Silvius Banica

#pursisimplu Podul lui Cezar peste Rin: Construit în 10 zile și distrus după 18 Daniela Badea Se știe că romanilor le plăcea să construiască drumuri, infrastructuri care au contribuit în mare măsură la succesul militar și comercial al Orașului Etern. Pe lângă drumuri, romanii au construit și poduri, atunci când a fost necesar, împrăștiate în toate provinciile imperiului. Un inginer american, Colin O’Connor, a alcătuit o listă a podurilor romane, iar aceasta include 330 de structuri din piatră, 34 de poduri din lemn și 54 de poduri apeduct (un alt punct forte al civilizației romane, alături de sistemul de canalizare). Din păcate, este imposibil de știut câte poduri au construit romanii în lunga lor istorie, câte au fost distruse de războaie și evenimente naturale. Cert este că aveau o mare capacitate de a construi structuri solide și funcționale care au fost demolate în mod deliberat, chiar și în decurs de câteva zile. În anul 58 î.Hr., proconsulul Caius Iulius Caesar, care se lupta pentru prestigiu și putere, s-a convins de necesitatea de a cuceri Galia (la acea vreme doar Gallia Narbonensis era provincie romană) ca măsură preventivă. Campania militară, relatată chiar de Iulius Caesar în De bello gallico, a durat opt ani, din 58 până în 51/50 î.Hr. Opt ani de bătălii, de lupte sângeroase și de cucerire a unor popoare întregi: Cezar, cu soldații săi, s-a confruntat cu germanii, belgienii, celții, britanicii, împărțiți în nenumărate triburi, dintre care unii s-au predat fără să lupte, în timp ce alții, deja subjugați, s-au revoltat. În anul 55 î.Hr., fluviul Rin reprezenta o graniță naturală între teritoriile locuite de germani și Galia. Pe malul estic al râului, însă, se aflau populații împinse spre sud-vest de către suebi (sau șvabi), care au migrat din teritoriile din apropierea Mării Baltice. Oamenii din triburile Tencteri și Usipeti traversau Rinul în fiecare iarnă, pentru a își instala locuințele pe partea de vest. Cezar, la aflarea acestui lucru, se grăbește să ajungă la fața locului. Refugiații germani propun o alianță cu romanii, în schimbul permisiunii de a rămâne pe acele pământuri. Generalul roman refuză cu dispreț: cum pot pretinde să ocupe pământul altor popoare, din moment ce nu au fost în stare să și-l apere pe al lor de suebi? Cezar le sugerează să traverseze din nou Rinul și să se stabilească pe teritoriile Ubi, singurul popor germanic aflat în relații de prietenie cu romanii. Cu toate acestea, se întâmplă ca, tot în timpul negocierilor, un escadron de cavalerie romană să fie pus pe fugă de germani. Cezar este furios și nu așteaptă răspunsul: îi omoară pe mulți dintre cei pe care îi găsește în tabără, iar supraviețuitorii fug pe malul opus al Rinului. Totul ar fi putut să se termine aici, dar Cezar decide să treacă Rinul, o mișcare făcută cu siguranță cu mai multă ușurință decât atunci când, în 49 î.Hr., la sfârșitul campaniei din Galia, decide să treacă Rubiconul. Cezar a vrut să le demonstreze germanilor cât de puternică este armata sa și să-i sprijine pe ubeii care îi ceruseră intervenția. Cezar a hotărât să traverseze Rinul, dar a considerat că folosirea navelor nu era suficient de sigură și că nu era în conformitate cu demnitatea sa și a poporului roman. Astfel, deși existau dificultăți serioase în construirea unui pod – cum ar fi lățimea și adâncimea râului, rapiditatea curentului – el a considerat totuși că este necesară construirea unui pod peste Rin. Singura soluție a fost aceea de a construi un pod, într-un loc relativ puțin adânc (de aproximativ 9 metri), în locul unde se află acum orașul Neuwield, în aval de Koblenz. Structura trebuia să fie solidă, pentru a rezista curenților și eventualelor atacuri. Podul, cu o lungime de aproximativ 500 de metri, împărțit în 56 de deschideri de 8 metri, a fost început și terminat în 10 zile. După terminarea acestuia, Cezar a traversat Rinul cu trupele sale, dar îl așteaptau doar ubeii: toate celelalte triburi fugind spre est. Pentru a da o lecție tuturor, războinicul a mers pe teritoriul Sigambri (unde se aflau triburile fugare), iar armata sa distruge câteva sate. La plecare, Cezar dă ordine ca podul peste Rin să fie distrus, pentru a nu fi folosit de dușmanii săi. Însă, această poveste nu s-a terminat aici. Doi ani mai târziu, Cezar decide din nou să treacă Rinul, pentru a-i pedepsi pe suebi pentru ajutorul acordat celor din tribul Trier, un popor rebel din Galia Belgică. Astfel, armata sa construiește un alt pod, puțin mai în amonte față de locul unde a fost ridicat primul pod. De data aceasta, suebii s-au ascuns în cele mai inaccesibile locuri de pe teritoriul lor, unde Cezar a preferat să nu se aventureze. Cezar s-a întors în Galia și a ordonat din nou distrugerea podului. Numai că, de data aceasta, a fost doborât doar capătul care atingea țărmul estic, fiind ridicate turnuri de apărare pentru protejarea porțiunii de vest a podului. Acesta a fost un avertisment pentru dușmani, un memento al pericolului de a sfida Roma, care era întotdeauna pregătită pentru a-și apăra granițele.

