Foto
âStarea de spirit numitÄ Rapidâ.
Dumitru Graur
Când s-a nÄscut, la 25 iunie 1923, mai mulÈi ceferiÈti se adunau în Ècoala primarÄ din cartierul GriviÈa Èi semnau documentul prin care se înfiinÈa clubul sportiv al personalului CFR.
A fost de la început un club âcultural-sportivâ! România se afla în perioada de ascensiune economicÄ dintre cele douÄ rÄzboaie mondiale, iar Èaisprezece ani mai târziu se inaugura în prezenÈa regelui Carol al II-lea vechiul stadion GiuleÈti, construit dupÄ modelul mai celebrului Highbury al clubului Arsenal Londra.
Un an mai târziu Rapidul se califica în finala Cupei Europei Centrale, însÄ meciul cu Ferencvaros nu s-a mai disputat niciodatÄ. Ne aflam la începutul celui de-al doilea rÄzboi mondial, iar ruÈii tocmai ce ne luaserÄ Basarabia Èi Bucovina de nord, nimeni nu se mai putea gândi la fotbal.
Numele de âRapidâ a existat încÄ din 1936, dar în 1944 au venit comuniÈtii, iar clubul Èi-a schimbat denumirea în âLocomotiva BucureÈtiâ. Din 1958 s-a revenit la vechea denumire, cea care existÄ Èi astÄzi lângÄ podul Grant.
De-a lungul anilor, poate cu excepÈia timpului în care fostul âceferistâ Gheorghe Gheorghiu-Dej Èi-a arÄtat simpatia pentru Rapid, clubul n-a fost susÈinut decât foarte slab de autoritÄÈi, devenind indezirabil la masa bogaÈilor Steaua sau Dinamo, un fel de âpariaâ al sistemului.
Masele largi de suporteri au acceptat situaÈia cu mândrie, bucurându-se de statutul de âsinguri împotriva tuturorâ. Ãn tribunele GiuleÈtiului se adunau oameni din toate categoriile sociale, animaÈi de spiritul de frondÄ Ã®mpotriva sistemului opresiv, iar un meci Rapid-Dinamo sau Rapid-Steaua putea fi întotdeauna un excelent prilej de contestare socialÄ.
De aici s-a nÄscut Èi lozinca âGaleria lui Rapid, n-a fost membru de partidâ, scandatÄ cu patos dupÄ 1989.
Ãn istoria sa zbuciumatÄ, Rapidul a retrogradat de mai multe ori, însÄ n-a fost niciodatÄ pÄrÄsitÄ de suporteri. Probabil cÄ momentul cel mai greu s-a petrecut în urmÄ cu numai câÈiva ani, când formaÈia giuleÈteanÄ a fost la un pas de desfiinÈare.
A renÄscut în liga a IV-a, înregistrând un adevÄrat record mondial de asistenÈÄ pentru un asemenea eÈalon fotbalistic, atunci când peste 36.000 de suporteri au asistat în tribunele Arenei NaÈionale la un meci cu CSA Steaua.
Perioada cea mai bogatÄ Ã®n trofee s-a petrecut în âdomniaâ lui George Copos, patronul care a enunÈat pentru prima oarÄ sloganul âRapid este farmecul vieÈiiâ. Dar când Copos s-a retras, Rapidul s-a tot dus la vale.
Ce i-a împiedicat cÄderea în uitare a fost tocmai spiritul suporterilor rapidiÈti, aceastÄ stare de spirit care dÄinuie de un secol. Rapidul a fost iubit cu patos de generaÈii, pasiunea s-a transmis din bunic în tatÄ Èi apoi fiu, fiind una dintre cele mai frumoase poveÈti din fotbalul românesc.
Fenomenul l-a cucerit Èi pe poetul Adrian PÄunescu, altfel un mare suporter al UniversitÄÈii Craiova, ale cÄrui versuri acompaniate de muzica lui Victor Socaciu, sunt fÄrÄ Ã®ndoialÄ cel mai frumos imn al unei echipe româneÈti: Suntem peste tot acasÄ / PorÅ£ile ni se deschid / Nu-i echipÄ mai frumoasÄ / Åi iubitÄ ca Rapid.
AstÄzi, când Rapidul are o casÄ nouÄ, plinÄ ochi la fiecare meci disputat Èi o situaÈie financiarÄ solidÄ, viitorul pare sÄ fie mai plin de speranÈÄ decât niciodatÄ. Chiar dacÄ marele pianist Dan Grigore, membru fondator al Clubului aristrocratic Rapid, regretÄ cÄ acel spirit al Rapidului, <<mai bine o ratare frumoasÄ, decât un gol urât!>>, nu mai existÄ, echipa feroviarÄ face în continuare stadioane pline Èi crede cÄ titlul de campioanÄ a ÈÄrii poate veni din nou în GiuleÈti.
DacÄ vreÈi, chiar dupÄ exemplul echipei feminine de handbal a clubului, surprinzÄtoarea campioana a anului trecut. Starea de spirit excepÈionalÄ continuÄ Èi creeazÄ lumina spre un viitor plin de succese.
La MulÈi Ani, Rapid GiuleÈti!
#rapidiubirefarasfarsit