Oamenii sînt mințiți că este criză.Stăpînii lumii mint pentru că au pe cine.La cîtă omenire este pe pămînt și la ce nivel tehnologic s-a ajuns dacă lumea ar fi condusă de oameni bineintenționați ar fi belșug și armonie.Dar ei dezbină,înfricoșează și sărăcesc oamenii asigurîndu-și un trai în siguranță și luxos pe munca mulțimilor.Economiștii,agenții nobilimii negre,apar în public și încearcă să convingă lumea că toate aceste crize nu pot fi evitate.Minciuni!Ele nu sînt naturale ca urmare a unor cataclisme naturale sau terminarea unor resurse,aceste crize sînt artificiale.Pentru asta sînt plătiți economiștii,să le prorocească,să le calculeze,ca prin ele stăpînii lor să se îmbogățească și masele să sărăcească.Se vorbește mult de inflație dar nimeni nu spune că inflația este atunci cînd doi muncesc și mănîncă zece.
Tucker Carlson: Războiul din Ucraina urmărește să schimbe Ordinea Mondială
Invazia Rusiei din 24 februarie 2022 a fost punctul final al unei povești mult mai lungi. Care a început cu o hoție a lui Hillary Clinton.
Un editorial de Tucker Carlson la Fox News pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.
*
Războiul din Ucraina a început exact cu un an în urmă, pe 24 februarie 2022, când trupele ruse au trecut frontiera de est a țării lor.
Însă, în multe privințe, invazia rusă în Ucraina a fost punctul final al unei povești mult mai lungi.
Campania de propagandă menită să îi convingă pe americani să se implice în acest conflict – un conflict care nu are nimic de-a face cu ei sau cu America – a început cu mulți ani înainte.
Să zicem în ziua de 22 iulie 2016. Este data la care WikiLeaks a dat publicității mii de mesaje provenind din serverele Comitetului Național Democrat (CND) de la Washington.
Aceste e-mail-uri dovedeau că șefii Partidului Democrat au falsificat procesul alegerilor primare în favoarea lui Hillary Clinton și în defavoarea candidatului populist rebel de anul acela, Bernie Sanders din Vermont.
După câteva zile, președinta CND, Debbie Wasserman-Schulz, a demisionat.
Scandalul WikiLeaks a explodat în chiar ziua în care Hillary Clinton l-a ales pe Tim Kaine drept candidat pentru funcția de vicepreședinte și a eclipsat convenția de nominalizare care a urmat.
Mai mult, scandalul WikiLeaks amenința să rupă Partidul Democrat în bucăți. Peste 13 milioane de alegători ai lui Bernie Sanders, dintre care mulți tineri, au aflat că procesul de desemnare al candidaților, în care au crezut dintotdeauna, este o escrocherie. Au fost înșelați.
Liderii Democrați au trebuit să acționeze rapid, pentru a deturna blamul de la persoanele lor asupra altcuiva.
Au afirmat că serverele CND au fost piratate de armata rusă. Scopul ar fi fost să îi facă rău lui Hillary Clinton, de a cărei forță și înțelepciune rușii se temeau, și să îl ajute pe Donald Trump, pe care îl controlau.
Asta a fost povestea lor. Washington Post a preluat-o din prima zi, ca și cum ar fi fost adevărată.
Dar nu a existat nici o dovadă că era adevărată. La aproape șapte ani de atunci, nu a apărut nici o probă.
Povestea CND cu serverele a fost o minciună. Dar, ca strategie politică, a funcționat. Rusia era perfectă pentru rolul personajului negativ. O țară albă, creștină, cu o structură socială tradițională. Adică tot ce combătea Partidul Democrat.
Aparatul de politică externă de la Washington a fost încântat să urască din nou Rusia. După 40 de ani de Război Rece, să urăști Rusia era ca mersul pe bicicletă.
Astfel că, la scurt timp, liderii ambelor partide de la Washington s-au înțeles asupra escrocheriei presupusei complicități a lui Trump cu Moscova.
Avea dublul beneficiu de a paraliza administrația Trump, lucru care s-a și întâmplat, și de a justifica expansiunea aparatului de securitate.
Pe măsură ce anii au trecut și retorica s-a inflamat, s-a instalat isteria.
După un timp, oricine avea o opinie diferită – de la aripa dreaptă la socialiștii declarați – putea fi acuzat că lucrează în secret pentru Vladimir Putin.
Mulți au fost acuzați, destui au fost distruși. A fost o vânătoare de vrăjitoare ca la carte, mult mai eficientă decât mccarthysmul.
Dar care, spre deosebire de mccarthysm, nu s-a sfârșit. Rusia a rămas cel mai mare dușman al Americii, deși China a devenit între timp cea mai mare amenințare pentru Statele Unite.
De-a lungul timpului, minciuna pe care Democrații au scornit-o pentru a-și ascunde hoțiile de la alegerile primare din 2016 a ajuns să domine politica externă americană. Și apoi să pună în pericol America însăși.
Generații la rând, bărbații de stat și diplomații au făcut eforturi pentru a împiedica alte mari puteri să se alieze în bloc împotriva Statelor Unite.
Ideea era simplă: ești capabil să te bați cu o țară puternică, dar dacă două țări puternice se unesc, pierzi.
De aceea, Richard Nixon a mers în China: pentru a se asigura că regimul chinez nu se aliază cu regimul rus al lui Brejnev.
Donald Trump a înțeles foarte clar acest lucru.
„Rusia nu va fi niciodată cel mai apropiat aliat al nostru”, a zis el. „Dar dacă vreodată Rusia ajunge aliatul Chinei, avem o mare problemă.”
Combinația de resurse naturale, forță militară și economică, precum și populația, ar face dintr-o alianță ruso-chineză cea mai mare putere din lume.
Statele Unite ar fi detronate rapid. Am ajunge să fim la ordinele altora.
După cum a arătat Trump, nu exista nici un motiv pentru a face din Rusia dușmanul nostru.