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă ÅŸi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine

#profudeistorie 10 Ianuarie în Istorie Cele mai importante evenimente istorice care au avut loc pe data de 10 ianuarie sunt: 49 î.Hr.: Iuliu Cezar traversează Rubiconul, ocupă Roma și alungă pe Pompeius. 236: Papa Fabian îi succede lui Anteriu și devine cel de-al 20-lea papă. 1475: Bătălia de la Podul Înalt: Victoria de la Vaslui prin care Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, a zdrobit armatele otomane conduse de Suleiman Pașa. 1545: Se tipărește, la Târgoviște, “Molitvelnicul” lui Dimitrie Liubavici și se reia activitatea tipografică în Transilvania. 1661: Nicolae Milescu a tradus, din grecește, “Cartea cu multe întrebări“. 1810: Napoleon Bonaparte divorțează de prima lui soție Joséphine. 1839: Gheorghe Asachi publică la Iași, în tipografia Albinei Românești, lucrarea “Atlas românesc geografic”, format din 8 hărți, primul de acest gen în literatura de specialitate. 1863: Prima linie publică de transport subteran din lume a fost deschisă la Londra. 1880: Gruparea liberală în frunte cu Gheorghe Vernescu (“liberalii sinceri”), de orientare politică conservatoare, părăsește Partidul Liberal, constituindu-se ca grupare politică de sine stătătoare în Partidul Liberalilor Sinceri. 1920: Liga Națiunilor ia naștere în mod oficial, odată cu intrarea în vigoare a Convenției Ligii Națiunilor, ratificată de 42 de state în 1919. 1946: Are loc prima Adunare Generală a ONU, la Central Hall Westminster, Londra. Participă toți reprezentanții celor 51 de națiuni, membre cu drepturi depline ale ONU. 1949: Au fost lansate discurile de vinilin de către CBC (45 rpm) și Columbia (33,3 rpm). 1949: În Japonia, este stabilită legal ziua de muncă de 8 ore. 1966: A avut loc premiera filmului “Duminica la ora 6“, în regia lui Lucian Pintilie, care a câștigat Premiul special al juriului la Festivalul de la Mar del Plata. 1966: Semnarea, în Tașkent, a “Declarației privind reglementarea conflictului indo-pakistanez”. 1984: SUA și Vaticanul au restabilit relații diplomatice, după o pauză de 117 ani. 1995: Prin rezoluția nr. 48/126, Adunarea Generala a Națiunilor Unite a proclamat anul 1995 drept Anul internațional al toleranței. 1997: Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat pentru mineriada din septembrie 1991. El a fost acuzat și trimis în judecată pentru subminarea puterii de stat, infracțiuni la legea siguranței pe calea ferata și pentru port ilegal de armă. 2005: A intrat in vigoare, în Italia, legea ce interzice fumatul în public. 2005: Coreea de Nord a declarat că posedă arme nucleare.

Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata

#pursisimplu Povestea primului maraton din România, când țăranii au crezut că a început războiul. Traseul, distanța și numărul participanților Autor: Carmen Ştefan În duminica Rusaliilor din anul 1896, localnicii din satele de la nord-vest de Bucureşti s-au speriat teribil. Zeci de bărbați alergau, în grupuri mai mici s-au mai mari. Au avut un singur gând: „A început războiul!”. Pe sub ochii ţăranilor îngrijoraţi treceau în fugă grupuri de cinci, şapte, zece sau douăzeci de bărbaţi, unii în straie de oraş, alţii în port ţărănesc, luând drumul Piteştiului. Totuşi, ceva nu se lega:unde erau femeile şi copiii acestor fugari, unde erau bagajele? Nu a trecut mult şi privitorii de pe marginea şanţului s-au dumirit. Boierii din Capitală, mirându-se ce să mai scornească, au pus la cale o alergare de trei zile – de duminică până marţi – pe ruta Bucureşti-Piteşti şi înapoi, iar câştigătorul urma să primească fabuloasa sumă de patru sute de lei, cu care multe se puteau face într-o gospodărie de oameni chibzuiţi. D.C. Cornescu, preşedintele Clubului Regal, a luat iniţiativa acestui great event sportiv şi a cerut concursul celorlalte trei mari cluburi bucureştene, Jockey-Clubul, Tinerimea şi Clubul Agricol. Deja cel dintâi a răspuns îmbrăţişând cu căldură acest proiect. El oferă 400 de lei pentru partea sa. Celelalte cluburi vor urma, fără îndoială, acest bun exemplu. Nu suntem însă îndrituiţi să intrăm în detalii. Dar putem anunţa că premiul I va fi de patru sute de lei; că nu se va refuza nimănui înscrierea, de o dată ce va fi plătit costul ei; că controlul se va face prin ciclişti de bună voinţă, în sfârşit, că înscrierile, atât ale curajoşilor pihotaşi, cât şi ale cicliştilor, se vor primi la redacţiunea noastră, unde un registru s-a deschis chiar de astăzi, în acest scop. Semnează:Redacţiunea”, este textul „senzaționalei știri”. Condițiile și traseul primului maraton din România Oricine se putea înscrie, dar trebuia să o facă cel târziu cu cinci zile înainte de ziua startului. Plecarea avea loc în dimineaţa de 12 mai 1896, indiferent de cum ar fi fost vremea, dar cu condiţia să se prezinte cel puţin 80 de concurenţi. „Atleţii” urmau să se adune dis-de-dimineaţă în curtea Clubului Regal din Bucureşti, unde se făcea prezenţa, apoi mergeau cu toţii, eşalonaţi, la al doilea rond al Şoselei Kiseleff (locul unde astăzi se află Arcul de Triumf), de unde plecau spre Piteşti, fix la ora 8. Pentru a parcurge cei 222 de kilometri, aveau la dispoziţie 60 de ore. „Concurenţii pot umbla cum vor voi, adică ziua şi noaptea, la pas sau alergând. Pot asemenea să se oprească spre a se odihni, a dormi sau a mânca, oriunde şi cât timp vor voi. (...) Mâncarea este în grija concurenţilor, care sau o vor purta [cu ei], sau o vor cumpăra de pe drum. Nu este permis concurenţilor de a primi pe drum niciun fel de ajutor de la nimeni, adică a se pune în car, trăsură sau pe cal. Acela care se va constata de persoanele însărcinate ca să controleze întrecerea, că s-a abătut de la regulile mai sus indicate, va fi şters dintre concurenţi”, se mai preciza în revista vremii. Pe traseu erau amenajate şapte puncte de control, cu trecere obligatorie pe distanța București-Pitești și retur. „Vor fi câştigători primii zece alergători care vor atinge cu mâna o prăjină cu steag roşu înfiptă pe linia de sosire, la rondul al doilea de la Şosea”. Premiile vor fi în valoare de 1.000 de lei, locului I revenindu-i 400, iar locului al II-lea 200 de lei. Restul se împărţea între ceilalţi opt. Şi, de asemenea important, „toţi câştigătorii vor primi diplome tipărite în străinătate”, mai scrie autorul în Revista Sportivă. Câți participanți au fost și de ce naționalități Cei mai mulți dintre participanți erau tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani. Unii aveau peste 40, alţii chiar peste 50 de ani. Erau şi unsprezece care trecuseră de 60 de ani; de departe, decanul celor care s-au înscris era un pensionar de 75 de ani din Călăraşi. Majoritatea celor înscrişi erau români din Regat sau veniţi din Transilvania, dar și aromâni, evrei, italieni, polonezi, unguri, sârbi, albanezi, macedoneni, greci, bulgari şi turci, în total 913 „atleți”. Startul s-a dat duminică, 12 mai 1896, în prima zi de Rusalii, încă la ora 5 dimineaţa, iar trotuarele Căii Victoriei, în zona Teatrului Naţional, erau ticsite de curioşi. În urma concurenţilor veneau cei cu trăsuri şi biciclete, care îi încurajau pe alergători. Şi au ţinut-o aşa, cu hărmălaie, până la Chitila, unde cei care făceau galerie s-au oprit. Tot la Chitila au abandonat primii opt care, după ce şi-au mai tras sufletul, şi-au vărsat năduful: „-Da’ ce? A murit mama de dorul banilor? -Bine zici! Da’ dă-i la mama dracului de ciocoi! -Auzi, să-şi bată astfel ciocoii joc de noi! Pentru dânşii este petrecere, iar noi ne punem în joc viaţa.” („Adevărul”, 15 mai 1896) Concurentul care s-a aflat în frunte a abandonat înainte de sosire Bătălia pentru locul I s-a dat între un ţăran din Argeşde 34 de ani şi un sergent-major. Radu Marin a ajuns primul la Piteşti, la ora 1:05 după miezul nopţii. Parcursese 111 kilometri în 16 ore şi 23 de minute. A fost surprins de sosirea neașteptată a sergentului major așa că a început să alerge în disperare ca să mărească distanța. La Mătăsaru, Radu Marin a cedat, învins de epuizare. A părăsit definitiv concursul! Sergentul-major de vânători Ilie Gheorghe a parcurs 222 de kilometri în 41 de ore şi 4 minute, timp în care nu dormise, se odihnise foarte puţin şi nu mâncase aproape nimic. Organizatorii au fost impresionați de Radu Marian și le-a părut rău de eșecul suferit. Așa că, s-a făcut o chetă pentru el. S-au adunat 323 de lei, sumă un pic mai mică decât cea pe care ar fi câștigat-o dacă termina maratonul pe locul I. Omul își dorea un car cu boi. Sursa: Historia

