarului gregorian. Mai sunt 345 de zile până la sfârșitul anului (346 de zile în anii bisecți). Evenimente 250: Papa Fabian este martirizat în timpul persecuției din timpul împăratului Decius. 649: Împăratul Chindasuint, la îndemnul episcopului Braulio de Zaragoza, îl încoronează pe fiul său Recceswinth în calitate de co-conducător al Regatului Vizigot. 1265: Primul parlament englez conduce prima ședință la Palatul Westminster. 1320: Ducele Wladyslaw Lokietek devine rege al Poloniei. 1356: Edward Balliol renunță la pretențiile la tron ca rege al Scoției în favoarea lui David al II-lea. Pentru aceasta primește de la regele englez Edward al III-lea o pensie. 1368: Prima mențiune documentară a orașului Slatina într-un act oficial al lui Vladislav I Vlaicu, care acordă scutire de vamă negustorilor brașoveni la trecerea peste râul Olt. 1368: Vladislav I Vlaicu, domnitor al Țării Românești, confirma brașovenilor privilegiile lor comerciale la sud de Carpați. Este cel mai vechi privilegiu comercial acordat de un domnitor român scris în limba latină. El atestă intensificarea comerțului pe „drumul Brăilei”, cale comercială ce lega Brașovul cu cetatea de pe Dunăre, fiind prima mențiune documentară a cetatii Brăila, menționată ca Brayla. 1390: S-a încheiat tratatul de la Lublin dintre Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești (1386 - 1418), și Wladislaw al II-lea Jagello, regele Poloniei (1386-1434). 1523: După pierderea coroanei regale suedeze în fața lui Gustav I Wasa, regele Christian al II-lea este acum forțat să abdice ca rege al Danemarcei și Norvegiei. 1527: Începe prima domnie a lui Petru Rareș în Moldova. 1567: Bătălia de la Rio de Janeiro: forțele portugheze aflate sub comanda lui Estácio de Sá alunga definitiv francezii din Rio de Janeiro. 1576: Orașul mexican León este fondat prin ordinul vicerenului Don Martín Enríquez de Almanza. 1603: Prima atestare documentară a satului Bravicea. 1649: În Anglia, după înfrângerea sa în Războiul Civil englez, procesul de înaltă trădare împotriva regelui Carol I începe în fața parlamentului la instigarea lui Oliver Cromwell. 1783 Regatul Marii Britanii a semnat articole preliminare de pace cu Franța, stabilind scena până la sfârșitul oficial al ostilităților în războiul revoluționar american, mai târziu în acel an. 1785 Forțele inamice ale Siamului încearcă să exploateze haosul politic din Vietnam, dar sunt în ambuscadă și anihilate la râul Mekong de către Tây Sơn în bătălia de la Rạch Gâm-Xoài Mút. 1788 A treia și partea principală a Flotei Primă ajunge la Golful Botanic. Arthur Phillip decide că Port Jackson este o locație mai potrivită pentru o colonie. 1839: În bătălia de la Yungay, Chile înfrânge o alianță între Peru și Bolivia. 1840: Willem al II-lea a devenit rege al Țărilor de Jos după abdicarea tatălui său Willem I. 1840: Exploratorul francez Jules Dumont d'Urville conduce o expediție prin care a descoperit Adélie. 1841: Insula Hong Kong este ocupată de britanici în Primul Război al Opiului împotriva Chinei. 1877 Ultima zi a Conferinței de la Constantinopol are ca rezultat un acord de reforme politice în Balcani. 1880: A apărut, la București, revista "Literatorul", sub conducerea lui Alexandru Macedonski. 1884: Ia ființă, din inițiativa lui Spiru Haret, "Casa pentru ajutorul școalelor". 1887 Senatul Statelor Unite permite Marinei să închirieze Pearl Harbor ca bază navală. 1905: Podul egiptean din Sankt Petersburg utilizat atât de către pietoni cât și de căruțe trase de cai, s-a prăbușit atunci când un escadron de cavalerie l-a traversat. Toți cei 60 de soldați căzuți în râul Fontanka au fost salvați însă câțiva cai s-au înecat. Structura actuală a podului, care încorporează sfincși si multe alte detalii ale podului construit în secolul XIX, a fost finalizată în 1955. 1920: Guvernele României, Cehoslovaciei și Regatului sîrbilor, croaților și slovenilor cer Conferinței ambasadorilor să interzică revenirea pe tronul Ungariei a habsburgilor, subliniind că ei nu vor tolera o asemenea tentativă. 