01.05...
#profudeistorie
Despre ziua de 1 mai... Ziua muncii...
1 Mai, Ziua Muncii. Totul despre originea Åi istoria acestei zile
Daniel Teodoreanu, Evenimentul Zilei
La 1 Mai, în aproape toatÄ lumea este celebratÄ Ziua Muncii Åi la fel se întâmplÄ inclusiv în România, dar oare câţi dintre cei care an de an profitÄ de aceastÄ sÄrbÄtoare legalÄ cunosc cu adevÄrat originea ei ?
âContrar a ceea ce s-ar putea crede, prima Zi a Muncii - zi de sÄrbÄtoare oficialÄ - a fost celebratÄ Ã®n Statele Unite. Ãn 1894, când preÈedintele Grover Cleveland, aflat la al doilea mandat, a semnat legea federalÄ privind Ziua Muncii, trei state americane sÄrbÄtoreau deja local aceastÄ zi, iar la New York deveniserÄ deja tradiÈionale defilÄrile muncitorilor. Statele Unite erau deja una dintre cele mai industrializate ÈÄri din lume. Dar Ziua Muncii este sÄrbÄtoritÄ de americani în prima luni din septembrie, iar în Europa de 1 Mai. De unde vine diferenÈa?
DeÅi statele lumii sÄrbÄtoreau Ziua Muncii dupÄ revolta muncitorilor din Chicago, comuniÅtii români Åi-au inventat propriii eroi Åi au gÄsit proletari români în cele mai îndepÄrtate colÅ£uri ale lumii. Totul, cu scopul de a nu recunoaÅte cÄ aceastÄ sÄrbÄtoare a plecat de la un vis american: acela de a avea ziua de lucru de cel mult 8 ore.
Ãn 1948, comuniÅtii impuÅi de Moscova acaparaserÄ Ã®ntreagÄ Å£arÄ, însÄ muncitorilor li se spunea cÄ ei sunt la putere, ei sunt eroii zilei. PuÅ£ini Åtiau ce aniverseazÄ, de fapt: naÅterea unui vis duÅmÄnos, un vis american. Chicago. 1 mai 1886. O sutÄ de mii de muncitori au ieÅit pe strÄzile oraÅului Åi au cerut reducerea timpului de lucru la 8 ore. DupÄ patru ani de la luptele violente din Chicago, ziua de 1 mai era declaratÄ Zi InternaÅ£ionalÄ a Muncii.
Dar cum americanii erau exponenÅ£ii duÅmanului de clasa imperialist, laboratoarele propagandei comuniste au inventat alte origini ale luptei muncitoreÅti. Astfel, proletarii români ar fi manifestat în Parisul anul 1871, atunci când muncitorii au preluat puterea în perioada revoluÅ£iei industriale Åi au cerut transformarea Parisului în republica autonomÄ. Ãn plus, comuniÅtii români aveau nevoie Åi de o apartenenÅ£Ä ideologicÄ serioasÄ, tot pentru a se distanÅ£a de revolta muncitorilor americani.
InternaÅ£ionala devine astfel imnul oficial al miÅcÄrii socialiste Åi, spre bucuria comuniÅtilor, autorul sÄu a fost un francez, membru al Comunei din Paris Åi nu vreun imperialist american.
Clasa muncitoare din România avea nevoie de propriii sÄi martiri. Aflat în ilegalitate în perioada interbelicÄ, Partidul Comunist Åi-a cÄutat originile luptei de clasÄ Ã®n grevele muncitoreÅti din perioada crizei economice a anilor 30. Ca lideri ai revoltelor apar viitorii conducÄtori ai partidului: Gheorghe Gheorgiu Dej din rândul muncitorilor feroviari, Åi Nicolae CeauÅescu.
