Ionel Bumbaru

✝️???️

✝️???️

✝️???️

Care este prima și cea mai grea pedeapsa pe care putem să o primim de la Dumnezeu ? -------------- Răspunsul este următorul, -------------- Cea mai mare și mai grea pedeapsa pe care putem să o primim de la Dumnezeu ? Este... Clipa în care vom muri fizic și vom trece în plan spiritual... Atunci... Va veni îngerul păzitor de la botez și va merge împreună cu noi, Și ne va arăta nouă tuturor, Viața noastră cea ticăloasă și plină de întunericul păcatului... ????? Iar, mai apoi, va trebui să mergem în fața lui Dumnezeu ? ????? Vai, nouă păcătoșilor ? Dumnezeule ? Milostiv Fii Nouă păcătoșilor ? Și la Toată Lumea Ta ??

Cum îmblânzește Maica Domnului pe Mântuitorul nostru În cartea numită Livada florilor, la capitolul 8, partea a treia, se arată că era un duhovnic sfânt cu viața care, pentru curata lui petrecere și alte îmbunătățite fapte, când săvârșea Sfânta Liturghie, se învrednicea să aibă multe vederi de îngeri și vedenii. Iar la sfârșitul vieții lui s-a învrednicit de această minunată și de spaimă uimire, pe care o scriem aici la sfârșitul cărții, pentru încredințarea altora și pentru aducerea aminte a noastră totdeauna, poate de frica acestei preaadevărate și înspăimântătoare vedenii ne vom pocăi de fărădelegile noastre, ca să ne izbăvim de înfricoșătoarea și groaznica hotărâre a Dreptului Judecător. Deci se zice că preotul cel arătat mai sus a văzut cu duhul pe Domnul nostru Iisus Hristos șezând pe tronul măririi și de-a dreapta Lui pe Prealăudata Stăpână, iar toată oastea cea cerească sta așteptând porunca Stăpânului. Și a poruncit Domnul unui înger puternic să lovească în trâmbița cea înfricoșătoare și foarte mare pe care o ținea și a ieșit un așa fel de sunet, încât i s-a părut că se cutremură toată lumea ca o frunză de copac atunci când o bate vântul. Și după puțină vreme a făcut iarăși semn Domnul către îngerul acela, ca să trâmbițeze a doua oară, și îndată a ascultat. Atunci, Maica lui Iisus, cea fără de prihană și preamilostivă, cunoscând că după al treilea sunet al trâmbiței va să se sfârșească toată lumea, s-a ridicat de pe tronul său în tăcerea și evlavia tuturor sfinților și, căzând la preacuratele picioare ale Dreptului Judecător, a început a se ruga cu sârguință spre a îndupleca mare bunătatea Lui ca, pentru nemărginita-I milostivire, să primească a da vreme de pocăință păcătoșilor, să-și plângă fărădelegile cu care L-au întărâtat pe Dânsul și spre mânie L-au pornit. Iar Domnul a răspuns zicând: „Știi, o! Maica Mea preaiubită, câte fărădelegi a săvârșit lumea cea nemulțumitoare și în fiecare zi lucrează; așadar, nu se cuvine mai mult și nu este drept nici într-un chip să-i miluiesc. Că nu numai bărbații mireni și femeile, ci și clericii și monahii Mă răstignesc și Mă împung cu păcatele lor, pângărind cu desăvârșire sfințitul chip și îngereasca viețuire prin desfrânările lor”. Atunci Stăpâna mai cu înfocare a început iarăși a-L ruga, zicând: „Fiul meu cel Preadulce, ascultă-mă pe mine pentru milostivirile îndurărilor Tale și pentru preacurate Patimile Tale, pe care le-ai răbdat pentru păcătoși”. Răspunsu-i-a Iisus: „Știi, o! Maica Mea, că de multe ori până acum ai îmblânzit dreapta Mea mânie cu rugăciunile și cererile tale și nu m-ai lăsat să fac Judecata ce li se cuvenea, însă oamenii nicidecum nu s-au făcut mai buni, nici s-au lepădat de răutatea și vicleșugul lor cel mai dinainte, ci mai vârtos mai răi s-au făcut, defăimând Crucea și Patima Mea. Stăpânitorii și boierii jefuiesc cu nerușinare poporul cel supus și muncitor, pângărind sfintele legi cu petrecerea lor desfrânată. Norodul cel de obște, iarăși, leapădă totdeauna și defaimă poruncile Mele, săvârșind voile lor cele trupești: desfrânările, uciderile, nedreptățile și alte fărădelegi nerușinate și purtătoare de moarte”. Atunci zise Stăpâna: „Toate acestea sunt adevărate, preadulcele meu Fiu, însă, mă rog Ție, pentru nemărginita milostivire a Ta, trimite oamenilor lumina darului Tău, ca să cunoască paguba lor și, întorcându-se, să-și dobândească iertarea. Așa, Multmilostive Doamne, ascultă-mă pe mine și împlinește cererea aceasta, nu pentru că li se cuvine lor — că nevrednici sunt totdeauna de milă și de iertare —, ci pentru dragostea mea și a tuturor sfinților acestora care și-au vărsat sângele pentru numele Tău și și-au dat la felurite morți trupurile, defăimând toate dulcețile lumii pentru ca să câștige dragostea Ta. Deci ascultă, Multmilostive, rugăciunea noastră!”. Atunci, toți sfinții s-au închinat cu Preasfânta, rugând pe Domnul ca să facă milă. Iar Judecătorul cel Preaîndurat, plecându-se rugăciunilor tuturor sfinților acestora, a răspuns cu față lină: „M-ai biruit, Maica Mea, cu rugăciunea ta cea milostivitoare ai îmblânzit dreapta Mea mânie, să se facă dar după voia ta. Și voi, frații și prietenii Mei, cu rugăciunile voastre ați schimbat mânia Mea întru milă. Așadar, voi trimite iarăși în lume învățători și propovăduitori ca să îndrepteze pe cei ce păcătuiesc”. Acestea zicând Stăpânul, a luat sfârșit vedenia pe care a povestit-o preotul cel arătat mai sus tuturor fraților mănăstirii. Și pentru ca să-i încredințeze că adevărată a fost, le-a spus și oarecare greșeli ascunse ale lor, fiecăruia în parte, pe care i le-a arătat și i le-a descoperit lui Domnul, să-i povățuiască duhovnicește să se îndrepte. Acestea zicând, cuviosul și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.