1921 Submarinul britanic K-Class H5 K5 se scufunda în Canalul Mânecii; toate cele 56 de pe masă mor. 1928: Are loc premiera filmului "Năpasta", după I.L. Caragiale. 1936: Moare regele George al V-lea al Regatului Unit. Fiul său cel mare urcă pe tron, devenind Edward al VIII-lea. Titlul de Prinț de Wales nu este folosit pentru următorii 22 de ani. 1937; Franklin D. Roosevelt depune jurământul pentru al doilea mandat ca președinte al SUA; este prima dată când are loc o inaugurare prezidențială la 20 ianuarie, de când al 20-lea amendament a schimbat datele mandatelor prezidențiale. 1941: Un ofițer german este ucis la București, România, declanșând o rebeliune și un pogrom din partea Gărzii de Fier, ucigând 125 de evrei și 30 de soldați. 1942: SS-Obergruppenführer Reinhard Heydrich și alți oficiali din Germania Nazistă au ținut Conferința de la Wannsee în care au discutat implementarea „Soluției finale a problemei evreiești”. 1947: SUA semnează Tratatul de pace cu România. 1950: Capitala statului Israel este transferată de la Tel Aviv la Ierusalimul de Vest, împreună cu instituțiile centrale și ale administrației de stat. Statele lumii nu recunosc acest act și își mențin misiunile diplomatice la Tel Aviv. 1961: Democratul John F. Kennedy este inaugurat cel de-al 35-lea președinte al Statelor Unite, devenind cel mai tânăr bărbat care a fost ales în această funcție și primul catolic. 1964: Membrii trupei britanice The Beatles au lansat primul lor album în SUA, Meet the Beatles. 1969: Republicanul Richard Nixon devine cel de-al 37-lea președinte al Statelor Unite. 1969: Primul pulsar este descoperit în Nebuloasa Crabului. 1981: La douăzeci de minute după ce republicanul Ronald Reagan este inaugurat ca cel de-al 40-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, Iranul eliberează 52 de ostatici americani. 1990: A apărut, la București, primul număr al revistei „22”, editată de Grupul pentru Dialog Social. 1990: Armata Roșie a reprimat violent demonstrațiile pro-independență din Baku, RSS Azerbaidjan. 1992: Biblioteca Americană din București devine Centrul Cultural American. 1992: Zborul Air Inter 148, un Airbus A320-111, se prăbușește într-un munte în apropiere de Strasbourg, Franța, ucigând 87 din cele 96 de persoane aflate la bord. 1993: Democratul Bill Clinton devine cel de-al 42-lea președinte al Statelor Unite. 1996: Primele alegeri generale libere organizate vreodată în teritoriile palestiniene autonome, Cisiordania, Fâșia Gaza și Ierusalimul de Est. Yasser Arafat a fost ales în funcția de președinte al Autorității Naționale Palestiniene. 1999: A cincea mineriadă: Minerii părăsesc Târgu Jiu, în direcția București. Președintele convoacă parlamentul în sesiune extraordinară. Guvernul este gata să negocieze, cu condiția ca minerii să se oprească. Aceștia sunt gata să discute, dar numai cu primul ministru. În jurul orei 18:00, cei aproximativ 10.000 de mineri ajung la Horezu. 2001: Președintele Filipine, Joseph Estrada, este înlăturat într-o revoluție nonviolentă de patru zile și este succedat de Gloria Macapagal Arroyo. 2003: Irakul refuză survolarea teritoriului de către avioane americane de spionaj U2. 2004: Președintele Ion Iliescu i-a decernat Regelui Mihai I, Marele Premiu al Institutului Cultural Român. 2009: Democratul Barack Obama este inaugurat ca cel de-al 44-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, devenind primul președinte afro-american al Statelor Unite. 2014: Se petrece accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014, în care sunt 2 morți și 5 răniți. 2016: NASA și Administrația Națională Oceanică și Atmosferică au anunțat că anul 2015 a fost cel mai cald an din istorie de la începutul înregistrărilor meteorologice în 1890. 2021: Democratul Joe Biden este inaugurat ca ce de-al 46-lea președinte al Statelor Unite ale Americii. La 78 de ani, devine cea mai în vârstă persoană inaugurată vreodată. Kamala Harris devine prima femeie vicepreședinte a Statelor Unite. Sărbători Sf. Eftimie cel Mare (calendar bizantin) Sfinții Sebastian și Fabian (calendar latin)