#pursisimplu De ce sticla de vin are 750 de mililitri? Sorin Florea De ce sticla de vin are 750 de mililitri și nu 1 litru? Cum a fost aleasă această dimensiune? Dimensiunea standard a unei sticle de vin este de 750 de mililitri. Poate părea ciudat că vinul nu se vinde, mai ales, în sticle de 1 litru. Totul are, însă, o explicație rațională. De ce această dimensiune este atât de comună în industria vinului? Răspunsul la această întrebare se regăsește în istorie și tradiție, dar mai ales în motive comerciale. În timpurile romane, vinurile erau depozitate în amfore (vase mari de lut ars) cu o capacitate de aproximativ 26 de litri. Acest obicei avea loc în perioada când romanii au cucerit Gallia (Franța de astăzi) și au descoperit o regiune numită Bordeaux, care producea vinuri de înaltă calitate. Pentru a transporta aceste băuturi alcoolice, romanii au început să folosească și butoaie de stejar cu o capacitate de aproximativ 900 de litri. Cu timpul, dimensiunea lor a scăzut la aproximativ 225 de litri, devenind capacitatea standard pentru butoaiele de vin, acestea fiind mult mai ușor de manipulat. În secolul al XVIII-lea, regiunea Burgundia din Franța a început să utilizeze sticle din sticlă pentru a depozita și a transporta vinul. La acea vreme, capacitatea sticlelor era variabilă, dar se situa în jurul a 500 – 700 mililitri. Sticla de vin așa cum o cunoaștem astăzi, cu o capacitate de 750 de mililitri, a fost dezvoltată în regiunea Bordeaux la mijlocul secolului al XIX-lea. Această dimensiune a devenit standard în industria vinului din următoarele motive: Se credea că capacitatea de 750 de mililitri era cantitatea perfectă pentru o cină cu patru persoane. Astfel, o sticlă de vin ar fi fost suficientă pentru a ajunge la patru oameni. Dimensiunea era considerată ideală și pentru îmbătrânirea vinului. O sticlă de vin de 750 de mililitri este suficient de mare pentru a permite vinului să îmbătrânească corespunzător, dar nu atât de mare încât vinul să se deterioreze înainte de a fi consumat. În realitate, sticla de vin de 750 de mililitri are pur și simplu o dimensiune practică pentru comerț. Aceasta este ușor de umplut și etichetat pe linia de producție, făcând-o eficientă și profitabilă pentru producătorii de vin. În plus, în secolul al XIX-lea, principalii clienți ai producătorilor de vin francezi erau englezii. Dar ei nu au adoptat niciodată același sistem de măsură ca francezii, iar unitatea engleză de volum era „galaonul imperial”, echivalent cu 4,54609 litri. Pentru a simplifica sistemul de conversie, ei transportau vinul din Bordeaux în Anglia în butoaie de 225 de litri, care erau exact 50 de galoane, adică 300 de sticle de 750 de mililitri. Calculul fiind mai ușor, au adoptat că un butoi = 50 de galoane = 300 de sticle. Astfel, un galon corespundea cu 6 sticle. De fapt, de aceea și astăzi baxurile de vin au de obicei 6 sau 12 sticle. În concluzie, capacitatea standard a unei sticle de vin de 750 ml se întoarce la istoria și tradiția vinului, dar mai ales la motivele economice și comerciale. Prin urmare, este dimensiunea preferată în industria vinului și a devenit standard pentru majoritatea sticlelor de vin din întreaga lume, potrivit costersio.com.

