Silvius Banica

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă ÅŸi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine

Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata

#rapidiubirefarasfarsit Petre Ghenu ! Omul care și-a donat pensia Rapidului! Un gest incredibil, prea puțin cunoscut și deloc mediatizat. Cu puțin efort, chiar un subiect de film. Dacă Rapidul e subiect de film, de ce n-ar fi și suporterii săi. Un om a luat toate economiile din casă și le-a donat Rapidului. Pentru că iubea Rapidul. Pentru că nu concepea viață fără Rapid. E o deplină acoperire în fapte a versului “ca să vadă lumea toată dragoste adevărată...”. Știu, e greu de crezut, dar acest lucru s-a petrecut cu adevărat. Luați loc și citiți despre Petre Ghenu. În mare știam povestea sa dar în amanunt mi-a fost relatată de medicul stomatolog Mihai Pîrvu, președintele Clubului Aristocratic Rapid. Doctorul Pîrvu îl cunoștea pe Petre Ghenu încă din anii ’70, așa că a fost cea mai bună sursă. • “Petre Ghenu a locuit în comuna Berceni. A fost subinginer la fabrica Semănătoarea și participant activ la Revoluție. Îl știam din studenție”, își amintește dr. Pîrvu. “Eu eram student la Stomatologie, în Calea Plevnei, și când aveam câte o fereastră dădeam fuga în Cișmigiu la Colțul Microbiștilor. Aici l-am cunoscut pe Petre Ghenu, un rapidist total, de o finețe sufletească extraordinară. Se îndrăgostise de Rapid în copilărie ascultând meciurile la radio. Petre a avut o viață grea. A făcut parte din primele generații de după Revoluție trimise în șomaj cu salariu compensatoriu. Petre a acceptat soluția asta ca să poată avea grijă de soția sa. Doamna Ghenu a rămas grav traumatizată în urma evenimentelor din decembrie ’89. În zona unde locuiau ei s-a tras mult, inclusiv cu arme grele iar doamna s-a speriat îngrozitor și a făcut o depresie urâtă. De aceea Petre a acceptat salariul compensatoriu, ca să aibă grijă de soție. Are un băiat, absolvent de ASE, care acum lucrează într-o multinațională, tot Rapidist”. • “În 1998 am venit cu ideea de a înființa Clubul Aristocratic Rapid”, își continuă povestirea doctorul Pîrvu. “Era după spectacolul organizat în Giulești cu ocazia câștigării Cupei României. Am remarcat atunci, și nu doar mie mi-a sărit în ochi asta, că George Copos a tratat evenimentul de parcă el câștigase Cupa, nu Rapidul. Se împlineau 75 de ani de la înființarea clubului și nu s-a zis absolut nimic, nu s-a făcut nici o referire. Nu puteam să cred! Petre a sesizat și el chestia asta. Atunci am hotărât să înființăm Clubul Aristocratic Rapid, un ONG care și-a propus de la bun început să ia atitudine, prin membrii săi, față de anumite lucruri care țin de viața clubului Rapid. • Ulterior, să știi că Petre Ghenu s-a consumat enorm văzând ce face Copos. Când Copos și-a întors buzunarele pe dos sugerând că nu mai are bani, va amintiți celebra poză, Petre a făcut o socoteală din care reieșea că până în acel moment vânduse jucători de 42 de milioane de euro! A venit falimentul, orchestrat tot de Copos. Intrarea în insolvență a fost o acțiune executată pentru a masca intrarea în faliment. În decembrie 2012 am semnat o scrisoare deschisă, eu, Dan Grigore, Radu Călin Cristea, Ovidiu Nahoi, Constantin Dudu Ionescu și alți membri ai CAR, prin care atrăgeam atenția că mai bine vrem Rapidul în B decât sub controlul lui Copos. Rapidul nu-i mai aparținea lui Copos, în primul rând sufletește și moral. El a solicitat la masă credală peste 20 de miloane de euro datorii! De la Rapid!! Copos a boicotat trecutul Rapidului, i-a rănit prezentul, la momentul acela, și voia să-l vândă ca pe o poamă stricată. • Mai departe, știi ce s-a petrecut. În 2016 a venit falimentul iar activitatea CAR a fost suspendată un an, așteptând să vedem ce se petrece. Și a apărut Mișcarea CFR, drept continuatoare a Rapidului