Silvius Banica

Silvius Banica
Silvius Banica
Coperta profilului · 2 ani în urmă
Coperta lui Silvius Banica
Imagine de coperta de profil.
👍 1
👍 1 · 💬 0
Silvius Banica
Silvius Banica
Poza de profil · 1 an în urmă
Poza de profil
Imaginea de profil a utilizatorului.
👍 1
👍 1 · 💬 0
Silvius Banica
Fotografie · 2 ani în urmă
Fotografie
Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata
👍 0 · 💬 0
Silvius Banica
Fotografie · 2 ani în urmă
Fotografie
#unapezidelamine "NU E NIMC ACOLO, E PUSTIU !" Kim Ung-Yong (născut la 7 martie 1963) este pământeanul cu cel mai ridicat coeficient de inteligenţă cunoscut, fiind trecut în Guinness Book World of Records cu un IQ de 210 (regretatul savant Stephen Hawking avea 160). El a vorbit de la 6 luni, la 3 ani citea cursiv (japoneză, engleză, germană - pentru învăţarea unei limbi străine având nevoie de aproximativ 30 de zile). La 4 ani rezolva integrale şi calcule diferenţiale, scria poezii şi era, de asemenea, un pictor remarcabil. A fost invitat ca student la Universitatea de fizică din Hanyang, unde a audiat cursuri de la vârsta de 4 ani până la 7 ani. În 1970, la vârsta de 8 ani, a fost invitat în Statele Unite la NASA, unde a terminat studiile universitare. În 1974, a început activitatea sa de cercetare la NASA și a continuat această activitate până în 1978, când... s-a întors acasă, în Coreea de Sud. Aici şi-a echivalat, într-un singur an, toate studiile şi s-a angajat... asistent universitar la o facultate din provincie. Întrebat de ziarişti de ce a făcut acest gest, Kim Ung-Yong a dat un răspuns uluitor, care, poate, egala cu cea mai mare descoperire pe care o pot face oamenii: „Poți avea o capacitate intelectuală mare, poți fi genial la matematică și să ai abilități lingvistice de necontestat, dacă eșuezi la capitolul INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ, nimic nu mai contează. Am fost sus acolo unde majoritatea oamenilor vor să ajungă. Nu e nimic acolo. E pustiu. Întoarceți-vă la lucrurile simple.”
👍 0 · 💬 0
Silvius Banica
Fotografie · 2 ani în urmă
Fotografie
Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă şi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine
👍 0 · 💬 0
Silvius Banica
Fotografie · 2 ani în urmă
Fotografie
Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata
👍 1
Admin
👍 1 · 💬 0
Silvius Banica
Fotografie · 2 ani în urmă
Fotografie
Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă şi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine
👍 1
MARIETA MACELARU
👍 1 · 💬 0
Silvius Banica
Fotografie · 2 ani în urmă
Fotografie
Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata
👍 0 · 💬 0
Silvius Banica
Fotografie · 2 ani în urmă
Fotografie
#pursisimplu “I-am spus cuiva că îmi este poftă de parizer și a rămas mască. Probabil se aștepta să poftesc doar la lobster, la foie gras cu sos de fragi sau poate la un Chateaubriand in sânge ! Nu știu câți dintre voi ați apucat parizerul acela bun din copilărie... pe care unii îl mâncau și prăjit sau pane, pentru că nu aveau carne. Aveam o vecină care, din puținii bănuți și câștigați cu greu, își permitea să cumpere pentru masa de duminică o bucată de parizer. “Să vii la mine la prânz, am luat parizer!“- spunea cu bucurie în glas și în ochi. Mereu era cineva la ea la masă. Făcea cartofi prăjiți și șnițel din parizer. Acela era luxul ei. Bucuria ei era că putea dărui ceea ce își permitea mai bun. Vara, mâncam în curtea ei și mereu făcea câte o salată delicioasă cu legume puse de ea în grădină. La sfârșit, înmuiam la grămadă pâine în sosul de salată și ștergeam castronul cu pâine până rămânea curat ca lacrima. Vecina mea tăia mereu feliile de parizer inegal. Pentru ceilalți le tăia mai groase, iar ei îi rămânea cea mai firavă felie. Nu știu dacă de parizer mi s-a făcut dor sau nu cumva mi-e dor de oamenii care erau cândva... Atunci când nu ne era teamă și rușine să avem puțin, atunci când nu ne cântaream unii pe alții, când nu ne evaluam lucrurile și realizările, când ne bucuram unii de alții fix așa cum eram... Atunci când împărțeam lucruri simple, dar care ne făceau să simțim că ni se oferă totul. Atunci când “totul” omului era, de fapt, bunătatea.” text Irina Binder
👍 0 · 💬 0
Silvius Banica
Fotografie · 2 ani în urmă
Fotografie
Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă şi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine
👍 0 · 💬 0
Silvius Banica
Fotografie · 2 ani în urmă
Fotografie
Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata
👍 0 · 💬 0
Se încarcă...