Silvius Banica

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă şi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine

Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă şi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine

Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata

#pursisimplu “I-am spus cuiva că îmi este poftă de parizer și a rămas mască. Probabil se aștepta să poftesc doar la lobster, la foie gras cu sos de fragi sau poate la un Chateaubriand in sânge ! Nu știu câți dintre voi ați apucat parizerul acela bun din copilărie... pe care unii îl mâncau și prăjit sau pane, pentru că nu aveau carne. Aveam o vecină care, din puținii bănuți și câștigați cu greu, își permitea să cumpere pentru masa de duminică o bucată de parizer. “Să vii la mine la prânz, am luat parizer!“- spunea cu bucurie în glas și în ochi. Mereu era cineva la ea la masă. Făcea cartofi prăjiți și șnițel din parizer. Acela era luxul ei. Bucuria ei era că putea dărui ceea ce își permitea mai bun. Vara, mâncam în curtea ei și mereu făcea câte o salată delicioasă cu legume puse de ea în grădină. La sfârșit, înmuiam la grămadă pâine în sosul de salată și ștergeam castronul cu pâine până rămânea curat ca lacrima. Vecina mea tăia mereu feliile de parizer inegal. Pentru ceilalți le tăia mai groase, iar ei îi rămânea cea mai firavă felie. Nu știu dacă de parizer mi s-a făcut dor sau nu cumva mi-e dor de oamenii care erau cândva... Atunci când nu ne era teamă și rușine să avem puțin, atunci când nu ne cântaream unii pe alții, când nu ne evaluam lucrurile și realizările, când ne bucuram unii de alții fix așa cum eram... Atunci când împărțeam lucruri simple, dar care ne făceau să simțim că ni se oferă totul. Atunci când “totul” omului era, de fapt, bunătatea.” text Irina Binder

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă şi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine

Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata

#sazambimzic Incepe scoala...

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă şi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine

#pursisimplu Pofta buna in prag de seara cu pizdulici ! Lasand la o parte numele „exotic” si total nerusinat, pizdulice la gratar este o reteta veche, extrem de apreciata la sfarsitul-inceputul secolelor 19-20. „Pizdulicea” este o bucata de carne extrem de frageda, cu o textura asemanatoare muschiuletului si nu este deloc numitul organ. Se gaseste in interiorul pulpei, atat la animalul mascul, cat si la femela. Fiecare animal are deci 2 bucati de „pizdulice”. E o bucata micuta de carne, de 100-200 g, cat o palma, foarte putin cunoscuta publicului larg. In general, acesta delicatesa face parte din „tainul” macelarului, adica este bucata de carne pe care si-o opresc macelarii. In carciumile de odinioara, pizdulicea la gratar era la loc de cinste alaturi de alte delicatese la gratar: fudulii, momite, maduvioare, mate si mititei. Scrierile vremii amintesc de asa bunatati, stinse din belsug cu o bardaca de vin rosu ca sangele ursului.…