Foto
#pursisimplu
Voi ÈtiÈi care este povestea lui Louis Braille? Dar cum a ajuns el sÄ inventeze alfabetul pentru nevÄzÄtori, ÈtiÈi?
A fost odatÄ ca niciodatÄ un bÄiat pe nume Louis. Louis Braille mai exact, a fost un pedagog francez care a inventat Èi dezvoltat alfabetul Braille, de tipÄrire Èi scriere pentru nevÄzÄtori.
Ãntr-o zi Louis privea fascinat la mâinile tatÄlui sÄu, din care ieÈeau tot felul de forme Èi de obiecte frumoase. Nu Ètia ce planuri avea în minte tatÄl pentru viitorul lui, el doar îÈi dorea, cu simplitatea candidÄ a celor trei ani ai sÄi, sÄ facÄ Èi el obiecte frumoase ca ale tatÄlui sÄu.
S-a uitat pe jos Èi a gÄsit o bucatÄ de piele suficient de mare ca sÄ-i atragÄ atenÅ£ia. Apoi Louis a început sÄ caute din ochi un cuÅ£it/sula cu care sÄ o poatÄ tÄia. Å¢ipÄtul lui ascuÅ£it a spart monotonia zgomotelor obiÈnuite din atelierul tatÄlui sÄu. CuÅ£itul ricoÈase din pielea tÄbÄcitÄ direct în ochiul drept al micuÅ£ului meÈter.
Câteva clipe mai târziu, în timp ce alerga pe uliÅ£ele satului cu Louis în braÅ£e, Simon-René nu putea sÄ-Èi stÄpâneascÄ disperarea Èi sentimentul de vinovÄÅ£ie. Ãl pierduse din ochi preÅ£ de câteva clipe. DacÄ ar fi putut da timpul înapoi cu doar câteva zeci de secunde⊠ÃÈi scuturÄ capul Èi lacrimile de pe obraji cÄzurÄ pe jos... IuÅ£i pasul, hotÄrât sÄ facÄ tot ce era omeneÈte posibil pentru a salva ochiul lui Louis. A ajuns într-un suflet la casa bÄtrânei care oferea leacuri tuturor celor ce veneau la ea. A privit-o pe femeie cum scoate din dulapul ei o sticluÅ£Ä Èi pune ceva pe ochii copilului. DacÄ exista acea sticluÅ£Ä, sigur în ea era un remediu bun pentru Louis, Èi-a spus în gând Simon.
Simon se înÈelase... extractul de nufÄr îi fÄcuse micuÅ£ului mai mult rÄu decât bine... la scurt timp, Èi ochiul stâng s-a inflamat. Corneea ochiului drept a devenit opacÄ, în timp ce ochiul stâng mai pÄstra câteva striaÅ£ii ce aminteau de cei doi ochi mari, albaÈtri, ai bÄieÅ£elului cu pÄr blond Èi cârlionÅ£at...â¹
Louis Braille s-a nÄscut la 4 ianuarie 1809 la Coupvray, un mic sat situat la 40 km de Paris. A fost al patrulea urmaÅ al Åelarului Simon-René Braille si al lui Monique, având douÄ surori Èi un frate mai mare.
TotuÈi... tragedia micuÅ£ului Louis pÄruse anunÅ£atÄ Ã®ncÄ de când se nÄscuse... Atât de mic Èi de neputincios fusese, încât cu greu reuÈise sÄ se hrÄneascÄ la pieptul mamei lui. PÄrinÅ£ii îl botezaserÄ chiar din a doua zi dupÄ naÈtere, de teamÄ cÄ ar putea muri. Louis supravieÅ£uise Èi, din pricina emoÅ£iilor trÄite, sufletele pÄrinÅ£ilor s-au legat în mod special de el. Devenise pentru ei micul âBeniaminâ, mezinul favorit, dupÄ modelul biblic al familiei patriarhului Iacov.
Dar tragedia care îi ocolise la naÈtere cerea o compensaÅ£ie sumbrÄ dupÄ numai trei ani. PânÄ la vârsta de cinci ani, Louis era complet orb Èi pÄrea condamnat la viaÅ£a mizerÄ rezervatÄ nevÄzÄtorilor din satele franceze ale începutului de secol XIX. PÄrinÅ£ii lui Louis au refuzat sÄ accepte însÄ un astfel de deznodÄmânt. Aveau o altÄ viziune. BÄiatul lor avea sÄ meargÄ la ÈcoalÄ Èi sÄ capete Èansa unei vieÅ£i normale. Astfel, încÄ de mic, l-au ajutat pe Louis sÄ Ã®nveÅ£e literele alfabetului, sculptate în lemn, ca degetele lui sÄ le poatÄ simÅ£i diferenÅ£ele.
Oamenii nu îi priveau cu ochi buni pe cei cu diverse neputinÅ£e. Plutea mereu în aer bÄnuiala cÄ e ceva necurat la ei, cÄ doar nu li se întâmplÄ degeaba sÄ fie surzi, muÅ£i sau orbi. InteligenÅ£a Èi curiozitatea fÄrÄ margini a lui Louis trebuiau sÄ Ã®nfrunte prejudecÄÅ£i pentru a ajunge sÄ fie remarcate. Din fericire însÄ, un nou pÄrinte paroh a sosit în sat.