PânÄ sÄ transforme comuniÅtii ziua de 1 mai într-o sÄrbÄtoare propagandisticÄ, acelaÅi lucru l-au fÄcut toate regimurile dictatoriale, de la Hitler la Carol al II-lea. Ãn România, prima sÄrbÄtoare de 1 mai a fost organizatÄ Ã®n 1939, dupÄ ce Carol al II-lea desfiinÅ£ase sindicatele muncitoreÅti. ComuniÅtii au confiscat apoi aceastÄ manifestaÅ£ie regalistÄ Åi dupÄ ce au preluat puterea au spus cÄ, de fapt, ei au organizat în ilegalitate acel eveniment.
CosmetizatÄ ca o zi în care doar comuniÅtii au un merit, 1 Mai s-a transformat de la an la an într-un spectacol grandios, în care carele alegorice Åi tablourile uriaÅe ale lui Marx, Engels, Lenin Åi Stalin striveau înÅ£elesul acestei zile. «Exact comunismul, care a vrut sÄ o umple de conÅ£inut adevÄrat, a golit-o de conÅ£inutul vechi, istoric. Deci a rÄmas o sÄrbÄtoare goalÄ», spune antropologul VintilÄ MihÄilescu.
DupÄ aproape jumÄtate de secol de comunism, românii au pÄstrat în memorie paradele interminabile, micii Åi berea. ÃnÅ£elesul acestei sÄrbÄtori s-a Åters. DupÄ 34 de ani de la cÄderea comunismului, românii nu mai sunt obligaÅ£i sÄ defileze pentru partid. 1 mai, ziua internaÅ£ionalÄ a celor care muncesc, este sÄrbÄtoritÄ prin repaos.
Cum a apÄrut Ziua Muncii
Prima zi a Muncii a fost celebratÄ Ã®n Statele Unite. Ãn 1894, când preÈedintele Grover Cleveland a semnat legea federalÄ privind Ziua Muncii, trei state americane aveau deja sÄrbÄtori locale, iar la New York deveniserÄ tradiÈionale defilÄrile muncitorilor. Statele Unite erau, în acea vreme, una din cele mai industrializate Èari din lume. Dar Ziua Muncii este sÄrbÄtoritÄ de americani în prima luni din septembrie, iar în Europa de 1 Mai.
Celebrarea Zilei Muncii a apÄrut în a doua jumÄtate a secolului 19 în toiul protestelor, grevelor Èi petiÈiilor pentru ziua de lucru de 8 ore. Primele revendicÄri organizate au apÄrut într-o colonie a Marii Britanii, pe atunci cel mai industrializat stat din lume.
«Primele manifestÄri legate de ziua de lucru de 8 ore au avut loc în Australia în 1856. Ãn 1856 a avut loc prima manifestaÅ£ie a muncitorilor australieni pentru obÅ£inerea unei zile de muncÄ scurtate de 8 ore Åi pentru obÅ£inerea asigurÄrior sociale, asigurÄrilor de accidente», explicÄ istoricul Cosmin Popa.
Ãn deceniile urmÄtoare, dezvoltarea industriei Èi a cÄilor ferate, a marilor Èantiere navale în Europa a sporit influenÈa sindicatelor, a social-democraÈilor Èi apoi a socialiÈtilor în viaÈa publicÄ. Ãn 1864, apare o primÄ confederaÈie a acestor grupÄri europene, numitÄ InternaÈionala I, iar în 1889, la exact o sutÄ de ani de la izbucnirea RevoluÈiei Franceze Èi cÄderea Bastiliei, InternaÈionala a II-a, marcatÄ puternic de ideea marxistÄ a luptei de clasÄ.
Ãn 1889, mai multe grupÄri socialiste Åi social-democrate adunate sub umbrela InternaÅ£ionalei a II a au ales ziua de 1 Mai drept zi a solidaritÄÅ£ii între muncitori Åi cu muncitorii. De ce luna mai? Pentru cÄ Ã®n primele zile ale lui mai 1886, în Statele Unite, în Haymarket, Chicago, avuseserÄ loc ciocniri între greviÅti Åi forÅ£ele de ordine, ciocniri soldate cu 15 morÅ£i, zeci de rÄniÅ£i Åi câteva condamnÄri la spânzurÄtoare.
