Ionel Bumbaru

FARA CONSIMTAMÎNTUL NOSTRU,ORICE ACT DOCUMENTE HOTARÎRI ALE AȘA ZISE INSTANTELOR, DE JUDECATĂ CE SÎNT DE FAPT,FIRME,CORPORAȚII,TRUSTURI, NU AU PERSONALITATE JURIDICĂ, CA FIIND, NU SÎNT INSTITUȚII, AUTORITĂȚI, ȘI AȘA ZIȘI JUDECĂTORI, PROCURATORI, ȘÎNT AGENȚI COMERCIALI, SE DAU PRIN IMPUNERE PRIN FURT DE IDENTITATE,CE ESTE GENOCID,PRIN PREZUMȚIE, DOL, SÎNT NULE DE DREPT,,, ȘI ACEȘTIEA PRODUC NUMAI GENOCID ECONOMIC, SOCIAL, *omenesc***,,, SÎNT MAFIOȚI TÎLHARI TERRORIȘTI,,, !!! Nulitatea Certificatului de Nastere; viciu de Consimtamant. Consimţământul Pentru actele Juridicice Civile, Consimţământul este un element structural, fiind cel mai important dintre elementele de structură ale acestei categorii Juridice pentru că: • este nu numai un element de structură ci şi un element definitoriu al actelor Juridice Civile, caracter ce rezultă din următoarele corelări: o prin definiţie, actul juridic civil este o manifestare de voinţă intevenită în scopul de a produce efecte juridice; o privit lato sensu, consimţământul este acordul de voinţă al părţilor în actele juridice bilaterale; o privid stricto sensu Consimţământul este manifestarea voinţei de către una din părţi la încheierea unui act juridic civil bilateral, ori, în actele Juridice unilaterale, manifestarea de voinţă de către autorul acestuia. • pe de altă parte, voinţa înseamnă, sub aspectul structurii actului juridic civil, mai mult decât consimţământul ca element de structură; ea se prelungeşte peste limitele acestuia, conturând un alt element de structură: cauza; • neândoielnic, consimţământul este cel mai important element de structură al actului juridic civil şi prin aceea că, voinţa, inclusiv cea incorporată în actele juridice, în general şi în actele juridice civile, în special, dă substanţă esenţei dreptului însuşi; • în sfârşit, ideea de consimţământ-consimţământul însuşi atrag atenţia asupra legăturii juridice născute între părţile unui raport juridic civil concret. În doctrină, (prof. A.Ionaşcu, Drep Civil, Ed. Didactică şi pedagogică, 1963) s-a evidenţiat că în procesul de formare a voinţei juridice se disting mai multe etape: a) reflectarea nevoilor sau dorinţelor în conştiinţă b) apariţia motivelor care îndeamnă la acţiune c) deliberarea d) intervenţia motivului determinant, care nu este altceva decât reprezentarea intelectuală a scopului urmărit e) hotărârea de a încheia actul juridic necesar pentru realizarea scopului urmărit, cu alte cuvinte, formarea consimţământului Trebuie menţionat că aceste etape de formare a voinţei juridice se petrec pe plan intern psihologic. Pentru ca faptul psihologic să se transforme în fapt juridic este necesar ca hotărârea de a încheia actul juridic să fie exteriorizată. „Prin actul juridic civil se înţelege o manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, respectiv, de a naşte, modifica ori stinge un rapot juridic civil concret.” Sectiunea II Despre consimtamânt ART. 953 Consimtamântul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol (C. civ. 948, 954 si urm., 961, 993, 1352, 1712 ; C. civ. fr. 1109). ART. 954 Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substantei obiectului conventiei (C. civ. 1352 si urm.). Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afara numai când consideratia persoanei este cauza principala, pentru care s-a facut conventia (C. civ. 953, 961, 992, 993, 1092, 1167, 1190, 1712 ; C. civ. fr. 1110 ; Décr. no. 81-255 du 3 mars 1981 sur la répression des fraudes en matière des transactions d’oeuvres d’art et d’objects de collections). ART. 955 Violenta in contra celui ce s-a obligat este cauza de nulitate, chiar când este exercitata de alta persoana decât aceea in folosul careia s-a facut conventia (C. civ. 953, 956-959, 961, 1167, 1190, 1203 ; C. civ. fr. 1111). ART. 956 Este violenta totdeauna când, spre a face pe o persoana a contracta, i s-a insuflat temerea, rationabila dupa dânsa, ca va fi expusa persoana sau averea sa unui rau considerabil si prezent. Se tine cont in aceasta materie de etate, de sex si de conditia persoanelor (C. civ. 953, 955, 957-959, 1167, 1190, 1203 ; C. civ. fr. 1112). ART. 957 Violenta este cauza de nulitate a conventiei si când s-a exercitat asupra sotului sau a sotiei, asupra descendentilor si ascendentilor (C. civ. 953, 956, 958, 959, 961, 1167, 1190-1203 ; C. civ. fr. 1113). ART. 958 Simpla temere reverentiara, fara violenta, nu poate anula conventia (C. civ. 953, 956, 957, 959, 961, 1167, 1190, 1203 ; C. civ. fr. 1114). ART. 959 Conventia nu poate fi atacata pentru cauza de violenta daca, dupa incetarea violentei, conventia s-a aprobat, expres sau tacit, sau daca a trecut timpul defipt de lege pentru restitutiune42 (C. civ. 953, 956-958, 961, 1167, 1190, 1203 ; C. civ. fr. 1115). ——– 42 Pentru exercitarea dreptului la actiunea in anulare. ——– Cu privire la prescriptia dreptului la actiunea in anulare, a se vedea nota 1 de la art. 1900. ART. 960 Dolul este o cauza de nulitate a conventiei când mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti, sunt astfel, incât este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune (C. civ. 953, 961, 998, 1167, 1190, 1203, 1638 ; C. civ. fr. 1116). ART. 961 Conventia facuta prin eroare, violenta sau dol, nu este nula de drept, ci da loc numai actiunii de nulitate (C. civ. 959, 1190, 1900 si urm. ; C. civ. fr. 1117).

