Foto
#pursisimplu
??????? ????????????? / ???? ?????????
??????Ì: Strada Izvor 2-4, BucureÈti
?Ì??Ì??ÌŠ???: 84 m
?????: 12
Pornind de la o idee mai veche, clÄdirea Palatului Parlamentului a fost construitÄ Ã®n vremea lui Nicolae CeauÅescu într-o perioadÄ cu mari privaÅ£iuni economice. TendinÅ£a dictatorului era, pe de o parte, de a concentra într-o singurÄ clÄdire toate organele centrale ale statului, iar pe de alta, CeauÅescu îÅi dorea o locuinÅ£Ä sigurÄ din punct de vedere seismic, care sÄ reziste Åi unui eventual atac nuclear.
Din punct de vedere arhitectural, Palatul Parlamentului este una dintre cele mai controversate clÄdiri din România: Anca Petrescu o identifica cu Palatul Buckingham din Londra Åi Palatul Versailles din FranÅ£a, iar arhitecÅ£ii vremii cu âmicul Phenianâ, având un stil eclectic, încÄrcat de elemente contradictorii.
ClÄdirea, în viziunea AncÄi Petrescu, se împarte în 3 registre principale: primul registru - zona sÄlilor principale, a galeriilor Åi a cabinetelor; al doilea registru - zona de birouri; al treilea registru - belvedere, cu câte trei sÄli pe fiecare etaj.
ClÄdirea are o suprafaÅ£Ä desfÄÅuratÄ de 365.000 mp Åi ocupÄ Ã®n Cartea Recordurilor locul 1 în lume la capitolul clÄdiri administrative (pentru uz civil), respectiv locul 3 în lume din punct de vedere al volumului; este cea mai grea Åi cea mai scumpÄ din lume.
Alte dimensiuni ale clÄdirii: lungime â 270 m, lÄÅ£ime â 245 m, înÄlÅ£ime â 84 m (peste cota 0), adâncime 16 m (sub nivelul solului), suprafaÅ£a construitÄ la sol â 73.615 mp.
ClÄdirea a fost construitÄ cu materiale aproape în întregime româneÅti, printre care : 1.000.000 mc de marmurÄ, 550.000 tone de ciment, 700.000 de tone de oÅ£el, 2.000.000 de tone de nisip, 1.000 tone de bazalt, 900.000 mc esenÅ£e de lemn, 3.500 tone de cristal, 200.000 de mc de sticlÄ, 2.800 de candelabre, 220.000 mp de covoare, 3.500 mp de piele.
Ãntreaga construcÅ£ie este rezultatul efortului a peste 100.000 de oameni, cu aproape 20.000 de muncitori ce lucrau în trei ture 24 de ore pe zi, în perioadele de apogeu. De asemenea, între anii 1984 â 1990, 12.000 de soldaÅ£i au participat la construcÅ£ie.
Ãn urma campaniei de urbanizare, la scurt timp dupÄ cutremurul din 1977, Åi a prieteniei cu Kim Ir Sen, conducÄtorul Nord Corean, CeauÅescu a iniÅ£iat planul de a construi un nou centru politico-administrativ, pe zona dealului Uranus, partea înaltÄ a corniÅei DâmboviÅ£ei confirmatÄ de specialiÅti ca fiind sigurÄ pentru construcÅ£ia unor clÄdiri monumentale.
Ãncepând cu 1980 s-a demolat o suprafaÅ£Ä reprezentând a cincea parte din BucureÅti (4,5 km lungime Åi 2 km lÄÅ£ime), suprafaÅ£Ä echivalentÄ cu câteva arondismente ale Parisului sau cu suprafaÅ£a VeneÅ£iei.
DeÅi proiectul iniÅ£ial avea 80.000 mp, Casa Poporului a avut o arie desfÄÅuratÄ de 5 ori mai mare.
Au fost distruse 20 de biserici, 8 au fost translatate, 10.000 de locuinÅ£e au fost demolate, iar peste 57.000 de familii au fost evacuate. Au fost demolate: MÄnÄstirea VÄcÄreÅti, Dealul sacru pentru istoria BucureÅtiului de la Mihai VodÄ, Spitalul Brâncovenesc, primul institut medico-legal din lume, Hala Unirii, Opereta din PiaÅ£a Senatului, Arsenalul Armatei Åi Muzeul Militar Central.
Deoarece soÅ£ii CeauÅescu nu pricepeau planurile de arhitecturÄ, erau construite din polistiren machete la scara de 1/1000 a întregului BucureÅti, cu strÄzi, pieÅ£e, blocuri, case Åi monumente, redate în relief Åi cu anumite detalii. Peste aceastÄ machetÄ, era un pod rulant, pe care soÅ£ii CeauÅescu se plimbau Åi dÄdeau indicaÅ£ii. Macheta era modificatÄ dupÄ fiecare vizitÄ a celor doi (aproape sÄptÄmânal).
Ãn momentul RevoluÅ£iei din 1989, clÄdirea era terminatÄ Ã®n proporÅ£ie de 60%. LucrÄrile au continuat între 1992 â 1996, dar într-un ritm mai lent.
Ãn anul 1993, printr-o HotÄrâre a Camerei DeputaÅ£ilor s-a stabilit mutarea activitÄÅ£ii Camerei de la Palatul Patriarhiei la Casa Republicii. Un an mai târziu, în 6 mai 1994, printr-o altÄ HotÄrâre a Camerei DeputaÅ£ilor în acest edificiu a fost înfiinÅ£at Centrul InternaÅ£ional de ConferinÅ£e.
Ãn anul 2004, cu prilejul aniversÄrii a 140 de ani de la înfiinÅ£area Primului Senat al României Åi de la instituirea sistemului bicameral în Å£ara noastrÄ, a fost inauguratÄ noua salÄ de Plen.
La 27 de ani de la RevoluÅ£ie, clÄdirea care se dorea o construcÅ£ie care sÄ preamÄreascÄ socialismul, comunismul Åi totalitarismul este astÄzi simbol al democraÅ£iei prin intermediul instituÅ£iilor pe care le gÄzduieÅte (Camera DeputaÅ£ilor, Senatul, Consiliul Legislativ, Curtea ConstituÅ£ionalÄ).