Zece motive raționale de bun-simț pentru a părăsi Facebook, pe care mulți utilizatori le cunosc, dar nu le pasă „Pentru pasărea care a stat tot timpul închisă în colivie, zborul este un handicap.” Acest articol este menit să aprofundeze pericolele și dezavantajele pe care le prezintă folosirea serviciilor oferite de platformele și companiile deținute de compania transnațională Meta, succesoarea companiei Facebook, care este succesoarea site-ului Facemash, care a fost lansat în 28 octombrie 2003. De curând s-au aniversat 20 de ani de când s-a inventat precursorul Facebook, așa cum este ilustrat și în filmul The Social Network (2010). Este o bună ocazie pentru a explica de ce nu este indicată folosirea unei platforme ce a fost construită pe baza comparației subiective între utilizatori, a discriminării și a furtului de date personale. 1. Facebook este o companie care propagă în mod intenționat și fățiș, prin termenii și condițiile sale, o ideologie politică de extremă stânga, care cenzurează datele împărtășite de utilizatori și permite în schimb dezinformare, știri false, propagandă și conținut manipulativ. Inteligența artificială este folosită pentru a analiza și a clasifica tot conținutul de pe platformă, conform cu ceea ce stabilește Facebook că este adevărat, și care se schimbă în mod constant. 2. Dacă ai un cont activ, indiferent de pe ce dispozitiv navighezi, Facebook îți violează intimitatea și confidențialitatea datelor personale. Platforma colectează o cantitate semnificativă de date pentru a oferi reclame personalizate. Facebook cunoaște 70 de categorii de informații despre fiecare utilizator. Inteligența artificială folosește asta pentru a le prezice comportamentul și a personaliza conținutul afișat în funcție de preferințele anterioare ale acestora, nu în funcție de ce este adevărat sau util pentru ei. Acest mod de a proceda este invaziv și ridică întrebări privind confidențialitatea. În plus, Facebook a fost implicată în multiple scandaluri legate de colectarea și utilizarea neautorizată a datelor utilizatorilor săi. Aceste date pot fi (și sunt adesea) vândute către terțe părți sau folosite în scopuri publicitare fără consimțământul clar al utilizatorilor. Cu alte cuvinte, dacă serviciul este gratis, atunci probabil că de vânzare ești tu. Desigur, intenția este de a face personalizarea într-un mod suficient de subtil astfel încât utilizatorul să nu o perceapă drept intruzivă. Dacă „focul la care sunt fierți utilizatorii” ar fi întețit, ar fi posibil ca unii să se „trezească” și să-și piardă încrederea în platformă. Datele colectate pot fi folosite pentru a crea profiluri detaliate ale utilizatorilor și pentru a crea mesaje și conținut care să vizeze manipularea opiniei publice într-o anumită direcție, chiar politică. Dacă platforma este plătită să susțină un partid sau un anumit candidat politic (așa cum s-a vehiculat că s-ar fi petrecut la alegerile prezidențiale din SUA sau România), atunci ce procent din rezultate poate fi manipulat prin controlul unor asemenea date? 3. Facebook este un mediu digital care a fost și continuă să fie proiectat pentru a crea adicție și a menține cu orice preț atenția utilizatorului prizonieră în aplicație. Sean Parker a fost primul președinte al Facebook în 2004 și totodată cel care a avut un mare rol în prefacerea inițiativei studențești într-o corporație. Iată ce spunea acesta într-un interviu din 2017 pentru Axios: „Ideea care a stat la baza construirii aplicațiilor de acest fel, Facebook fiind prima dintre ele, a fost: «Cum putem consuma cât mai mult din timpul și atenția ta conștientă?». Iar asta înseamnă că e necesar să îți dăm periodic un pic de dopamină, pentru că cineva a apreciat sau a comentat o fotografie sau o postare sau altceva, ceea ce te va face să contribui cu mai mult conținut, iar asta îți va aduce mai multe aprecieri