Ideea socialiÅtilor de a lega Ziua Muncii de un moment sângeros, foarte controversat Åi deloc mÄgulitor pentru autoritÄÅ£ile americane, nu i-a plÄcut preÅedintelui Grover Cleveland. AÅa a apÄrut legea prin care prima zi de luni din septembrie a fost declaratÄ Ziua Muncii Åi zi de vacanÅ£Ä. Exemplul a fost repede urmat Åi de Otawa.
Dar ce s-a întâmplat de fapt în mai 1886 la Chicago?
Cosmin Popa explicÄ: «Acolo e vorba de o manifestaÅ£ie care a început pe 1 mai, a continuat pe parcursul primelor zile din luna mai, când a avut loc un miting care s-a desfÄÅurat paÅnic, la care nici mÄcar nu a participat foarte multÄ lume, pentru cÄ ploua, Åi cu puÅ£in înainte de terminarea mitingului a explodat o bombÄ, care a rÄnit câţiva muncitori, mai precis patru muncitori, dar Èi foarte mulÅ£i dintre poliÅ£iÅtii care constituiau cordonul de protecÅ£ie, aprox. 60 de oameni. A urmat o intervenÅ£ie în forÅ£Ä a poliÅ£iei - un numÄr între 4 Åi câteva zeci de victime, nici acum nu se Åtie exact. A urmat un proces, un proces destul de spectaculos al vremii.»
MulÈi istorici sunt astÄzi de pÄrere cÄ acuzaÈii din dosarul Haymarket nu au avut parte de un proces corect. S-a dovedit cÄ unul dintre cei condamnaÈii la moarte nici nu se aflase la faÈa locului, nici nu fusese printre instigatori. JudecÄtorul Èi juraÈii Ètiau însÄ cÄ la protestele de la Chicago, dar Èi din alte oraÈe americane, îÈi fÄceau simÈitÄ prezenÈa grupÄri anarhiste. Cu un mesaj anti-sistem, acestea susÈineau cÄ violenÈa poate devenit armÄ de luptÄ pentru rezolvarea revendicÄrilor sociale, scrie digi24.ro.
PresaÈi de emoÈia publicÄ Ã®ntr-o societate încÄ foarte violentÄ, justiÈia a vrut sÄ le dea acestora un avertisment puternic. «Anarhismul este într-adevÄr un curent politic asociat radicalismului extrem, dar nu întotdeauna include anihilarea fizicÄ a celor care sunt oponenÅ£i ai celor care susÅ£in anumite cereri. Radicalismul este expresia epuizÄrii tuturor celorlalte mijloace politice de luptÄ.
Ceea ce deosebea radicalismul a fost credinÅ£a cÄ drepturile Åi libertÄÅ£ile muncitorilor pot fi obÅ£inute într-o manierÄ hotÄrâtÄ numai prin violenÅ£Ä, prin exercitarea unei presiuni eventual armate asupra maÅinii de stat», spune Cosmin Popa.
Sistemele pluraliste occidentale au depÄÈit cu bine ameninÈÄrile anarhiste. RevendicÄrile sindicatelor au început sÄ fie discutate deschis, iar partidele social-democrate moderate Èi-au gÄsit loc fie direct în parlamente, fie în facÈiuni ale partidelor deja existente. Cea mai slabÄ verigÄ s-a dovedit a fi sistemul autocrat din Rusia. Ãn lipsa reformelor treptate, Rusia ÈaristÄ a cÄzut pradÄ celei mai radicale grupÄri din InternaÈionala a II a socialistÄ, gruparea lui Vladimir Ilici Lenin.
Ãntre 1917 Èi 1921, în anii comunismului de rÄzboi, bolÈevicii considerau cÄ trebuie eliminat nu numai sistemul capitalist-burghez, dar Èi OAMENII care îl întruchipau. Dezastrul administraÈiei comuniste din Rusia, cu milioane de victime încÄ din primii ani, a atras critici severe din partea altor grupÄri socialiste de pe continent.
