Maraton
#pursisimplu
Povestea primului maraton din România, când ÈÄranii au crezut cÄ a început rÄzboiul. Traseul, distanÈa Èi numÄrul participanÈilor
Autor: Carmen Åtefan
Ãn duminica Rusaliilor din anul 1896, localnicii din satele de la nord-vest de BucureÅti s-au speriat teribil. Zeci de bÄrbaÈi alergau, în grupuri mai mici s-au mai mari. Au avut un singur gând: âA început rÄzboiul!â. Pe sub ochii Å£Äranilor îngrijoraÅ£i treceau în fugÄ grupuri de cinci, Åapte, zece sau douÄzeci de bÄrbaÅ£i, unii în straie de oraÅ, alÅ£ii în port Å£ÄrÄnesc, luând drumul PiteÅtiului. TotuÅi, ceva nu se lega:unde erau femeile Åi copiii acestor fugari, unde erau bagajele? Nu a trecut mult Åi privitorii de pe marginea ÅanÅ£ului s-au dumirit. Boierii din CapitalÄ, mirându-se ce sÄ mai scorneascÄ, au pus la cale o alergare de trei zile â de duminicÄ pânÄ marÅ£i â pe ruta BucureÅti-PiteÅti Åi înapoi, iar câÅtigÄtorul urma sÄ primeascÄ fabuloasa sumÄ de patru sute de lei, cu care multe se puteau face într-o gospodÄrie de oameni chibzuiÅ£i.
D.C. Cornescu, preÅedintele Clubului Regal, a luat iniÅ£iativa acestui great event sportiv Åi a cerut concursul celorlalte trei mari cluburi bucureÅtene, Jockey-Clubul, Tinerimea Åi Clubul Agricol. Deja cel dintâi a rÄspuns îmbrÄÅ£iÅând cu cÄldurÄ acest proiect.
El oferÄ 400 de lei pentru partea sa. Celelalte cluburi vor urma, fÄrÄ Ã®ndoialÄ, acest bun exemplu.
Nu suntem însÄ Ã®ndrituiÅ£i sÄ intrÄm în detalii. Dar putem anunÅ£a cÄ premiul I va fi de patru sute de lei; cÄ nu se va refuza nimÄnui înscrierea, de o datÄ ce va fi plÄtit costul ei; cÄ controlul se va face prin cicliÅti de bunÄ voinÅ£Ä, în sfârÅit, cÄ Ã®nscrierile, atât ale curajoÅilor pihotaÅi, cât Åi ale cicliÅtilor, se vor primi la redacÅ£iunea noastrÄ, unde un registru s-a deschis chiar de astÄzi, în acest scop. SemneazÄ:RedacÅ£iuneaâ, este textul âsenzaÈionalei Ètiriâ.
CondiÈiile Èi traseul primului maraton din România
Oricine se putea înscrie, dar trebuia sÄ o facÄ cel târziu cu cinci zile înainte de ziua startului. Plecarea avea loc în dimineaÅ£a de 12 mai 1896, indiferent de cum ar fi fost vremea, dar cu condiÅ£ia sÄ se prezinte cel puÅ£in 80 de concurenÅ£i. âAtleÅ£iiâ urmau sÄ se adune dis-de-dimineaÅ£Ä Ã®n curtea Clubului Regal din BucureÅti, unde se fÄcea prezenÅ£a, apoi mergeau cu toÅ£ii, eÅalonaÅ£i, la al doilea rond al Åoselei Kiseleff (locul unde astÄzi se aflÄ Arcul de Triumf), de unde plecau spre PiteÅti, fix la ora 8.
Pentru a parcurge cei 222 de kilometri, aveau la dispoziÅ£ie 60 de ore. âConcurenÅ£ii pot umbla cum vor voi, adicÄ ziua Åi noaptea, la pas sau alergând. Pot asemenea sÄ se opreascÄ spre a se odihni, a dormi sau a mânca, oriunde Åi cât timp vor voi. (...) Mâncarea este în grija concurenÅ£ilor, care sau o vor purta [cu ei], sau o vor cumpÄra de pe drum. Nu este permis concurenÅ£ilor de a primi pe drum niciun fel de ajutor de la nimeni, adicÄ a se pune în car, trÄsurÄ sau pe cal. Acela care se va constata de persoanele însÄrcinate ca sÄ controleze întrecerea, cÄ s-a abÄtut de la regulile mai sus indicate, va fi Åters dintre concurenÅ£iâ, se mai preciza în revista vremii.
Pe traseu erau amenajate Åapte puncte de control, cu trecere obligatorie pe distanÈa BucureÈti-PiteÈti Èi retur.
âVor fi câÅtigÄtori primii zece alergÄtori care vor atinge cu mâna o prÄjinÄ cu steag roÅu înfiptÄ pe linia de sosire, la rondul al doilea de la Åoseaâ. Premiile vor fi în valoare de 1.000 de lei, locului I revenindu-i 400, iar locului al II-lea 200 de lei. Restul se împÄrÅ£ea între ceilalÅ£i opt. Åi, de asemenea important, âtoÅ£i câÅtigÄtorii vor primi diplome tipÄrite în strÄinÄtateâ, mai scrie autorul în Revista SportivÄ.
CâÈi participanÈi au fost Èi de ce naÈionalitÄÈi
Cei mai mulÈi dintre participanÈi erau tineri cu vârste cuprinse între 18 Åi 35 de ani. Unii aveau peste 40, alÅ£ii chiar peste 50 de ani. Erau Åi unsprezece care trecuserÄ de 60 de ani; de departe, decanul celor care s-au înscris era un pensionar de 75 de ani din CÄlÄraÅi.
Majoritatea celor înscriÅi erau români din Regat sau veniÅ£i din Transilvania, dar Èi aromâni, evrei, italieni, polonezi, unguri, sârbi, albanezi, macedoneni, greci, bulgari Åi turci, în total 913 âatleÈiâ.
Startul s-a dat duminicÄ, 12 mai 1896, în prima zi de Rusalii, încÄ la ora 5 dimineaÅ£a, iar trotuarele CÄii Victoriei, în zona Teatrului NaÅ£ional, erau ticsite de curioÅi.
Ãn urma concurenÅ£ilor veneau cei cu trÄsuri Åi biciclete, care îi încurajau pe alergÄtori. Åi au Å£inut-o aÅa, cu hÄrmÄlaie, pânÄ la Chitila, unde cei care fÄceau galerie s-au oprit.
Tot la Chitila au abandonat primii opt care, dupÄ ce Åi-au mai tras sufletul, Åi-au vÄrsat nÄduful:
â-Daâ ce? A murit mama de dorul banilor?
-Bine zici! Daâ dÄ-i la mama dracului de ciocoi!
-Auzi, sÄ-Åi batÄ astfel ciocoii joc de noi! Pentru dânÅii este petrecere, iar noi ne punem în joc viaÅ£a.â (âAdevÄrulâ, 15 mai 1896)
Concurentul care s-a aflat în frunte a abandonat înainte de sosire
BÄtÄlia pentru locul I s-a dat între un Å£Äran din ArgeÅde 34 de ani Åi un sergent-major.
Radu Marin a ajuns primul la PiteÅti, la ora 1:05 dupÄ miezul nopÅ£ii. Parcursese 111 kilometri în 16 ore Åi 23 de minute. A fost surprins de sosirea neaÈteptatÄ a sergentului major aÈa cÄ a început sÄ alerge în disperare ca sÄ mÄreascÄ distanÈa.
La MÄtÄsaru, Radu Marin a cedat, învins de epuizare. A pÄrÄsit definitiv concursul!
Sergentul-major de vânÄtori Ilie Gheorghe a parcurs 222 de kilometri în 41 de ore Åi 4 minute, timp în care nu dormise, se odihnise foarte puÅ£in Åi nu mâncase aproape nimic.
Organizatorii au fost impresionaÈi de Radu Marian Èi le-a pÄrut rÄu de eÈecul suferit. AÈa cÄ, s-a fÄcut o chetÄ pentru el. S-au adunat 323 de lei, sumÄ un pic mai micÄ decât cea pe care ar fi câÈtigat-o dacÄ termina maratonul pe locul I. Omul îÈi dorea un car cu boi.
Sursa: Historia