PÄrintele Jacques Palluy era un fost cÄlugÄr învÄÅ£at, care a descoperit repede potenÅ£ialul micuÅ£ului Braille. Sub umbra copacilor de lângÄ bisericÄ sau în casa parohialÄ Ã®n zilele cu vreme urâtÄ, pÄrintele Jacques l-a introdus pe Louis în fascinanta lume a cunoaÈterii. Acel an minunat petrecut alÄturi de pÄrinte i-a întipÄrit adânc în suflet dorinÅ£a de a manifesta faÅ£Ä de toÅ£i oamenii dragoste, bunÄtate Èi smerenie.
La vârsta de Èapte ani, a mers la Ècoala din sat. Un alt copil îl conducea de mânÄ pânÄ la ÈcoalÄ Èi înapoi acasÄ. DupÄ trei ani amÄrâţi din pricina sÄrÄciei Èi a rÄzboiului, i s-a oferit o ÈansÄ. PÄrinÅ£ii au profitat de ea, Èi-au învins amÄrÄciunea de a-Èi vedea cuibul rÄmas gol Èi l-au trimis pe Louis la singura ÈcoalÄ pentru nevÄzÄtori din Paris.
ClÄdirea veche, situatÄ pe strada Saint-Victor, era construitÄ cu mai bine de 200 de ani în urmÄ, insalubrÄ Ã®n cel mai înalt grad, totuÈi era cea mai bunÄ variantÄ pentru Louis. Valentin HaÃŒy, fondatorul Ècolii, era un om învÄÅ£at, care cunoÈtea zece limbi Èi slujise ca traducÄtor al regelui Ludovic al XIV-lea.
Louis s-a dovedit la Paris un elev strÄlucit la toate materiile. Ãn plus, Èi-a descoperit pasiunea pentru muzicÄ Èi a devenit un pianist Èi un organist atât de bun, încât la 16 ani i s-a propus slujba plÄtitÄ de organist al bisericii de lângÄ ÈcoalÄ. Pentru tot restul vieÅ£ii, avea sÄ lucreze ca organist al mai multor biserici din Paris. Iar spiritul sÄu de sacrificiu se dezvolta Èi el, aÈa cum s-a vÄzut când, a renunÅ£at la slujba de organist al unei biserici în favoarea unui alt nevÄzÄtor, care avea mai multÄ nevoie de ea decât el.
Când a fost introdusÄ Ã®n Ècoala sa scrierea tactilÄ, a lui Charles Barbier, un sistem inventat pentru ca soldaÅ£ii lui Napoleon sÄ poatÄ citi ordinele pe întuneric,Louis a simÅ£it cÄ poate crea un sistem mai bun...
Louis a studiat cu atenÈie sistemul ofiÈeului Barbier Èi a dezvoltat un sistem mai simplu folosind un cod de Èase puncte pentru ca persoanele nevÄzÄtoare sÄ foloseascÄ doar un deget arÄtÄtor pentru a simÈi Èi citi. De atunci înainte, Louis Braille a petrecut fiecare clipÄ din afara clasei înÈepând gÄuri în ziar, în mod ironic, cu o sulÄ ca cea care l-a orbit pe el. A completat astfel sistemul Braille, care conÈine per total 64 de simboluri. Avea numai 15 ani când a finalizat propriul alfabet pentru nevÄzÄtori.
Dar pentru cÄ Louis era pasionat de muzicÄ, Èi-a adaptat sistemul de puncte ieÈite în relief pentru a putea transcrie partituri. Rezultatele cercetÄrilor sale Èi noul alfabet au fost publicate în anul 1829.
La doar 19 ani, Braille a devenit ajutor de profesor în Ècoala unde învÄÅ£ase, urmând ca dupÄ cinci ani sÄ devinÄ profesor plin. Din aceastÄ posturÄ, a predat gramaticÄ, ortografie, citire, geografie, istorie, aritmeticÄ Èi algebrÄ.
Era un profesor atât de iubit, încât elevii âconcurau nu doar pentru a se egala sau a se depÄÈi unul pe altul, ci fÄceau un efort constant Èi sincer ca sÄ-Èi mulÅ£umeascÄ profesorul, pe care îl iubeau Èi îl respectau ca pe un prieten înÅ£elept, luminat Èi superior lor, plin de sfaturi bune.â
Toate acestea, în condiÅ£iile în care Louis era cunoscut pentru seriozitatea Èi promptitudinea cu care îi disciplina pe elevii care nu se purtau cuviincios. Era hotÄrât, principial, perseverent, perfecÅ£ionist Èi dispreÅ£uia deopotrivÄ excentricitatea sau pretenÅ£iile.