Ziua Muncii în Europa
Ãn Europa, povestea lui 1 Mai este una foarte complicatÄ. ÃncÄ de la înfiinÅ£are, în anii 20, tânÄra Uniune SovieticÄ, în cÄutare de simboluri Åi sÄrbÄtori proprii, a adoptat imediat ziua de 1 Mai ca zi de mare sÄrbÄtoare. Se Åtie mai puÅ£in cÄ 1 Mai a devenit zi de vacanÈÄ Ã®n 1933, dupÄ venirea lui Hitler la putere Åi imediat dupÄ ce Partidul NaÅ£ional Socialist pe care îl conducea a limitat substanÅ£ial puterea sindicatelor.
Ãn România, a fost marcatÄ pentru prima datÄ de miÅcarea socialistÄ pe 1 mai 1890. A devenit sÄrbÄtoare oficialÄ odatÄ cu instalarea comunismului. Vreme de 70 de ani, în toate oraÈele Èi orÄÈelele din Uniunea SovieticÄ, dar în primul rând în PiaÈa RoÈie de la Moscova, de 1 Mai au defilat muncitori, agricultori, profesori, elevi Èi studenÈi. Spre deosebire de Ziua Victoriei, celebratÄ pe 9, defilarea de 1 Mai era una a civililor.
«Când am ajuns ca student la Universitatea din Moscova, într-adevÄr am participat la manifestaÅ£ia din PiaÅ£a RoÅie Åi era acelaÅi lucru, eram mai mari, mÄ rog, aveam intererese mai diferite. Dar oricum era plÄcut. Peste tot era muzicÄ, chiÅcurile cu diferite lucruri gustoase, dupÄ care mergeam sau la restaurant sau la cineva acasÄ, deci era sÄrbÄtoare în toatÄ regula», povesteÈte Nikolai Morozov, fost corespondent ITAR-TASS în România.
DefilÄrile de 1 Mai au încetat la Moscova din 1992, adicÄ imediat dupÄ dezmembrarea Uniunii Sovietice. Au rÄmas însÄ zilele libere. DacÄ americanii sÄrbÄtoresc Ziua Muncii printr-un week-end prelungit cu acea zi de luni din septembrie, ruÈii reuÈesc sÄ obÈinÄ o sÄptÄmânÄ de vacanÈÄ! Contribuie la aceastÄ numÄrÄtoare Èi Ziua Victoriei, cu douÄ zile libere, 9 Èi 10 mai.
Cei mai mulÈi moscoviÈi îÈi petrec aceste zile la aÈa-numitele dacea, cÄsuÈe de varÄ aflate în zone rurale. GrÄtarele Èi lucrul în grÄdinÄ acoperÄ an dupÄ an amintirea traumatizantÄ a epocii lui Stalin, gruzin de origine. Ãn mijlocul sÄrbÄtorii prelungite de 1 Mai singura moÈtenire gruzinÄ pare sÄ fie ... cea din farfurie:
«Aaa... se numeÅte ÅaÅlîc, de provenienÅ£Ä gruzinÄ, ceva, chestie mai picantÄ decât frigÄruile dvs. deÅi aratÄ aÅa (ca niÅte frigÄrui) Åi sunt nelipsite! Asta este bucÄtÄrie caucazianÄ, gruzinÄ, care este foarte popularÄ la Moscova, sunt o grÄmadÄ, o groazÄ de restaurate gruzine acolo, sunt o grÄmadÄ de feluri exotice. Sunt picante, dar dupÄ gust poÅ£i sÄ faci. Sunt Åi altele cu tot felul de denumiri exotice. SÄ nu vorbesc de vodcÄ!», spune Nikolai Morozov.
Cât despre 1 Mai în restul Å£Ärilor europene foste comuniste, sÄrbÄtoarea Èi-a pierdut caracterul politic. A devenit mai degrabÄ o poveste de primÄvarÄ, presÄratÄ eventual cu câteva concerte rockâ, se aratÄ pe publika.md.
,