Silvius Banica

#frumusetileromaniei Poiana Mărului - județul Brașov - Satul de munte pitoresc cu case risipite, prin Vf Cetățuii (942 m)

#frumusetileromaniei Poiana Mărului - județul Brașov - Satul de munte pitoresc cu case risipite, prin Vf Cetățuii (942 m)

#frumusetileromaniei Poiana Mărului - județul Brașov - Satul de munte pitoresc cu case risipite, prin Vf Cetățuii (942 m)

#frumusetileromaniei Poiana Mărului - județul Brașov - Satul de munte pitoresc cu case risipite, prin Vf Cetățuii (942 m)

#frumusetileromaniei Poiana Mărului - județul Brașov - Satul de munte pitoresc cu case risipite, prin Vf Cetățuii (942 m)

#frumusetileromaniei Poiana Mărului - județul Brașov - Satul de munte pitoresc cu case risipite, prin Vf Cetățuii (942 m)

Bine v-am găsit, Prieteni ! Seară relaxantă şi placută sufletului vostru vă doresc, oameni dragi ! #unapezidelamine

Bună dimineața, Prieteni ! A mai trecut o noapte... Să mulțumim Celui de Sus și să ne bucurăm pentru încă o zi din restul vieții noastre... #disdedimineata

#rapidiubirefarasfarsit Zgomot de fundal Țin minte că în trecutul nu foarte îndepărtat, meciurile Rapidului erau evenimente în viața mea, lăsam totul și mă uitam la meci sau mă duceam pe stadion. Acum, cel puțin când văd meciul de pe canapea (nu de la Mobexpert), deschid televizorul, mă uit la meci 15-20 de minute, apoi îmi aduc aminte că mai am niște treburi prin casă și mă apuc de ele, în timp ce Rapidul se chinuie în background. Cam atât de interesante au ajuns meciurile Rapidului, un chin fără margini să stai două ore și să le privești, la final simți că ai irosit două ore pe care nimeni nu ți le mai dă înapoi. Ca să nu mai zic de orele din viață pe care le pierzi din cauza nervilor, asta dacă mai e cineva care chiar își face nervi pentru papagalii ăștia. Chiar nu merită, credeți-mă. Credeam că se va schimba ceva după plecarea lui Lennon, în fond el părea problema principală, un bețiv care făcea două antrenamente pe săptămână, nu? Ei bine, iată că Lennon e plecat de mult, iar Rapidul tot se scufundă, ceea ce mă face să cred că problema a rămas și nu era irlandezul. Eu cred că o problemă o reprezintă jucătorii: toți par blazați, fără nerv, fără orgoliul de a arăta că sunt fotbaliști, probabil pentru că în sinea lor știu și ei că nu sunt. Ceea ce înseamnă că orice antrenor ar veni, nu poate face din rahat bici, darămite să și plesnească. Dacă jucătorii sunt slabi, înseamnă că și cine îi tot aduce e la fel de slab, deci problema urcă precum o iederă din teren în birouri. Ceea ce înseamnă că Dan Șucu are talentul falimentar de a se înconjura de ratoni care mint în CV că au vreo treabă cu sportul ăsta, iar Dan Șucu îi crede. Până și ce se întâmplă la pauza meciurilor din Giulești spune ceva, acel bâlci odios cu kiss cams și confetti poate fi o mică radiografie. Dar asta e cea mai mică dintre probleme. A, și mai e Șumi, dar despre cariera lui tumultuoasă de antrenor am mai vorbit și cu alte ocazii. Priviți doar ce decizii a luat azi, zici că i-a plouat direct în creier. La Rapid, blestemul continuă, un blestem nedefinit, pe care nu știm cine l-a aruncat asupra noastră și nu știm cum să scăpăm de el. Sau ne prefacem că nu știm. Jocul echipei e praf, galeria e împărțită în cel puțin două, clubul s-a umplut de hipsteri care n-au absolut nicio treabă cu Rapidismul, iar stadionul e o bătaie de joc la adresa tuturor, pentru că atunci când conta, cei care puteau face diferența (de locuri) au avut alte treburi. Criza în care ne aflăm e atât de adâncă și prelungită, încât pare că e dintotdeauna. Ceea ce nu e departe de adevăr, Rapidul a părut mai mereu o echipă blestemată. Astăzi, blestemul se numește amatorism, iar leacul e la Dan Șucu, o să-l vadă imediat ce deschide cu adevărat ochii. Ce poți să mai spui după ce te-a umilit ultima clasată? Singurele felicitări merg către cei 600 de Rapidiști care au tăiat harta în două și au stat în ploaie pentru o mână de terminați mult prea bine plătiți. Boală veche, hai Rapid.

#rapidiubirefarasfarsit Opinii diferite de la om la om... Ovidiu Nahoi Rapidul de azi este o imagine vie a ceea ce înseamnă populismul, fie el și fotbalist. După un play-off ciudat, în care, dintr-o dată, echipa a uitat să joace fotbal ( o să aflăm și motivele, odată și odată), conducerea administrativă a încercat un reset. A fost adus un antrenor britanic, care a încercat să introducă o altă mentalitate, un alt sistem, un alt nivel de efort. Acest băutor de bere profesionist, catolic practicant, crescut pe străzile din Ulster în întunecații ani 1980, s-ar fi potrivit de minune pe spiritul locului. Un răzvrătit, un bătăuș, dar mai ales unul care a jucat și a antrenat în Old Firm, să recunoaștem, un derby de o intensitate mult peste un FCSB-Rapid. Apropos, acest Lennon a fost amenințat direct cu moartea de către o grupare loialistă, înainte de un derby cu Rangers. Păi... crede cineva că ăstuia i-ar fi clipit vreun ochi înainte de un meci cu FCSB? Iată de aia a sunat alarma la Palat și în studiourile TV. Acest roșcovan, venit aici să schimbe mentalități, devenise periculos - precum scoțianul Effingham Grant la mijloc de secol XIX, omul care a dat numele podului și al cartierului . Lennon a fost lucrat de ”sindicatul” din vestiar și făcut praf de presa sportivă. Noi am mai văzut asta în România, alianța dintre sindicate și presa populistă - ”nu ne vindem țara”! Din păcate, marea masă de rapidiști s-a lăsat influențată. Și astfel am revenit la mediocritatea noastră dâmbovițeană, șumudistă. Acesta este efectul populismului. Un singur lucru nu mi l-aș fi putut imagina: că un om precum Dan Șucu, pe care încă îl admir, a putut să se plieze pe populism. Sper că acest meci, de la Botoșani, să-i fie de învățătură. Sper...