și comentarii, practic este o buclă feed-back de validare. Adică este exact ceea ce ar inventa un hacker ca mine, pentru că exploatezi o vulnerabilitate a psihologiei umane. Și cred că noi, creatorii acestor aplicații, am înțeles asta în mod conștient și am făcut-o oricum.” Cu cât un utilizator petrece mai mult timp pe oricare dintre aplicații, cu atât este mai apreciat de către companie. Utilizarea excesivă a platformelor de comunicare virtuală, inclusiv Facebook, poate afecta sănătatea psihică, conducând la anxietate, depresie sau la sentimente de izolare. În plus, erodează disciplina necesară pentru întreținerea unor activități de bază, cum ar fi exercițiile fizice, gătitul sau învățatul, și favorizând în schimb adâncirea în alte adicții. Utilizarea Facebook alimentează invidia și distruge relațiile dintre utilizatori. Aceste aspecte au fost documentate științific de psihologi. Cu alte cuvinte, majoritatea utilizatorilor de Facebook nu ar acorda 2-3 ore într-un an pentru a se cunoaște pe sine mai bine, dar acordă fără probleme 2-3 ore săptămânal pe o platformă care pare că știe mai multe despre ei decât ei înșiși. 4. Facebook facilitează trăirea unor experiențe online nefaste și de bullying. Facebook atrage persoane cu un profil emoțional sensibil, promițându-le un mediu virtual sigur, însă tot mai mulți utilizatori au constatat că se confruntă cu hărțuire, intimidare și comportamente neprietenoase. Acest fel de interacțiuni sunt încurajate în mod indirect de către algoritmi deoarece generează și mai mult timp petrecut pe platformă, astfel încât certuri private ajung să devină scandaluri publice iar informații dezvăluite într-un mediu considerat de încredere pot ajunge să fie folosite ca surse de șantaj sau presiune psihologică. Datele sensibile pot fi folosite împotriva persoanelor publice sau a oficialilor pentru a obține informații de la aceștia sau pentru a le influența deciziile. Algoritmii de moderare a conținutului pot avea dificultăți în detectarea și eliminarea completă a conținutului hărțuitor sau răuvoitor. De ce? Pentru că aceștia au fost optimizați pentru a vinde publicitate, nu pentru a proteja utilizatorii. Aceasta are drept rezultat crearea unui mediu toxic pentru utilizatori, deoarece conținutul inadecvat este lăsat să persiste. Toate acestea au un impact nesănătos asupra stimei de sine și a echilibrului emoțional al utilizatorilor. La acestea, se adaugă cenzura Facebook pentru conținutul cu care în prealabil nu este de acord. 5. Facebook este o sursă nefiltrată de atacuri cibernetice și de phishing, unde utilizatorii pot fi vizați de atacatori care încearcă să le fure date personale sau să le acceseze conturile. Soft-urile de securitate de tipul antivirus, antimalware, antispyware și antiadware nu pot să filtreze amenințările la fel de eficient dacă utilizatorul a desemnat că tot ceea ce se petrece pe Facebook e considerat sigur. De fapt, unele browsere și aplicații marchează din start, în mod corect, tot ce este pe Facebook ca pe o potențială amenințare și nu permite afișarea acestui conținut în cadrul navigării în afara Facebook-ului. Pe o scară mai largă, utilizând datele adunate, se pot crea, de către anumite organizații, atacuri cibernetice mai precise și direcționate împotriva unor ținte specifice, cum ar fi organizații guvernamentale sau corporații. 6. Tot ceea ce este împărtășit pe Facebook poate fi folosit împotriva ta. Informațiile personale pot fi utilizate pentru a identifica și exploata vulnerabilități personale, inclusiv dependențe, probleme de sănătate psihică sau istorii personale sensibile. Conținutul postat pe Facebook poate fi folosit în evaluarea potențialilor angajați sau studenți, iar postările controversate pot avea consecințe nedorite asupra carierei sau a educației cuiva. Datele pot fi utilizate pentru a crea conținut fals sau pentru a discredita oameni sau organizații, având un impact nefast asupra reputației lor. Sunt mulți care nici nu știu ce șanse au pierdut