Ființa Umană și Persoana: Din Creditor în Debitor Extras din articolul Matrixul Terestru de Mihail Ispan În fapt, Divinitatea și mama ta au pus bazele Trustului Suveran Real prin faptul că Divinitatea ți-a oferit în dar sufletul și spiritul tău, deci ți-a oferit valoarea spiritualo-intelectuală, și proprietatea echitabilă, iar mama ta a născut trupul tău fizic, deci ți-a oferit în dar valoarea forței tale de muncă. Divinitatea și mama ta sunt fondatorii Trustului Suveran Real care este proprietatea ta de drept și în virtutea căruia în viitor devii creditor. Ca om privat tu ești Executor și Beneficiar al acestui Trust, iar toți funcționarii statului care sunt legați prin jurământ sunt Fiduciari Publici(administratori ai Trustului). Deoarece România este o corporație, deci un Trust Străin, și statul deține titlul legal (certificatul de naștere) asupra proprietății tale, persoana deține numai „titlul echitabil (drept de folosință)”. Persoana este o creație a unui stat îndatorat și în stare de faliment nedeclarat și deci ea devine un debitor. Orice om care, din neștiință sau din greșeală, preia responsabilitatea pentru persoana creată de stat și pentru datoriile acesteia pășește în rolului statului și devine în felul acesta fiduciar (administratorul Trustului), în consecință devine debitor. Oamenii devin prin înregistrare angajații corporației România și debitorii unui cartel bancar privat sprijinit de un barou de avocați. Totdeauna când utilizezi rolul fictiv de persoană, care are un nume corporatizat deci un nume de firmă, vei primi note de plată sub formă de facturi, impozite, taxe, amenzi, etc. pe care angajatul statului, i.e. persoana, este obligat să le achite. Această mare escrocherie, care se bazează pe faptul că ființa umană ar fi identică cu persoana și se finalizează prin furtul proprietății tale(Trust Suveran Real) se bazează pe presupunerea falsă că ea nu poate fi dovedită în realitate. În fapt însă, ființa umană nu este totuna cu persoana. Acest lucru se poate dovedi într-un mod foarte simplu. Dacă ființa umană distruge actele de identitate(persoana), ea nu va muri, iar atunci când ființa umană moare, persoana este „ucisă” de sistem prin faptul că pe certificatul de naștere se pune o ștampilă cu mențiunea „DECEDAT”. În consecință ființa umană și persoana sunt două entități total diferite. În plus, tu nu ești mort, așa cum este declarat de sistem, ci în viață și deci ești proprietarul de drept al proprietății tale(Trust Suveran), iar conform Actului Cestui Que Vie 1666: „Dacă presupusul om mort dovedește că este în viață, atunci Titlul îi va fi înapoiat.” Un om viu are o „zi de naștere”( aniversare), dată la care a fost adus pe lume de mama sa, pe când o persoană este o entitate fictivă creată de sistem și are o „data nașterii”, dată în care a fost înregistrată în catastifele sistemului. Deseori aceste două evenimente au date diferite. Mama ta, odată cu nașterea ta, a fondat prin acordul public fiduciar un Trust Suveran Real în care tu ești proprietarul și beneficiarul, iar statul și mama ta sunt fiduciarii. Conform legii fiduciei, fiduciarii trebuie să preia responsabilitatea fiduciară și să-și execute treaba astfel încât proprietatea fiduciară să fie asigurată și să prospere. Înșelăciunea cu certificatul de naștere a produs un Trust Situs Străin (denumit anterior Trust Cestui Que Vie) și prin această mutare totul s-a inversat. Acum statul este proprietarul și beneficiarul, iar persoana legală, căci ființa umană a devenit acum persoană legală) devine fiduciar. Un Trust Situs Străin este fondat pe legi străine și are scopul ca fiduciarul să fie declarat non-rezident și deci devine impozabil. Prin aceasta toți oamenii au devenit angajații unei corporații, căci numai astfel există obligația de a plăti impozite. Acești angajați trebuie muncească pentru sistemul bancar privat și să ramburseze datoriile publice. Acest sistem protejează și menține interesele sistemului bancar privat printr-o breaslă care se auto-intitulează Internațional Bar Association (IBA), numită și BAR, în care se regăsesc baroul de avocați. Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) este doar un compartiment al IBA. