Valter Cojman

Trădarea despre care vă vorbeam tocmai ce s-a materializat! În iulie anul trecut anunţam că permisiunea dată de Aurescu pentru navigaţia navelor ucrainene prin Canalul Bâstroe reprezintă un adevărat act de trădare. Articolul îl puteţi citi aici, iar paragraful esenţial din el vi-l dau mai jos: „Din moment ce ne-am dat acordul nu ni-l vom mai putea retrage. Ucraina a obţinut ceea ce a vrut deoarece noi n-avem cum să mai contestăm daunele aduse mediului de acest canal. N-ai cum să spui că în timp de război canalul nu e dăunător mediului, dar în timp de pace da. E un mod hoţesc prin intermediul căruia Ucraina - sau cine-o moşteni-o! - a obţinut un acces ilegal la Dunăre. Aurescu ne-a vândut în cel mai parşiv stil posibil! A distrus un canal al Dunării printr-o semnătură ticăloasă! Nu-mi dau seama dacă realizaţi pe deplin ce crimă odioasă a putut să facă acest trădător ordinar.” Ce-a făcut între timp Ucraina? A profitat de poziţia României, anunţând Comisia Europeană că va efectua lucrări de dragare a canalului. Chestiunea e şi mai gravă; anunţul Ucrainei a fost unul formal întrucât ei deja trecuseră la dragarea canalului. Comisia Europeană a solicitat României o poziţie, dându-ne şi un termen, exact cum faci cu elevul indisciplinat. De fapt, chestiunea devine abia de-acum încolo gravă. Trădătorul Aurescu o scaldă că a trimis Comisiei Europene poziţia României, anume că ţara noastră se opune. Lumea a răsuflat uşurată, doar că oamenii nu au habar de gravitatea situaţiei. Până în vara trecută, soarta Canalului Bâstroe fusese pecetluită, deoarece UE se pronunţase împotriva sa. Aşadar, Ucraina nu ar fi avut cum să solicite lucrările pe care dorea să le facă deoarece ele erau, din start, considerate ilegale. Între timp s-a întâmplat ceva, anume Aurescu şi-a dat acordul pentru transportul cerealelor ucrainene pe Canalul Bâstroe, resetând de facto situaţia. Este exact ceea ce am spus în citatul de mai sus. Nu ai cum să spui că atunci când e urgent ca Ucraina să transporte cereale canalul nu afectează mediul. E ca şi cum o femeie ar spune că e „doar puţin gravidă”. N-ai cum! Eu unul sunt sigur că Aurescu ştia chestiunea asta, e prea de gâgă. Însă, sunt la fel de sigur că i s-a cerut şi că a executat-o! Posibil ca cererea să fi fost transmisă prin intermediul Plăvanului. Oricum, şi Plăvanul e părtaş deoarece avea capaciatea de a cenzura acţiunile Ministerului de Externe şi n-a făcut-o. În acest moment România se află din nou la nivelul disputei de bază cu Ucraina, iar Comisia Europeană va trebui să se pronunţe pe baza „noilor realităţi”. Ceea ce trebuie să ne sperie e faptul că, de data aceasta, Comisia Europeană s-ar putea să le dea dreptate Ucrainenilor, deoarece Comisia e cu „Slava-n suflet şi-n simţiri”. Partea şi mai crâncenă o să vină după, atunci când ruşii vor prelua sudul Basarabiei şi când nimeni nu va mai putea contesta dreptul Rusiei de a folosi Canalul Bâstroe. Să nu uităm că nebunia Bâstroe a fost una începută de ucraineni, pe vremea aceea incitaţi de ruşi. Ruşii ştiau bine ce urmăreau cu nebunia asta deoarece, ca mare imperiu, gândesc pe termen lung. Iată că a fost nevoie de o mână de trădători nemernici pentru ca proiectul ruperii deltei româneşti să se materializeze. Oare cât timp va mai răbda ţara asta jegurile trădătoare din fruntea ei? Dan Diaconu