Valter Cojman

Tancurile nu sunt facute pentru aparare ci pentru atac. Ministrul italian spune ca Italia e de acord cu trimiterea tancurilor americane, germane si britanice. Inseamna ca este de acord si cu escaladarea conflictului... Prin trimiterea acestor tancuri, SUA, Germania, Anglia si NATO(tot SUA) au intrat, OFICIAL, in razboi cu Rusia. Deci..., al treilea razboi mondial, a inceput, deja.

Eu am postat pe facebook cateva imagini cu preoti romani si o biserica in flacari din teritoriile romanesti aflate sub ocupatie ucraineana in baza pactului hitleristo-stalinist, Ribentrop-Molotov si facebook-ul securisto-stalinisto-nazist de tip mafiot m-a blocat pentru 30 de zile. Bineinteles, postarea a fost stearsa.

SENZAȚIONAL! ABSOLUT SENZAȚIONAL! ESTE PE CALE SĂ CADĂ GHILOTINA? Mike White: „Iată ceva ce trebuie să înțelegi. Nu am avut alternativa să acţionăm altfel." (Vladimir Putin) Planul de angajare militară a Rusiei este o recunoaștere tacită că Statele Unite nu își mai pot menține dominația globală doar prin mijloace economice sau politice. După o analiză și dezbatere exhaustive, elitele occidentale au stabilit un curs de acțiune pentru a împărți lumea în blocuri de război pentru a continua războiul împotriva Rusiei și Chinei. Scopul strategic final al politicii actuale este de a întări controlul elitelor occidentale asupra pârghiilor puterii globale și de a preveni dizolvarea „ordinii internaționale bazate pe reguli”. Dar după 11 luni de război non-stop în Ucraina, coaliția occidentală susținută de SUA se află într-o poziție mai proastă decât atunci când a început. Pe lângă faptul că sancțiunile economice i-au afectat grav pe cei mai apropiați aliați europeni ai Washingtonului, controlul occidental al Ucrainei a aruncat economia într-o criză prelungită, a distrus o mare parte din infrastructura critică a țării și a distrus o parte semnificativă a armatei ucrainene. Mai important, forțele ucrainene se confruntă acum cu victime imense pe câmpul de luptă, fiind pregătită scena pentru inevitabila destrămare a statului. Oricare ar fi rezultatul conflictului, un lucru este cert: Ucraina nu va mai exista ca stat viabil și independent, i-a fost distrusă o mare parte din infrastructura critică a țării și o parte semnificativă a armatei ucrainene. Una dintre cele mai mari surprize ale războiului actual este pur și simplu lipsa de pregătire din partea Statelor Unite. S-ar presupune că, dacă mandarinii politicii externe ar fi decis să se „contreze” cu cea mai mare superputere nucleară din lume, ar fi făcut planificarea și pregătirea necesare pentru a asigura succesul. Evident, nu a fost cazul. Factorii politici americani par surprinși de faptul că sancțiunile economice s-au inversat și au întărit efectiv situația economică a Rusiei. Vedem aceeași incompetență în furnizarea de arme letale Ucrainei. Cum să explici că țările NATO au răzuit frenetic fundul sertarelor pentru a găsi arme pentru Ucraina? Liderii noștri chiar au început un război cu Rusia fără să știe dacă au suficiente arme și muniție pentru a lupta cu inamicul? Acesta pare să fie cazul. Și erau liderii noștri atât de siguri că acest conflict va fi o insurgență de o intensitate scăzută încât nu au plănuit niciodată un război la scară largă, cu arme combinate? Încă o dată, așa pare să fie. Acestea nu sunt erori nesemnificative. Nivelul de incompetență în planificarea acestui război depășește orice am văzut înainte. Se pare că toată pregătirea s-a concentrat pe provocarea unei invazii rusești, nu pe evenimentele care aveau să aibă loc la scurt timp după. Ceea ce este clar este că Pentagonul nu a „pariat” niciodată pe războiul în sine sau pe conflictul care se desfășoară în prezent. În caz contrar, cum să explici aceste erori flagrante