din cauza unui like, a unui comentariu, a unui emoticon sau a unei poze împărtășite pe Facebook. Datele expuse prin Facebook pot conține informații sensibile despre afaceri, strategii de piață și dezvoltarea de produse ale companiilor. Aceste informații pot fi utilizate în scopuri de spionaj industrial sau pentru a câștiga un avantaj concurențial. Un detectiv particular afirma în 2008 că de când s-a înființat Facebook, parcă vine Moș Crăciun în fiecare zi la cât de multe date împărtășesc din proprie inițiativă oamenii, pentru care altfel ar fi fost necesar să depună enorm de multă muncă pentru a le obține. Dacă oamenii ar fi conștienți câte se pot afla despre ei doar prin ceea ce se găsește online public, ar fi îngroziți (de exemplu: cât datorează la fisc, ce notă au luat la bac, locul de muncă etc.) De parcă asta nu ar fi de ajuns, algoritmii inteligenței artificiale a Facebook pot analiza profilurile utilizatorilor și interacțiunile lor pentru a genera evaluări de potențiali angajați, colaboratori sau clienți. Facebook încurajează utilizatorii să interacționeze, dar îi sancționează când o fac prea profitabil. Cu toate acestea, acest proces automatizat poate duce la evaluări incorecte sau subiective, afectând astfel oportunitățile prezente și viitoare ale utilizatorilor. 7. Facebook contribuie la apropierea așa-numitului „sfârșit al lumii”, despre care se spune că va veni când nu va mai fi cărare între om și om. Algoritmii de recomandare promovează interacțiunile online mai mult decât pe cele offline, ceea ce conduce la neglijarea relațiilor personale în viața reală. Oamenii știu tot mai puțin să vorbească cu gura, în schimb știu mai mult texting. Alocă tot mai mult timp interacțiunii cu tâmpifonul sau cu computerul decât comunicării prin viu grai cu alți oameni. Păcăleala prin care se instalează această situație se numește „înlocuire”: „am vorbit” nu mai presupune folosirea glasului în ziua de astăzi, așa cum „am citit” nu mai presupune folosirea conștiinței sau a abilității de învățare. Comunicarea directă între oameni a ajuns un subiect academic despre care mai mult se scrie și se vorbește decât se practică. Sperăm că în viitor locul ei nu va fi la muzeu. Mai mult, algoritmii de inteligență artificială Facebook personalizează conținutul în funcție de preferințele utilizatorilor, oferindu-le astfel o experiență care nu reflectă în mod corect realitatea („traiul în bulă”). 8. Facebook încurajează utilizatorii să-și completeze profilul cu cât mai multe detalii, amintindu-le, de dragul legii, să fie precauți și să-și asume responsabilitatea înainte de a împărtăși date sensibile. Furturile comise prin celebra rețea bling ring s-au bazat pe obiceiul unor celebrități bogate de a împărtăși poze și adrese ale caselor lor, precum și programul pe care îl aveau, permițându-le hoților să afle când nu vor fi acasă pentru a-i putea jefui. Hoții au fost prinși deoarece unii dintre ei au fost suficient de proști ca să se laude tot pe rețelele de comunicare virtuală (în speță Facebook) cu unele din obiectele furate. În epoca Facebook, agențiile de spionaj nu mai au nevoie de agenți 007 de tipul James Bond pentru a descoperi unde va fi cineva. Atacatorii, stalkerii, hackerii, hoții și spionii știu cum să folosească sau să obțină accesul la datele de geolocalizare ale utilizatorilor, pot crea profiluri comportamentale și de navigare în teritoriu și pot detecta locurile în care utilizatorii pot fi urmăriți, supravegheați, înregistrați, atacați, jefuiți, răpiți sau omorâți în viața reală. Agențiile de spionaj ar putea folosi aceste date pentru a supraveghea cetățenii, inclusiv politicieni, activiști sau alte persoane considerate a fi de interes. De aceea, se dezvoltă în multe țări un cadru legislativ avansat în care se motivează, se justifică extinderea folosirii mijloacelor care deja există. Următoarea etapă va fi aceea că utilizatorii care sunt identificați ca fiind critici față de agențiile de spionaj sau care se opun