falimentat. De ce Mișcarea CFR? Păi pentru că era singurul club care avea și secție de fotbal și CIS, Certificat de Identitate Sportivă, un fel de buletin al clubului, si era legat de CFR, deci un pastrator al tradiției. Ai CIS, ești recunoscut și poți participa la competiții iar MCFR avea. Și așa am ajuns la Liga a 5-a, acolo unde activa Mișcarea CFR de la care a pornit renașterea Rapidului. MCFR era susținută inclusiv de Clubul Sportiv Rapid. Am convenit cu oamenii care erau în club la vremea aia să facem rost de un buget care să ne permită să promovăm. Estimam noi atunci un buget de vreo 50.000 de euro. Au venit cotizații de la membrii CAR, de la alți suporteri, dar și de la foști sponsori ai Rapidului care fuseseră foarte apropiați de Copos. Doar că oamenii ăștia au cotizat la bugetul Mișcării CFR, cu condiția ca nu cumva să afle Copos! Se temeau să nu le pună bețe-n roate, să nu se ridice contra lor. • Revenind la Petre Ghenu, știți că el lua echipamentul fotbaliștilor de la Mișcarea CFR și îl spală la el acasă? Făcea asta împreună cu Adrian Olariu, și el membru CAR, care înainte de meciurile de la liga a 5-a vindea bilete prin fața stadionului ca să aibă bani de curățenie! Da, Ghenu și Olariu spălau la ei acasă echipamentul de joc al echipei Mișcarea CFR. Tot sezonul de Liga a 5-a! Până să devenim Academia Rapid și apoi Rapid. • În perioada asta de strângere de fonduri pentru Mișcarea CFR, Petre Ghenu a depus în contul Mișcării CFR 11.200 de euro, toată agoniseala sa din pensie, tot ce pusese deoparte! Soția, pentru care se zbatuse atât după Revoluție îi murise în 2006 iar fiul era pe picioarele sale. A zis că banii ăștia sunt mai folositori Rapidului decât altcuiva. Cu toate că gestul lui a fost făcut cunoscut la vremea respectivă într-o anumită măsură, Petre nu a vrut să iasă în față sau să i se pomenească numele. Era un om de o finețe sufletească extraordinară. Un bărbat înalt, masiv, rușinos, politicos... Când îi mulțumeam se înroșea, era un om de mare modestie și de un rar bun simț. A murit în ajunul Crăciunului 2020 din pricina unui infarct. Ultima oară când am stat de vorba cu el mă întreba: <oare mai apuc și eu să văd Rapidul în A?>”, și-a încheiat confesiunea doctorul Mihai Pîrvu. • Fizic, Petre Ghenu n-a mai apucat să vadă Rapidul în A dar cu siguranță ne privește de acolo de sus, din galeria din ceruri, și se bucură că Rapidul lui, pentru care și-a donat pensia, a renăscut din propria cenușă. Acum e ca pe vremea tinereții lui. Rapidiștii vin pe Giulești cu mic cu mare, stadionul e mereu plin, Podul Grant geme de lume, Calea Giulești în zi de meci e precum Cascada Niagara iar Pasarela Grivița tremură sub tropaielile miilor de rapidiști care traversează triajul meci de meci că să meargă în templul viselor. • CAR a înființat premiul &#039;&#039;Petre Ghenu&#039;&#039;, pe care îl acordă, din 2021, rapidistilor care fac lucruri speciale. Primul premiu “Petre Ghenu” s-a dus la preotul Alin Matei, din Sebeș, rapidist convins, care are în grijă o casă de copii orfani. Cu banii primiți, părintele a cumpărat lemne pentru încălzire și așa copiii lui au trecut iarna. “Avem și premiul Florian Pittiș”, completează doctorul Pîrvu, “pe care i l-am acordat lui Ștefan Pănoiu, pentru felul în care a îmbinat cartea cu sportul”. • Petre Ghenu își doarme somnul de veci în cimitirul din comuna Berceni. La înmormântare, din pricina restricțiilor impuse în pandemie, au fost doar câteva rude și, din partea CAR, Adrian Olariu și Eugen Nicolae. A plecat luând cu el în sicriu o eșarfă și un steag alb-vișiniu. Dacă aveți drum pe acolo, întrebați unde e mormântul lui Petre Ghenu și puneți-i două flori pe mormânt. Una albă și una vișinie. ?? ?????????: ???????? ???????

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă ÅŸi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine