#pursisimplu
Scrisoare deschisă
Domnule Călin Georgescu,
Spre deosebire de mulți alții care s-au declarat surprinși de apariția dumneavoastră în spațiul public, eu nu sunt unul dintre ei. Desi nu v&
#039;am intalnit niciodată, vă știam de ani buni, de când mi-ați atras atenția în urma unui interviu din 2014. Atunci nu erați nici paria societății, nici legionar, nici fascist, nici nazist, nici bolșevic, nici prorus; erați doar o propunere de premier care venea ca „un specialist și tehnocrat integru”. Nu sunt unul dintre cei care v-au votat în noiembrie 2024, votul meu îndreptându-se spre un alt candidat, dar v-aș fi votat în decembrie. Hotărârea mea de a face acest lucru a venit în momentul în care, după primul tur, întregul sistem s-a dezlănțuit împotriva dumneavoastră – „un om mărunțel care le vorbește oamenilor pe TikTok din sufragerie”. A fost un semn pentru mine că poate e momentul să vă susțin necondiționat și complet voluntar. Am făcut-o de atunci și până azi, fără frică de VolgaNeagră, fără să mă las intimidat de amenințări, și am mers până la capăt.
Domnule Georgescu , vreau să vă mulțumesc că, în trei luni, ați făcut pentru România cât nu au reușit să facă în 35 de ani niciunul dintre nemernicii care au ocupat acea funcție! Ați reușit să treziți românii și, mai ales, ați realizat miracolul de a-i uni pe cei de peste granițe cu cei rămași în țară într-un țel comun. Și ați mai reușit ceva deosebit de important: să scoateți la iveală hidra în toată demonica ei splendoare, alături de toți cei care o susțin, mulțumiți fie că lor le este bine. Azi, mulți idioți inutili răsuflă ușurați că sistemul în care trăiesc le oferă încă iluzia că îi va proteja și mâine pe ei și focul pe care-l trag mereu la oala lor.
Ar fi multe de scris și multe de spus, dar voi lăsa loc istoriei să o facă. Căci, spre deosebire de mulți vremelnici care vor sfârși în cimitire fără cruci, peste ani și ani, în istoria României numele dumneavoastră va rămâne. De aceea închei mulțumindu-vă că mi-ați dat de atâtea ori ocazia să port drapelul național cu mândrie și bucurie, alături de alte suflete calde de români, pe chipul cărora se vedea speranța, după ani de zile în care uitaseră cum este să se bucure de ceea ce sunt. Dându-le încredere că pot face mai mult decât li s-a spus mereu, nefiind nici oameni de mâna a doua, nici proști, nici slugi cu capul plecat ... pleava societații ... arătându-le cum este să gândească măreț.
Cu deosebită considerație,
Un român.