politicilor lor ar putea fi supuși la represalii sau persecuții. Datele unor utilizatori ar putea fi folosite pentru a se identifica și monitoriza persoanele disidente, activiștii sau opozanții politici, ceea ce ar putea duce la persecuții sau amenințări la adresa libertății lor. 9. Eforturile tot mai multor oameni de afaceri de a folosi Facebook ca o platformă transparentă și legitimă pentru publicistică și servirea audiențelor lor este subminată de lăcomia administratorilor platformei Facebook, care pretind tot mai mulți bani, eforturi și condiții chiar și pentru a păstra accesul la audiența deja câștigată de unele afaceri pe Facebook. Platforma își dorește utilizatorii prizonieri într-o închisoare virtuală, iar cei care vor să construiască legături de calitate în afara rețelei sunt nevoiți să plătească mai mult decât valorează. S-a ajuns de mulți ani la nebunia în care un antreprenor are nevoie să angajeze part-time un asistent virtual din Filipine doar ca să îi gestioneze contul curent de Facebook. Nu e vorba despre generarea de conținut, ci doar de postare și păstrarea legăturii cu abonații deja implicați pe o platformă care se pretinde gratuită, dar care cere bani pentru a le arăta abonaților ceea ce ei deja s-au angajat că vor să vadă. S-a ajuns la nivelul în care e nevoie de un buget minim de 1.500 de dolari doar pentru a testa niște ipoteze de marketing (fără a aștepta vreun venit) dintr-o campanie pe Facebook Ads. Chiar și pentru cei care sunt adaptabili și dispuși să învețe, setările și condițiile se schimbă tot timpul, făcând astfel chiar și beneficiul învățării tehnice perisabil. Cine nu a înțeles principiile pentru folosirea Facebook Ads nu mai are nicio șansă de a le folosi profitabil sau util acum, dacă este un utilizator obișnuit de Facebook. Un argument în plus că aceasta este o politică de companie: Facebook a contribuit la criza economică declanșată odată cu plandemia din 2020 prin următoarele măsuri: încurajarea obsesivă a organizării evenimentelor online deși de la un moment dat era evident că utilizatorii se săturaseră să mai stea în fața monitoarelor (ceea ce a început să se resimtă foarte acut din 2021). Aceasta a contribuit la distrugerea afacerilor bazate pe offline și a redirecționat o parte din atenția și așa supralicitată a utilizatorilor prin găzduirea de material propagandistic gratis (publicitate înșelătoare) de la autoritățile sanitare și supranaționale (ceea ce a dus la creșterea și mai mult a prețurilor cerute pentru Facebook Ads deoarece comercianții nu erau în concurență doar cu alți comercianți care plăteau pentru rezultate, ci și cu organizațiile care primeau spațiu publicitar pe gratis). În plus, Facebook Workplace, promis ca un instrument pentru promovarea lucrului de acasă și a comunicării online, a ridicat și mai multe îngrijorări cu privire la stocarea, securitatea și confidențialitatea datelor personale asupra cărora utilizatorii au avut foarte puțin control (și despre care compania nu a fost tocmai transparentă) decât pe alte platforme similare (de exemplu LinkedIn) și a demonstrat un nou conflict între interesele comerciale ale Facebook și nevoile utilizatorilor Facebook Workplace. În cele din urmă, Facebook Workplace a avut un efect dezastruos asupra productivității și bunăstării angajaților care nu numai că nu reușeau să-și facă treaba, dar în unele cazuri și-au pierdut și locurile de muncă drept urmare a ideii de a petrece mai mult timp în spațiul profesional pus la dispoziție de Facebook ca un veritabil „rabbit hole”. 10. În ciuda optimizărilor tehnice din ultimii ani, Facebook continuă să consume, atât pe computerele cu Windows, cât și pe dispozitivele cu Android, o mulțime de RAM, să consume foarte mult din baterie, să supraîncălzească dispozitivele și să deterioreze bateriile. Cine crede că Facebook și WhatsAPP sunt gratis, nu s-a uitat la banii dați pe dispozitive și la facturile de energie electrică necesare pentru a continua să întrețină această patologie.