Louis Braille nu a cÄutat gloria. Nu a ezitat niciodatÄ sÄ declare cât de îndatorat îi este lui Charles Barbier Èi invenÅ£iei sale, care l-a inspirat sÄ-Èi dezvolte propriul alfabet. Èi a continuat sÄ facÄ la fel chiar Èi dupÄ ce Barbier a început sÄ lupte împotriva alfabetului Braille, în încercarea de a-Èi impune propria invenÅ£ie ca instrument de lucru oficial în procesul de instruire a nevÄzÄtorilor.
Boala infamÄ a Europei secolului al XIX-lea, tuberculoza, i-a curmat prematur viaÅ£a. Cel mai probabil, îmbolnÄvirea i-a fost cauzatÄ de teribila insalubritate a Ècolii din Paris, unde Louis îÈi petrecuse 24 din cei 43 de ani ai vieÅ£ii, învÄţând Èi apoi predând. A murit cu doi ani înainte ca alfabetul Braille sÄ fie oficial recunoscut Èi adoptat în FranÅ£a.
Dar peste timp, contribuÅ£ia unicÄ a acestui geniu modest Èi altruist a crescut în influenÅ£Ä pânÄ acolo încât, la 100 de ani de la moartea sa, guvernul francez a recunoscut cÄ Louis Braille Èi-a câÈtigat pe drept un loc în Panteonul francez. Doar alte 74 de personalitÄÅ£i marcante ale FranÅ£ei sunt înmormântate acolo pânÄ Ã®n prezent.
DeÈi nici mÄcar o singurÄ Ètire nu a apÄrut în vreunul dintre ziarele franceze la moartea sa, din 6 ianuarie 1852, un secol mai târziu demnitari din întreaga lume au sosit la Paris pentru a-Èi aduce omagiul.
Hellen Keller, scriitoarea americanÄ nevÄzÄtoare Èi fÄrÄ auz, a Å£inut cu acea ocazie un discurs impresionant, în care afirma: âNoi, nevÄzÄtorii, îi suntem îndatoraÅ£i lui Louis Braille aÈa cum omenirea îi este îndatoratÄ lui Gutenberg.â
Pe 15 decembrie 1851, simÅ£ind cÄ viaÅ£a sa se apropie de încheiere, Louis chemase un preot catolic sÄ Ã®l împÄrtÄÈeascÄ. A doua zi, Louis s-a simÅ£it mai bine, ceea ce l-a fÄcut sÄ-i mÄrturiseascÄ prietenului sÄu, Hippolyte Coltat: âIeri a fost una dintre cele mai frumoase Èi mÄreÅ£e zile din viaÅ£a mea. Când trÄieÈti aÈa ceva, înÅ£elegi maiestatea Èi puterea religiei. Sunt convins cÄ misiunea mea pe pÄmânt s-a încheiat. Este adevÄrat, I-am cerut lui Dumnezeu sÄ mÄ ia din lumea aceasta, dar am simÅ£it cÄ nu I-am cerut suficient de hotÄrât.â
Cu puÅ£in înainte sÄ Ã®nchidÄ ochii, avea sÄ completeze: âLui Dumnezeu I-a plÄcut sÄ le dezvÄluie ochilor mei splendorile ameÅ£itoare ale speranÅ£ei veÈnice. DupÄ aceasta, nu vi se pare cÄ nimic nu m-ar mai putea Å£ine legat de pÄmânt?â
Ãn testamentul sÄu, Braille a avut grijÄ sÄ menÅ£ioneze iertarea tuturor datoriilor pe care alÅ£ii le aveau la el, a stabilit o rentÄ viagerÄ pentru mama lui, ajutoare pentru ceilalÅ£i membri ai familiei, iar restul economiilor le-a donat unor iniÅ£iative caritabile Èi Bisericii Catolice.
La moartea sa, chipul îi purta urmele suferinÅ£ei îndelungate. Dar, dupÄ cum îÈi amintea Hyppolite, nici suferinÅ£a cronicizatÄ nu i-a putut Èterge zâmbetul plÄcut care îi lumina mereu chipul.
Ãn 1873 a avut loc prima conferinÈÄ paneuropeana pentru profesorii nevazatorilor, iar medicul britanic orb Thomas Rhodes Armitage a susÈinut metoda Braille, care a devenit din ce în ce mai populara în lume. Directorul Ècolii Californiene din California, Richard Slating French, a spus cÄ acest alfabet âpoartÄ sigiliul unui geniu, ca alfabetul romanâ.
Ãn prezent, la aproape douÄ secole dupÄ ce Louis Braille a început sa uneascÄ punctele, sistemul Braille continuÄ sÄ fie un mijloc important de comunicare. Acesta poate fi gÄsit pe butoanele sau tastele din ascensoare Èi pe panourile de informaÈii Èi semnalari publice. A intrat chiar Èi în tehnologie, cu e-mailul RoboBraille Èi cu Codul Nemeth Braille pentru matematicÄ.
Când vÄ uitaÈi la un semn în Braille, ganditi-va la omul care a creat acest alfabet, transformând tragedia care l-a lovit în copilarie într-o binecuvântare pentru milioane de oameni pentru care este âmereu întunericâ.