Însă, ceea ce părea să fie evident a fost ignorat de oficialii de la Washington. Reacția lor a fost să-i strige lui Trump la unison: „Ține-ți gura, putinistule”.
Și au început să facă tot posibilul pentru a provoca un război cu Rusia. Au reușit.
Însă războiul pe care îl ducem în Ucraina nu este doar împotriva Rusiei, ci și al noului aliat al Rusiei, China.
Ceea ce a prezis Donald Trump s-a produs. Și încă în cel mai grav fel. Dacă războiul din Ucraina continuă, pierdem. Indiferent de deznodământ.
Ordinea Mondială se schimbă sub ochii noștri. Când se va termina, Statele Unite nu vor mai fi în frunte. Este cât se poate de evident pentru tot restul lumii.
E însă fascinant că foarte puțini americani par să priceapă ce se petrece și care sunt consecințele. Dar cum ar putea înțelege? Nimeni din politica sau din presa americană nu le spune adevărul.
Din primele ceasuri de după invazie, americanilor li s-au servit minciuni din ce în ce mai absurde despre Ucraina. Google și Facebook s-au aliat cu administrația Biden pentru a cenzura orice informație factuală care contrazice scenariul oficial.
Ne aflăm în plină distopie.
Primele comentarii ale lui Joe Biden despre război nu au lăsat să se înțeleagă că vom trimite sisteme de arme ultramoderne și consilieri americani în Ucraina.
Nici că vom susține întregul guvern ucrainean și întreg sistemul de pensii din Ucraina cu sute de miliarde de dolari.
Nu. Joe Biden a vorbit doar de sancțiuni, care erau pe gratis. Sancțiunile, a spus el, vor fi suficiente.
Iată o declarație de acum un an:
Președintele Biden, 24 februarie 2022: Armata rusă a declanșat un atac brutal împotriva poporului din Ucraina, fără nici o provocare, fără nici o justificare, fără nici un motiv... Această agresiune nu trebuie să rămână fără răspuns. Dacă ar fi așa, consecințele pentru America ar fi mult mai rele. America se împotrivește agresiunilor. Noi luptăm pentru libertate... Putin este un agresor. Putin a ales războiul și acum el și țara lui vor suporta consecințele. Astăzi, voi autoriza sancțiuni suplimentare puternice.
Sancțiuni puternice. Vor fi de ajuns. În urmă cu un an, dacă vă mai amintiți, scopul era de a împinge forțele ruse înapoi în țara lor. De a anihila invazia. Lucru care a părut rezonabil pentru mulți.
Nu semăna cu începutul celui de-Al Treilea Război Mondial, dar exact asta era. Iar în decembrie, Lindsey Graham (senator Republican) era suficient de încrezător să o spună cu voce tare.
Iată:
Senator Lindsey Graham: Cum se va termina acest război? Când Rusia se va rupe în bucăți și când îl vor lichida pe Putin. În orice altă variantă în afară de asta, războiul va continua să le ceară ucrainenilor să dea Rusiei o parte din țara lor, până când toți aceste morți și aceste distrugeri nu vor avea loc. În cazul unei încetări a focului, Rusia va folosi această oportunitate de a se reînarma și de a ataca din nou. Deci suntem în acest război pentru a-l câștiga, iar singurul mod de a-l câștiga este de a zdrobi armata rusă și de a cere cuiva din Rusia să îl lichideze pe Putin.
Așadar, declară Lindsey Graham cu toată convingerea, vom continua să vărsăm miliarde în Ucraina, până când îl vor „lichida pe Putin”.
Putin știe? Habar n-avem. Nu ni se dă voie să urmărim presa rusă. Și așa americanii au multe informații de digerat.
Dar dacă Putin ar ști că vrem să îl ucidem, nu ar riposta cu armele nucleare? De ce nu ar face-o? Nimeni în Statele Unite nu pare să aibă dreptul să își pună această întrebare. Cu atât mai puțin să vorbească cu voce tare.
În loc de asta, avem dreptul la mai multe lecții despre democrație. Ucraina este o democrație, ni se spune. De aceea suntem alături de Ucraina.
Problema este că e o minciună. Ucraina nu este o democrație. Ucraina este un stat corupt cu un partid unic. Ucraina nu are nici una din libertățile care definesc o guvernare democratică: libertatea de expresie, libertatea presei, libertatea de întrunire, libertatea religioasă.
Ucraina este locul cel mai puțin liber din toată Europa. Probabil că de aceea este locul preferat al lui Joe Biden.
Deci, pentru cei care pricep ce se petrece cu adevărat cu Ucraina, este foarte frustrant să îl tot auzi pe Biden. Este exasperant să fii dăscălit despre democrație de cineva care a luat puterea prin niște alegeri atât de dubioase.
Joe Biden nu s-a bucurat nici măcar o singură zi de sprijinul majorității americanilor în privința războiului din Ucraina.
De fapt, Joe Biden este cu mult mai puțin popular în America decât este Vladimir Putin în Rusia. Și acesta nu este putinism. E purul adevăr. Și spune totul despre legitimitatea prizărită a lui Joe Biden.
Democrație? Haida de! Suntem oameni maturi. Încetați să ne spuneți minciuni!
Așadar, ce urmează în războiul din Ucraina? Ei bine, potrivit bătrânei noastre secretare a Trezoreriei, Janet Yellen, războiul va dura la nesfârșit. La fel ca sprijinul nostru pentru Zelenski.
Janet Yellen: Dați-mi voie să precizez: pentru Statele Unite și aliații săi sprijinul nostru pentru Ucraina va fi unul de durată și necondiționat.
Sprijin necondiționat pentru Ucraina! Sprijin necondiționat pentru o țară despre care majoritatea americanilor nu știu nimic. Nici măcar să o găsească pe hartă.
În afara rudelor foarte apropiate din familie, câtor persoane ați fi gata să le acordați sprijin necondiționat?
Dar țări?
Este curată nebunie.
Însă responsabilii pentru acest dezastru nu gândesc la fel ca majoritatea americanilor. Revista Atlantic a comemorat un an de război prin publicarea unui articol de Tom Nichols.
Nichols este un parazit complet stupid al aparatului de politică externă, care se pare că este luat în serios de alte secături și idioți de la Washington.
Dar articolul este fascinant. El dezvăluie din greșeală, dar în termenii cei mai clari, care este scopul acestui război:
„Ne confruntăm acum cu îndelungata sarcină de a învinge trupele Moscovei și, în cele din urmă, de a construi o lume mai bună.”
Să învingem trupele Moscovei și să construim o lume mai bună!
Ce nu se spune în articol este care e planul pentru a realiza acest lucru. Care e planul pentru a învinge Rusia și pe aliatul său, China, și a construi Utopia? Articolul e sărac în detalii.
Probabil că v-ați simți ceva mai liniștiți dacă ați ști că Tom Nichols și alții ca el de la Washington ar avea un bilanț cu realizări care să sugereze că sunt capabili să facă așa ceva. Un bilanț de competențe și succese.
Nu au. Nichols însuși pare să își petreacă majoritatea vieții sale pe Twitter, certându-se cu alții.
Din câte știm, nu a realizat niciodată nimic. Și nu doar Nichols. Nici unul dintre cei care răspund de mersul războiului.
Strategul șef al lui Biden în Ucraina este Victoria Nuland. Pe care nu ați angaja-o nici măcar să vă organizeze vacanța de primăvară. Nu e capabilă.
Aceleași persoane, în mod evident incompetente, afirmă acum că plănuiesc să construiască o lume mai bună. Foarte bine. Pare să fie ceva ambițios.
Ce ați zice să începeți cu Baltimore, înainte de a trece la schimbarea lumii? Nu ar trebui mai întâi să dregem cel mai mare oraș aș nostru din Maryland?
Sub conducerea unor indivizi ca Tom Nichols sau Victoria Nuland, a unor genii neoliberale, Baltimore s-a prăbușit într-un haos de lumea a treia.
Ca și Irak, Libia, și toate acele țări și locuri pe care acești inși și-au propus să le „reconstruiască”.
Departamentul de Stat ar trebui să mediteze puțin la faptul că, de când diplomații occidentali și ONG-urile progresiste au părăsit țara, Afganistanul a devenit un loc mai sigur.
Sunt mult mai puține crime la Kabul decât în urmă cu 18 luni. Cetățenii din Kabul pot circula pe jos și pot merge să cineze seara fără să fie uciși.
Sigur că situația din Afganistan nu este atât de simplă, dar aceste detalii nu ar trebui ignorate.
Dacă cheltuiești miliarde încercând să faci un loc mai bun, iar lucrurile, dimpotrivă, se înrăutățesc, ești obligat să te întrebi de ce. Poate că greșești. Poate că nu ești atât de puternic și de deștept pe cât te crezi. Poate că e o problemă cu tine.
Dar așa ceva nu li se întâmplă niciodată unor indivizi ca Tom Nichols, Victoria Nuland și, categoric, nu lui Joe Biden.
Cu cât se compromit mai tare, cu atât devin mai plini de ei. Văd fiecare eșec ca pe o dovadă a talentelor lor care sunt mai necesare ca niciodată.
Ce este asta? Ei bine, se cheamă Orgoliu.
Orgoliul este iluzia care îi face pe oameni să se creată dumnezei. Își imaginează că sunt atât de puternici, de înțelepți și de vizionari încât sunt mai presus de toți cei din jur. Și nu sunt.
Orgoliul este o boală mintală. Oamenii ăștia nu sunt sănătoși. Sunt nebuni. Și nimic nu este mai periculos decât această nebunie.
Orgoliul a provocat mai multă suferință decât poliomielita. A cauzat mai multe morți decât variola.
Se pare că acum ne aflăm în mijlocul unei pandemii.
Tucker Carlson: Războiul din Ucraina urmărește să schimbe Ordinea Mondială
Invazia Rusiei din 24 februarie 2022 a fost punctul final al unei povești mult mai lungi. Care a început cu o hoție a lui Hillary Clinton.
Un editorial de Tucker Carlson la Fox News pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.
*
Războiul din Ucraina a început exact cu un an în urmă, pe 24 februarie 2022, când trupele ruse au trecut frontiera de est a țării lor.
Însă, în multe privințe, invazia rusă în Ucraina a fost punctul final al unei povești mult mai lungi.
Campania de propagandă menită să îi convingă pe americani să se implice în acest conflict – un conflict care nu are nimic de-a face cu ei sau cu America – a început cu mulți ani înainte.
Să zicem în ziua de 22 iulie 2016. Este data la care WikiLeaks a dat publicității mii de mesaje provenind din serverele Comitetului Național Democrat (CND) de la Washington.
Aceste e-mail-uri dovedeau că șefii Partidului Democrat au falsificat procesul alegerilor primare în favoarea lui Hillary Clinton și în defavoarea candidatului populist rebel de anul acela, Bernie Sanders din Vermont.
După câteva zile, președinta CND, Debbie Wasserman-Schulz, a demisionat.
Scandalul WikiLeaks a explodat în chiar ziua în care Hillary Clinton l-a ales pe Tim Kaine drept candidat pentru funcția de vicepreședinte și a eclipsat convenția de nominalizare care a urmat.
Mai mult, scandalul WikiLeaks amenința să rupă Partidul Democrat în bucăți. Peste 13 milioane de alegători ai lui Bernie Sanders, dintre care mulți tineri, au aflat că procesul de desemnare al candidaților, în care au crezut dintotdeauna, este o escrocherie. Au fost înșelați.
Liderii Democrați au trebuit să acționeze rapid, pentru a deturna blamul de la persoanele lor asupra altcuiva.
Au afirmat că serverele CND au fost piratate de armata rusă. Scopul ar fi fost să îi facă rău lui Hillary Clinton, de a cărei forță și înțelepciune rușii se temeau, și să îl ajute pe Donald Trump, pe care îl controlau.
Asta a fost povestea lor. Washington Post a preluat-o din prima zi, ca și cum ar fi fost adevărată.
Dar nu a existat nici o dovadă că era adevărată. La aproape șapte ani de atunci, nu a apărut nici o probă.
Povestea CND cu serverele a fost o minciună. Dar, ca strategie politică, a funcționat. Rusia era perfectă pentru rolul personajului negativ. O țară albă, creștină, cu o structură socială tradițională. Adică tot ce combătea Partidul Democrat.
Aparatul de politică externă de la Washington a fost încântat să urască din nou Rusia. După 40 de ani de Război Rece, să urăști Rusia era ca mersul pe bicicletă.
Astfel că, la scurt timp, liderii ambelor partide de la Washington s-au înțeles asupra escrocheriei presupusei complicități a lui Trump cu Moscova.
Avea dublul beneficiu de a paraliza administrația Trump, lucru care s-a și întâmplat, și de a justifica expansiunea aparatului de securitate.
Pe măsură ce anii au trecut și retorica s-a inflamat, s-a instalat isteria.
După un timp, oricine avea o opinie diferită – de la aripa dreaptă la socialiștii declarați – putea fi acuzat că lucrează în secret pentru Vladimir Putin.
Mulți au fost acuzați, destui au fost distruși. A fost o vânătoare de vrăjitoare ca la carte, mult mai eficientă decât mccarthysmul.
Dar care, spre deosebire de mccarthysm, nu s-a sfârșit. Rusia a rămas cel mai mare dușman al Americii, deși China a devenit între timp cea mai mare amenințare pentru Statele Unite.
De-a lungul timpului, minciuna pe care Democrații au scornit-o pentru a-și ascunde hoțiile de la alegerile primare din 2016 a ajuns să domine politica externă americană. Și apoi să pună în pericol America însăși.
Generații la rând, bărbații de stat și diplomații au făcut eforturi pentru a împiedica alte mari puteri să se alieze în bloc împotriva Statelor Unite.
Ideea era simplă: ești capabil să te bați cu o țară puternică, dar dacă două țări puternice se unesc, pierzi.
De aceea, Richard Nixon a mers în China: pentru a se asigura că regimul chinez nu se aliază cu regimul rus al lui Brejnev.
Donald Trump a înțeles foarte clar acest lucru.
„Rusia nu va fi niciodată cel mai apropiat aliat al nostru”, a zis el. „Dar dacă vreodată Rusia ajunge aliatul Chinei, avem o mare problemă.”
Combinația de resurse naturale, forță militară și economică, precum și populația, ar face dintr-o alianță ruso-chineză cea mai mare putere din lume.
Statele Unite ar fi detronate rapid. Am ajunge să fim la ordinele altora.
După cum a arătat Trump, nu exista nici un motiv pentru a face din Rusia dușmanul nostru.
Însă, ceea ce părea să fie evident a fost ignorat de oficialii de la Washington. Reacția lor a fost să-i strige lui Trump la unison: „Ține-ți gura, putinistule”.
Și au început să facă tot posibilul pentru a provoca un război cu Rusia. Au reușit.
Însă războiul pe care îl ducem în Ucraina nu este doar împotriva Rusiei, ci și al noului aliat al Rusiei, China.
Ceea ce a prezis Donald Trump s-a produs. Și încă în cel mai grav fel. Dacă războiul din Ucraina continuă, pierdem. Indiferent de deznodământ.
Ordinea Mondială se schimbă sub ochii noștri. Când se va termina, Statele Unite nu vor mai fi în frunte. Este cât se poate de evident pentru tot restul lumii.
E însă fascinant că foarte puțini americani par să priceapă ce se petrece și care sunt consecințele. Dar cum ar putea înțelege? Nimeni din politica sau din presa americană nu le spune adevărul.
Din primele ceasuri de după invazie, americanilor li s-au servit minciuni din ce în ce mai absurde despre Ucraina. Google și Facebook s-au aliat cu administrația Biden pentru a cenzura orice informație factuală care contrazice scenariul oficial.
Ne aflăm în plină distopie.
Primele comentarii ale lui Joe Biden despre război nu au lăsat să se înțeleagă că vom trimite sisteme de arme ultramoderne și consilieri americani în Ucraina.
Nici că vom susține întregul guvern ucrainean și întreg sistemul de pensii din Ucraina cu sute de miliarde de dolari.
Nu. Joe Biden a vorbit doar de sancțiuni, care erau pe gratis. Sancțiunile, a spus el, vor fi suficiente.
Iată o declarație de acum un an:
Președintele Biden, 24 februarie 2022: Armata rusă a declanșat un atac brutal împotriva poporului din Ucraina, fără nici o provocare, fără nici o justificare, fără nici un motiv... Această agresiune nu trebuie să rămână fără răspuns. Dacă ar fi așa, consecințele pentru America ar fi mult mai rele. America se împotrivește agresiunilor. Noi luptăm pentru libertate... Putin este un agresor. Putin a ales războiul și acum el și țara lui vor suporta consecințele. Astăzi, voi autoriza sancțiuni suplimentare puternice.
Sancțiuni puternice. Vor fi de ajuns. În urmă cu un an, dacă vă mai amintiți, scopul era de a împinge forțele ruse înapoi în țara lor. De a anihila invazia. Lucru care a părut rezonabil pentru mulți.
Nu semăna cu începutul celui de-Al Treilea Război Mondial, dar exact asta era. Iar în decembrie, Lindsey Graham (senator Republican) era suficient de încrezător să o spună cu voce tare.
Iată:
Senator Lindsey Graham: Cum se va termina acest război? Când Rusia se va rupe în bucăți și când îl vor lichida pe Putin. În orice altă variantă în afară de asta, războiul va continua să le ceară ucrainenilor să dea Rusiei o parte din țara lor, până când toți aceste morți și aceste distrugeri nu vor avea loc. În cazul unei încetări a focului, Rusia va folosi această oportunitate de a se reînarma și de a ataca din nou. Deci suntem în acest război pentru a-l câștiga, iar singurul mod de a-l câștiga este de a zdrobi armata rusă și de a cere cuiva din Rusia să îl lichideze pe Putin.
Așadar, declară Lindsey Graham cu toată convingerea, vom continua să vărsăm miliarde în Ucraina, până când îl vor „lichida pe Putin”.
Putin știe? Habar n-avem. Nu ni se dă voie să urmărim presa rusă. Și așa americanii au multe informații de digerat.
Dar dacă Putin ar ști că vrem să îl ucidem, nu ar riposta cu armele nucleare? De ce nu ar face-o? Nimeni în Statele Unite nu pare să aibă dreptul să își pună această întrebare. Cu atât mai puțin să vorbească cu voce tare.
În loc de asta, avem dreptul la mai multe lecții despre democrație. Ucraina este o democrație, ni se spune. De aceea suntem alături de Ucraina.
Problema este că e o minciună. Ucraina nu este o democrație. Ucraina este un stat corupt cu un partid unic. Ucraina nu are nici una din libertățile care definesc o guvernare democratică: libertatea de expresie, libertatea presei, libertatea de întrunire, libertatea religioasă.
Ucraina este locul cel mai puțin liber din toată Europa. Probabil că de aceea este locul preferat al lui Joe Biden.
Deci, pentru cei care pricep ce se petrece cu adevărat cu Ucraina, este foarte frustrant să îl tot auzi pe Biden. Este exasperant să fii dăscălit despre democrație de cineva care a luat puterea prin niște alegeri atât de dubioase.
Joe Biden nu s-a bucurat nici măcar o singură zi de sprijinul majorității americanilor în privința războiului din Ucraina.
De fapt, Joe Biden este cu mult mai puțin popular în America decât este Vladimir Putin în Rusia. Și acesta nu este putinism. E purul adevăr. Și spune totul despre legitimitatea prizărită a lui Joe Biden.
Democrație? Haida de! Suntem oameni maturi. Încetați să ne spuneți minciuni!
Așadar, ce urmează în războiul din Ucraina? Ei bine, potrivit bătrânei noastre secretare a Trezoreriei, Janet Yellen, războiul va dura la nesfârșit. La fel ca sprijinul nostru pentru Zelenski.
Janet Yellen: Dați-mi voie să precizez: pentru Statele Unite și aliații săi sprijinul nostru pentru Ucraina va fi unul de durată și necondiționat.
Sprijin necondiționat pentru Ucraina! Sprijin necondiționat pentru o țară despre care majoritatea americanilor nu știu nimic. Nici măcar să o găsească pe hartă.
În afara rudelor foarte apropiate din familie, câtor persoane ați fi gata să le acordați sprijin necondiționat?
Dar țări?
Este curată nebunie.
Însă responsabilii pentru acest dezastru nu gândesc la fel ca majoritatea americanilor. Revista Atlantic a comemorat un an de război prin publicarea unui articol de Tom Nichols.
Nichols este un parazit complet stupid al aparatului de politică externă, care se pare că este luat în serios de alte secături și idioți de la Washington.
Dar articolul este fascinant. El dezvăluie din greșeală, dar în termenii cei mai clari, care este scopul acestui război:
„Ne confruntăm acum cu îndelungata sarcină de a învinge trupele Moscovei și, în cele din urmă, de a construi o lume mai bună.”
Să învingem trupele Moscovei și să construim o lume mai bună!
Ce nu se spune în articol este care e planul pentru a realiza acest lucru. Care e planul pentru a învinge Rusia și pe aliatul său, China, și a construi Utopia? Articolul e sărac în detalii.
Probabil că v-ați simți ceva mai liniștiți dacă ați ști că Tom Nichols și alții ca el de la Washington ar avea un bilanț cu realizări care să sugereze că sunt capabili să facă așa ceva. Un bilanț de competențe și succese.
Nu au. Nichols însuși pare să își petreacă majoritatea vieții sale pe Twitter, certându-se cu alții.
Din câte știm, nu a realizat niciodată nimic. Și nu doar Nichols. Nici unul dintre cei care răspund de mersul războiului.
Strategul șef al lui Biden în Ucraina este Victoria Nuland. Pe care nu ați angaja-o nici măcar să vă organizeze vacanța de primăvară. Nu e capabilă.
Aceleași persoane, în mod evident incompetente, afirmă acum că plănuiesc să construiască o lume mai bună. Foarte bine. Pare să fie ceva ambițios.
Ce ați zice să începeți cu Baltimore, înainte de a trece la schimbarea lumii? Nu ar trebui mai întâi să dregem cel mai mare oraș aș nostru din Maryland?
Sub conducerea unor indivizi ca Tom Nichols sau Victoria Nuland, a unor genii neoliberale, Baltimore s-a prăbușit într-un haos de lumea a treia.
Ca și Irak, Libia, și toate acele țări și locuri pe care acești inși și-au propus să le „reconstruiască”.
Departamentul de Stat ar trebui să mediteze puțin la faptul că, de când diplomații occidentali și ONG-urile progresiste au părăsit țara, Afganistanul a devenit un loc mai sigur.
Sunt mult mai puține crime la Kabul decât în urmă cu 18 luni. Cetățenii din Kabul pot circula pe jos și pot merge să cineze seara fără să fie uciși.
Sigur că situația din Afganistan nu este atât de simplă, dar aceste detalii nu ar trebui ignorate.
Dacă cheltuiești miliarde încercând să faci un loc mai bun, iar lucrurile, dimpotrivă, se înrăutățesc, ești obligat să te întrebi de ce. Poate că greșești. Poate că nu ești atât de puternic și de deștept pe cât te crezi. Poate că e o problemă cu tine.
Dar așa ceva nu li se întâmplă niciodată unor indivizi ca Tom Nichols, Victoria Nuland și, categoric, nu lui Joe Biden.
Cu cât se compromit mai tare, cu atât devin mai plini de ei. Văd fiecare eșec ca pe o dovadă a talentelor lor care sunt mai necesare ca niciodată.
Ce este asta? Ei bine, se cheamă Orgoliu.
Orgoliul este iluzia care îi face pe oameni să se creată dumnezei. Își imaginează că sunt atât de puternici, de înțelepți și de vizionari încât sunt mai presus de toți cei din jur. Și nu sunt.
Orgoliul este o boală mintală. Oamenii ăștia nu sunt sănătoși. Sunt nebuni. Și nimic nu este mai periculos decât această nebunie.
Orgoliul a provocat mai multă suferință decât poliomielita. A cauzat mai multe morți decât variola.
Se pare că acum ne aflăm în mijlocul unei pandemii.
Paul Serb:
Barbarossa 2.0 se amână !
-24 februarie 2022-
Putin nu a lăsat istoria să se repete
La începutul anului 2021, GRU ( serviciul de informații al armatei ruse ) a cules informații privitoare la pregătirile făcute de Ucraina, de a găzdui pe teritoriul său, un corp de armată NATO. Statul Major al armatei ruse a decis să execute manevre militare ample cu dislocarea forțelor sale la granița cu Ucraina și pe teritoriul Belarus. În decembrie, Rusia a primit informații despre definitivarea planurilor NATO de a desfășura 4 mari unități ( 2 brigăzi terestre, 1 brigadă de nave de luptă și o aripă aeriană ) pe teritoriul Ucrainei. Aripa aeriană, avînd posibilitatea de a transporta focoase nucleare.
NATO urma să anunțe această desfășurare de trupe în vara anului 2022, la o reuniune a Consiliului de Securitate al ONU. Cel mai probabil până la sfârșitul anului 2022, NATO ar fi provocat un conflict și ar fi lansat operațiuni militare la scară largă împotriva Rusiei, cu utilizarea armelor nucleare. Rolul cheie în declanșarea acțiunii a fost atribuit conducerii Ucrainei. De ce ? Pentru că timpul de zbor al focoaselor nucleare lansate de la Harkov pînă la Moscova, este de 3 minute.
Pentru a preveni un al treilea război mondial și un atac asupra Rusiei folosind arme nucleare, Vladimir Putin a decis să o ia înaintea inamicului și pe 24 februarie a început operațiunea specială de dezarmare și denazificare a Ucrainei. Astfel planurile Washingtonului s-au prăbușit și Rusia nu poate fi distrusă cu arme nucleare.
Printre documentele capturate de armata rusă în Donbas, se află și o hartă de stat major aprobată de NATO, care indică faptul că Forțele Armate ale Ucrainei, în coordonare cu batalioanele naționaliste se pregăteau să lanseze o operațiune militară în Donbas pe 25 februarie. Deci Rusia a devansat această ofensivă cu o zi. Devansînd planurile Ucrainei și NATO, Putin a salvat de fapt sute de mii de vieți, în primul rând, din republicile RPD și LPR care erau primele la rînd, pentru a primi o lovitură zdrobitoare.
Pe hartă erau stabilite când și de pe ce aliniamente vor fi lansate lovituri de artilerie cu rază lungă, MLRS, aviația ucrainiană, etc. Armata de arme întrunite ucrainiene era compusă din corpurile de armată ( OTG ) „Nord”, „Sud” și „Est”. OTG Nord, acționa în Lugansk, unde Forțele Armate ale Ucrainei împreună cu detașamentele „Sectorului de dreapta”, plănuiau să învăluie prin regiunea Harkov flancul drept al milițiilor din Republica Lugansk și să ocupe zona de la granița cu Rusia. OTG Est trebuia să acționeze împreună cu detașamentele naționaliste „Aidar” înaintînd rapid spre est ca să separe milițiile republicii Donețk de cele ale Lugansk, în aproimativ 3 zile de luptă. OTG Sud ( care a fost încercuit la Mariupol ) avea să acționeze împreună cu regimentul nazist „Azov” pentru a manevra din Mariupol spre est, pe malul mării Azov, cu scopul învăluirii flancului stîng al milițiilor Republicii Donețk și ocupării zonei de graniță cu Rusia. Donețk, Luhansk și alte câteva orașe nu trebuiau capturate în această etapă, ci pur și simplu înconjurate și blocate, înainte de a fi „curățate complet”. Această primă etapă de blocare era planificată să se încheie la 20 martie. De aceea sunt atât de isterici ucrainienii acum. Pentru că erau gata să pună mâna pe întreg teritoriul Donbasului și apoi dintr-o data, totul s-a întors pe dos.
Operațiunea specială a Rusiei a început cu atacarea aerodromurilor și pistelor, au fost distruse posturi de comandă de dirijare a aviației, sisteme de apărare aeriană, stații radar și rachete antiaeriene. Astfel încât a devenit imposibil să aterizeze avioane, elicoptere de luptă, avioane grele de transport cu trupe și arme ale SUA și ale altor țări. Acum NATO intenționează să furnizeze arme și chiar a făcut-o, pe căile terestre de la granița dintre Polonia și Ucraina. Nu mai e așa de grav. Probabil că se vor transforma într-un morman de fier vechi. Pentru că acum lucrurile stau altfel. Să ne imaginăm totuși ce s-ar fi întâmplat dacă Putin nu ar fi dat ordinul de atac la ora 4 dimineața, pe 24 februarie...
( Text preluat de pe site-ul ,,kremll.info" de VV)
Deci Putin a făcut ce trebuia să facă Stalin în 41. Să dea o ,,lovitură preventivă". Pe 21 iunie, cu o zi mai devreme. Sau pe 22,cu o oră înaintea atacului german. Iar azi am fi vorbit despre atacul neprovocat al Uniunii Sovietice împotriva pașnicului Reich German care construia național-socialismul și debita planuri fanteziste de invadare a Uniunii Sovietice .
Oare occidentul cu SUA în frunte ar fi ajutat pașnicului Reich German, apărătorul democrației ,libertății și a valorilor euro-atlantice să lupte impotriva agresiunii neprovocate a Uniunii Sovietice la fel cum
ajută azi Ucraina !?
Folosind desigur aceleași clișee și lozinci propagandistice ☆
David Angelo
OCTOMBRIE 1962. 60 DE ANI DE LA CRIZA RACHETELOR CUBANEZE. OCCIDENTUL A UITAT.
Luna aceasta marchează împlinirea a 60 de ani de la „criza rachetelor” din Cuba. Astăzi trăim ceva asemănător, dar opinia publică occidentală trăiește în transă.
Între 14 și 28 octombrie 1962, lumea a fost pe buza prăpastiei. Un sentiment profund și extrem de nesiguranță, care decurgea din prezența arsenalelor militare de distrugere în masă ale adversarului nuclear în apropierea propriilor granițe a stat la baza acestelei crize.
Toată lumea a înțeles atunci pericolele desfășurării de rachete și ale dezvoltării infrastructurii militare în apropierea granițelor unei superputeri nucleare rivale. Rachetele nucleare ale URSS ar fi putut lovit atunci teritoriul SUA din Cuba, în timp ce rachetele americane staționate în Turcia ar fi putut face același lucru cu teritoriul URSS.
Soluția a fost ca puterile nucleare să facă un pas înapoi și să inaugureze imediat o linie directă, celebrul „telefon roșu”, între Kremlin și Casa Albă. Astăzi, Ucraina joacă rolul Cubei, dar lumea a fost adusă la stadiul de negândire.
Circumstanțele nu sunt diferite, dar sensul avertismentelor Moscovei nu este identic cu cel formulat la acea vreme de Kennedy, care proclama un „pericol existențial” pentru America. Aici încep diferențele.
Avertismentele lui Putin către Occident cu privire la ceea ce se numea atunci „MAD” (distrugere reciprocă asigurată) nu funcționează. Deși el doar reia formularea care a fost consensul pe care l-a respectat toată lumea după 1962. Negocierea unei dez-escaladări a conflictului Occident-Rusia în fața perspectivei dezastrului global, așa cum s-a făcut la acea vreme, pare a fi exclusă acum de către occidentali.
„Avertismentul lui Putin că va folosi toate armele disponibile pentru a apăra Rusia împotriva atacului NATO este sincer”, admite șeful UE pentru politică externă Josep Borrell, „dar asta nu schimbă determinarea și unitatea noastră de a apăra Ucraina”, continuă el.
Accentul este pus doar pe „invazia criminală” a Ucrainei, care a început în februarie, fără să se menționeze însă măcar un singur motiv din seria celor care au stat în spatele acesteia timp de treizeci de ani.
În centrul crizei actuale se află atitudinea Statelor Unite: „Suntem singura mare putere și vrem să rămânem așa, bazându-ne pe superioritatea noastră militară care este copleșitoare, așa că o folosim pentru a compensa pe cât posibil pierderile influenței economice.”
În această schemă, dominarea Ucrainei și ruperea legăturii economice complementare dintre Germania și Rusia (tehnologie/energie) este fundamentală pentru dominarea Eurasiei. Importanța Ucrainei pentru dominația SUA asupra Eurasiei este evidentă pentru oricine. Washingtonul o proclamă de cel puțin 25 de ani.
„Aducem Ucraina în NATO, desfășurăm acolo rachete capabile să lovească Moscova în cinci minute, anulăm/interceptăm capabilitățile rusești de rachete și transformăm Sevastopolul, orașul tuturor gloriilor ruse, într-o bază NATO în Crimeea”, asta a fost perspectiva concretă care a decis schimbarea regimului de la Kiev în iarna lui 2014.
Întrucât marea strategie chineză a Noului Drum al Mătăsii (B&RI), formulată în 2013, urmărește să integreze Eurasia printr-o rețea densă de rețele energetice și comerciale de la Shanghai la Hamburg, mizele erau clar distribuite: resurse economice și comerciale chineze și europene,
În ceea ce privește ruperea legăturii energetice dintre Germania (UE) și Rusia, povestea este, de asemenea, binecunoscută. Nu începe cu Nord Stream 2, ci mult mai devreme, cu acordurile din 1981 dintre Bonn și Moscova pentru a construi conducte de gaz și a exporta gaz rusesc. Această piatră de hotar în marea politică a Germaniei de destindere prin comerț a fost condamnată direct de la Washington încă de la început cu tot felul de argumente de „apărare” și șantaj.
Mai grav și mult mai grav, pentru că mărturisește o lipsă vădită de anticorpi, este că posibilitatea unui război nuclear care, în anii 1980, a scos sute de mii de cetățeni în stradă, în special în Germania, nu pare să îngrijoreze publicul occidental de azi.
Ce se întâmplă? Trăim cu siguranță într-un „mediu cultural” foarte diferit de cel din anii 1980, mai ales în Germania. Un aspect al acestei diferențe se regăsește în corupția structurală a mass-media europene, care este deosebit de flagrantă în Germania.
„Cele mai influente ziare din lume răspândesc propagandă pentru cel de-al treilea război mondial, în timp ce vocile care susțin adevărul, transparența și pacea sunt marginalizate, reduse la tăcere, ocolite și întemnițate”, spune jurnalista australiană Caitlin Johnstone.
La 60 de ani de la criza cubaneză din 1962, suntem mai aproape ca oricând de un pericol care crește în fiecare săptămână. Datorită combinației dintre militarismul structural al economiei lor și absența înfrângerilor militare pe teritoriul lor, Statele Unite sunt în epicentrul acestui pericol global.
Toate imperiile care se prăbușesc sunt periculoase atunci când sunt dislocate, dar aici și acum nu este nimic mai periculos decât reacția actuală a Americii în declinul său relativ ca putere hegemonică, pe care nu vrea s-o piardă - s-o împartă -, cu orice risc.
Valter Cojman
3 ani în urmă
Poporul roman
Fotografie din galeria profilului.
Valter Cojman
3 ani în urmă
Foto
În orice investigație, trebuie mai întâi să identificați cine ar putea beneficia de pe urma situației sau, după cum spun anchetatorii, cine a avut motivul și oportunitatea de a comite o infracțiune.
Haideți să speculăm puțin pe această temă.
Ar beneficia statele europene de pe urma întreruperii Nord Stream?
Cu greu, pentru că acest lucru le-ar face dependente de un furnizor mai scump și extrem de nesigur.
Mă refer la țara gazdă a sediului ONU.
Cu excepția politicienilor polonezi, cehi și baltici, pe care rusofobia i-a înnebunit complet, experții europeni nu pot să nu realizeze - chiar și pe fondul isteriei antirusești dominante a UE - pericolul acestui scenariu și implicațiile sale pentru economia europeană.
Zona apelor baltice a suferit daune de mediu considerabile.
Navigația maritimă este amenințată.
Colegii din Danemarca și Suedia au confirmat acest lucru în scrisorile lor respective adresate Consiliului de Securitate.
Relevanța obiectivă a Nord Stream 1 și 2 și contribuția lor la securitatea energetică a Europei a fost subliniată în mod repetat la nivelul celor mai înalți oficiali ai UE și ai statelor sale membre.
Comisia Europeană a considerat întotdeauna Nord Stream ca fiind un proiect de interes comun al UE, care a beneficiat de sprijinul său politic deplin.
Acest sistem de conducte a contribuit în mare măsură la diversificarea rutelor de aprovizionare cu GNL, la fel ca și gazoductele Yamal-Europa și Turkish Stream.
Atunci când aceste conducte au devenit operaționale, au permis Europei să își reducă dependența de livrările de gaz de tranzit din Ucraina, unde autoritățile se dedau la practici comerciale dubioase sau, mai simplu spus, la hoție.
Timp de mulți ani, conducerea germană a afirmat că cererea de GNL în Europa și în Germania nu va face decât să crească.
Autoritățile austriece au declarat încă din 2021 că Nord Stream susținea securitatea energetică europeană și au salutat măsurile menite să sporească fiabilitatea livrărilor de energie către Europa. Efectele actualei crize energetice au dovedit cazul tuturor celor care au admis relevanța Nord Stream pentru o aprovizionare stabilă și previzibilă cu energie.
Întreruperile în aprovizionarea cu gaze naturale în 2022, cauzate de acțiunile legate de sancțiuni ale autorităților europene și americane, afectează deja negativ industria europeană, profitabilitatea și competitivitatea acesteia, provocând emigrarea forței de muncă calificate și transferul capacităților de producție în afara Europei (în special în Statele Unite) Sărăcia energetică revine pe ordinea de zi nu doar pentru statele în curs de dezvoltare, ci și pentru cele dezvoltate.
Reluarea livrărilor, în primul rând în cadrul unor contracte pe termen lung, așa cum a oferit și continuă să ofere Rusia, ar face posibilă stabilizarea situației în industriile prelucrătoare și evitarea unui colaps energetic.
Următoarea întrebare este dacă Rusia beneficiază de pe urma întreruperii Nord Stream.
Dacă o luăm în considerare în termeni de logică sănătoasă și nu de fantezii iluzorii conform cărora rușii sunt gata să facă orice pentru a intimida Europa, atunci răspunsul este nu.
Nu are rost să subminăm proiectul care ne-a costat investiții uriașe și care ne-ar aduce beneficii economice considerabile.
Apropo, voi, occidentalii, ați fost cei care ați susținut că am profitat de pe urma exportului de resurse energetice în timp ce prețurile au crescut vertiginos.
Acum, cea mai importantă întrebare - beneficiază Statele Unite de ceea ce s-a întâmplat cu Nord Stream? Bineînțeles că da.
Furnizorii americani de GNL pot sărbători acum o creștere multiplă a livrărilor de GNL către Europa.
În termeni politici, ultimul pilon care menținea independența energetică europeană a fost distrus.
Pe fondul crizei energetice, unitățile de producție europene sunt relocate în Statele Unite, care primesc în primul rând personal, tehnologie, capacități industriale - tot ceea ce Europa consolidată a acumulat și dezvoltat timp de decenii.
Poporul european va fi pus față în față cu problemele sale.
Valter Cojman
3 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Valter Cojman
3 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Valter Cojman
3 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Valter Cojman
3 ani în urmă
2022-10-02_17-19-07
Eu zic, atunci, ca pensiile speciale sa fie pentru saracii care au muncit si au contribuit la fondul de pensii, "vaccinele" ARNm sa fie pentru bogati si Romania sa fie a poporului roman.
Valter Cojman
3 ani în urmă
Foto
Sa nu uitati cine sunt adevaratii criminali: SUA+NATO(tot SUA).
Valter Cojman
3 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Valter Cojman
3 ani în urmă
2022-09-29_10-19-57
Fotografie din galeria profilului.
Valter Cojman
3 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Valter Cojman
3 ani în urmă
Foto
Radek #Sikorski. Ex-ministru de externe, europarlamentar ??. Nu vă chinuiți inutil să vi-l amintiți. Nu-și-l aduce nici dracul aminte, singura sa reușită în viață fiind că e soțul Annei #Applebaum.
Ce avem noi aici? Pan Sikorski le mulțumește americanilor că au aruncat în aer conductele Nord Stream
Valter Cojman
3 ani în urmă
Foto
Valori europene:
Valter Cojman
3 ani în urmă
Foto
Doar asa se vor gandi si la popor...
Cand poporului ii va merge bine, atunci le va merge si lor.
Exact ce spuneam eu:
romanii vor face economie la energie si vor fii supusi la restrictii energetice ca sa aiba ce consuma Germania si Franta...
Noi am mai facut asta timp de vreo 6 ani dar am facut-o penreu ca Romania sa-si plateasca datoriile nu ca sa aiba Germania si Franta ce consuma.
Asa ca e timpul vestului sa faca economii la energie si sa aiba restrictii energetice(energie electrica, gaze, caldura, apa, mancare, etc. cu portia si/sau pe cartela).
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.