de judecată?: -Nu s-au gândit niciodată că sancțiunile vor fi contracarate. -Nu s-au gândit niciodată că vor rămâne fără arme și muniții. -Nu s-au gândit niciodată că veniturile din petrol ale Rusiei vor crește vertiginos. -Nu s-au gândit niciodată că majoritatea țărilor vor menține relații normale cu Rusia. -Nu s-au gândit niciodată că vor avea nevoie de o strategie militară coerentă pentru a duce un război la sol în Europa de Est. -Au făcut ceva bine? Nu, fiindcă putem vedea. Aruncă o privire la acest fragment dintr-un interviu cu fostul general de brigadă Erich Vad, care a fost consilier politic al Angelei Merkel din 2006 până în 2013: Întrebare: Și ați fost atacat pentru că ați cerut negocieri? Generalul de brigadă Erich Vad: „Da, la fel și Inspectorul general al forțelor armate germane, generalul Eberhard Zorn, care, la fel ca mine, a avertizat împotriva supraestimării ofensivelor regionale limitate ale ucrainenilor în lunile de vară. Experții militari – care știu ce se întâmplă în serviciul secret, ce se întâmplă pe teren și ce înseamnă cu adevărat războiul – sunt în mare parte excluși din discurs. Ei nu se încadrează în formarea opiniei mass-media. În mare parte, ne confruntăm cu o sincronizare media pe care nu am experimentat-o niciodată în Republica Federală. (...) Operațiunile militare trebuie să fie întotdeauna cuplate cu încercări de a aduce soluții politice. Unidimensionalitatea politicii externe actuale este greu de suportat. Este foarte concentrată pe arme. Sarcina principală a politicii externe este și rămâne diplomația, reconcilierea intereselor, înțelegerea și gestionarea conflictelor. Mi-e dor de asta. Mă bucur că în sfârșit avem un ministru de externe în Germania, dar nu este suficient să folosim retorica războiului și să ne plimbăm prin Kiev sau Donbass cu o cască și o vestă antiglonț. Nu e destul. (...)”, a declarat Erich Vad. Apare apoi din nou întrebarea, ce să faci cu livrările de arme? Pentru a lua din nou Crimeea sau Donbasul, jderele și leoparzii nu sunt suficiente. În estul Ucrainei, în regiunea Bakhmout, rușii fac progrese clare. Probabil că vor fi cucerit complet Donbasul în curând. Luați în considerare superioritatea numerică a rușilor față de Ucraina. Rusia poate mobiliza până la două milioane de rezerviști. Occidentul poate trimite acolo 100 de jder și 100 de leoparzi, nu schimbă situația militară generală. Și întrebarea primordială este cum să punem capăt unui astfel de conflict cu o putere nucleară beligerantă - atenție, cea mai puternică putere nucleară din lume! – care vrea să supraviețuiască fără a intra într-un al treilea război mondial. (...) Puteți continua să eliminați rușii, ceea ce înseamnă sute de mii de morți, dar de ambele părți. Și asta înseamnă o mai mare distrugere a Ucrainei. Ce rămâne din această țară? Ea va fi rasă. Până la urmă, nici asta nu mai este o opțiune pentru Ucraina. Cheia soluționării conflictului nu este la Kiev, nici la Berlin, Bruxelles sau Paris, ci la Washington și Moscova. (...) La Washington trebuie construit un front mai larg pentru pace. (...) Altfel, ne vom trezi într-o dimineață și ne vom afla în plin cel de-al treilea război mondial. Să rezumăm: • Mass-media „supraestimează” efectul ofensivelor ucrainene limitate la nivel regional. Pe scurt, ucrainenii pierd războiul. • Rușii câștigă războiul. Rușii progresează în mod clar. Probabil că în curând vor fi cucerit complet Donbasul. • Numai armele nu vor schimba rezultatul războiului. ("Jderele și leoparzii nu sunt de ajuns.") • Nu există dovezi că Occidentul are obiective strategice clar definite. "Vrei să câștigi cu dorința de a negocia odată cu livrările de tancuri? Vrei să recucerești Donbasul sau Crimeea? Sau vrei să învingi complet Rusia? Nu există o definiție realistă a statusului final. Și fără un concept politic și strategic general livrările de arme sunt pur militarism... Operațiunile militare trebuie întotdeauna cuplate cu încercări de a aduce soluții politice. Acesta nu este doar o acuzare a modului în care este purtat războiul, ci și a obiectivelor strategice care rămân obscure și prost definite. NATO este condusă după nas de Washington, dar Washingtonul habar nu are ce vrea să realizeze. „Slăbirea Rusiei” nu este o strategie militară coerentă. Este de fapt o fantezie alimentată de neoconservatori belicoși jucându-se cu „generali de fotoliu”. Dar de aceea ne aflăm în situația dificilă în care ne aflăm astăzi, pentru că această politică este în mâinile fanteziștilor deranjați. Crede cineva serios că armata ucraineană va recupera teritoriile din estul Ucrainei care au fost anexate de Rusia? Nu, nicio persoană serioasă nu crede asta. Și totuși, iluzia că „ucrainenii curajoși câștigă” persistă, chiar dacă pierderile cresc, măcelul crește și milioane de ucraineni fug din țară. Este incredibil. De aceea, trebuie să bănuim că intenția reală a unui număr mic de țări care laudă meritele unei ordini internaționale bazate pe reguli este de a crea o alternativă la sistemul existent de drept internațional, de a-și impune propriile standarde și propria voință altora plasându-și interesele înguste în centrul universului și să deschidă ușa din spate către standarde duble și excepționalism. Declarația făcută de reprezentantul SUA mai devreme, astăzi, nu face decât să ne convingă că suspiciunile noastre sunt pe deplin justificate. Dacă permitem ca această tendință periculoasă să continue necontrolat, lumea noastră va regresa la un moment în care a domnit legea junglei și politica puterii. Toți oamenii iubitori de pace din lume ar trebui să se ferească de asta. Sperăm că această întâlnire va fi o oportunitate pentru toate țările de a afirma fără echivoc că există un singur sistem în lume, și anume sistemul internațional cu Națiunile Unite în centru; că există o singură ordine, și anume ordinea internațională bazată pe dreptul internațional; și că există un singur set de reguli și anume normele fundamentale care guvernează relațiile internaționale ancorate în scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite”. Îți amintești doctrina Powell? Doctrina Powell afirmă că o listă de întrebări trebuie să primească un răspuns afirmativ înainte ca Statele Unite să ia măsuri militare: -Este vreun interes vital de securitate națională amenințat? -Avem un obiectiv clar și realizabil? -Au fost analizate complet și sincer riscurile și costurile? -Au fost complet epuizate toate celelalte mijloace politice non-violente? -Există o strategie de ieșire plauzibilă pentru a evita o complicație militară nesfârșită? -Au fost luate în considerare pe deplin consecințele acțiunii noastre? -Este acțiunea susținută de oamenii din SUA? -Avem un sprijin internațional larg și autentic? Fostul secretar al Apărării Colin Powell și-a dezvoltat doctrina pentru a evita orice viitor Vietnam. Și dacă administrația Biden nu a trimis încă trupe de luptă în Ucraina, credem că este doar o chestiune de timp. La urma urmei, mass-media bat deja tobele războiului în timp ce demonizează tot ce are legătură cu Rusia. În mod tradițional, așa pregătesc publicul pentru război. („Rusofobia... constă în a dezumaniza adversarii cuiva pentru a face crima mai acceptabilă și în a distruge toate constrângerile mentale care îi împiedică pe oameni să coboare în barbarie.” (Gilbert Doctorow) Între timp, Statele Unite continuă să umple Ucraina cu arme, în timp ce Pentagonul a început pregătirea personalului militar ucrainean în Germania și Oklahoma. Se pare că a fost deja luată decizia de a atrage Statele Unite într-un alt conflict în care nu există un interes vital de securitate națională sau o cale clară către victorie. Cu alte cuvinte, Doctrina Powell a fost abandonată și înlocuită cu un alt plan neoconist delirant de a atrage Rusia într-o mlaștină sângeroasă în stil Afganistan, care îi va epuiza resursele și o va împiedica să blocheze expansiunea americană în Asia centrală. Și cum funcționează planul neocon până acum? Iată ce a spus colonelul Douglas MacGregor într-un interviu recent: „Acum sunt 540.000 de militari ruși staționați la periferia Ucrainei care se pregătesc să lanseze o ofensivă majoră care cred că va pune capăt războiului din Ucraina. 540.000 de soldați ruși, 1000 de sisteme de artilerie cu rachete, 5000 de vehicule de luptă blindate, inclusiv cel puțin 1000 de tancuri, sute și sute de rachete balistice tactice. Ucraina va vedea acum un război la o amploare pe care nu l-am mai văzut din 1945”. Și de parcă nu ar fi fost suficient de întunecat, iată mai multe informații dintr-un videoclip recent cu Alexander Mercouris și Alex Christoforou: Alex Christoforou: Există doar o panică generală care stăpânește armata ucraineană, NATO și Occidentul. (...) Rușii sunt maeștri în arta de a-și ascunde forțele de luptă (...) Deci aveți 500.000 de militari (trupe de luptă) care vă așteaptă în aripi, ceea ce face ca Ucraina să se întrebe: „Ce facem? Suntem blocați în această zonă a lui Bakhmout-Soledar când acești 500.000 de soldați ruși ar putea plănui să ne lovească din orice direcție și nu avem idee de unde va veni atacul?” Alexander Mercouri: „Vous avez tout à fait raison. Les Russes ont complètement pris l’initiative stratégique. Ils laissent tout le monde dans l’incertitude, et pour accroître encore le sentiment de panique à Kiev, un général russe, Sulukov, vient de rendre visite au groupement russe en Biélorussie, dont la taille ne cesse de croître (...) Cela signifie-t-il que les Russes prévoient d’avancer vers le sud depuis la Biélorussie? Nous ne le savons pas vraiment. (...) Mais il y a cet énorme renforcement en cours sur tous les fronts, d’un ordre de grandeur supérieur à tout ce que nous avons vu auparavant. Il ne s’agit pas seulement de centaines de milliers de soldats déployés, mais de centaines de chars... de véhicules de combat d’infanterie, de munitions, de pièces d’artillerie... et tout cela s’accumule à une échelle énorme (...) et les combats dans le Donbass au cours des deux dernières semaines ont été le fait de deux entités qui ne font pas partie de l’armée régulière russe (le groupe Wagner et la milice du Donbass). Je pense donc que tout le monde s’attend à ce qu’un coup dur se produise. Personne ne sait avec certitude où cela se produira. Je ne sais pas (mais) les Russes ont encore réussi à garder tout cela extraordinairement secret. (...) Personne ne sait ce qu’ils vont faire, mais ce que nous pouvons voir, c’est ce grand nombre de forces qui se rassemblent autour de l’Ukraine, où les Ukrainiens sont manifestement en train de paniquer (parce qu’il semble que quelque chose va frapper à grande échelle (mais) je ne sais pas d’où cela va venir». Concluzie: Dacă Washingtonul și aliații săi din NATO nu au o strategie coerentă pentru a câștiga războiul din Ucraina, este clar că rușii au. În cele patru luni de la ordinul de mobilizare parțială al lui Putin, alți 300.000 de rezerviști s-au alăturat unităților lor pe câmpul de luptă sau de-a lungul perimetrului nordic al Ucrainei. Scena este acum pregătită pentru un război convențional la sol, așa cum nimeni din Washington nu a anticipat vreodată. Credem că rezultatul acestui conflict va remodela arhitectura de securitate învechită a Europei și va forța o realiniere care va marca sfârșitul erei unipolare.