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă ÅŸi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine

#profudeistorie Istoricul zilei de 9 Ianuarie în Istorie Cele mai importante evenimente istorice care au avut loc pe data de 9 ianuarie sunt: – 1317: Regele Filip al V-lea este încoronat la Reims rege al Franței. – 1788: Connecticut devine cel de-al cincilea stat american. – 1792: Tratatul de la Iași încheie războiul dintre Rusia și Imperiul Otoman. Rusia obține Crimeea, Oceakov și litoralul Mării Negre până al Nistru. – 1858: Anson Jones, ultimul președinte al Republicii Texas, se sinucide. – 1878: Umberto I devine rege al Italiei. – 1900: Italia: S-a înființat clubul de fotbal SS Lazio. Primul club de fotbal din capitala Italiei, Roma. – 1917: Primul Război Mondial: Consiliul de război german a hotarât angajarea războiului submarin fără restricții (începând cu 1 februarie 1917). – 1923: Franța anunță public că Germania nu și-a îndeplinit obligația de cărbune datorată. – 1937: Primul număr al revistei Look este scos pe piață în Statele Unite ale Americii. – 1938: Prințul Paul al Greciei (viitor rege al Greciei) se căsătorește la Atena cu Frederica de Hanovra. – 1941: Bombardierul britanic Avro Lancaster este testat în primul său zbor. Aeronava va fi produsă în număr mare pentru Royal Air Force. – 1954: Inaugurarea Teatrului de Operă și Balet din București, azi Opera Națională Română. – 1964: În zona canalului Panama a fost identificată una dintre cele mai ample mișcări anti-americane. – 1968: Crearea “Organizației Țărilor arabe Exportatoare de Petrol” (OPEC). – 2000: În Uzbekistan au loc alegeri prezidențiale: Islam Karimov este acreditat cu 99% din voturi. – 2005: Alegeri în Statul Palestina pentru înlocuirea lui Yasser Arafat, mort pe 11 noiembrie 2004. – 2006: Un elicopter aparținând SMURD s-a prăbușit în apropierea aeroportului din Iași; patru persoane și-au pierdut viața.

Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata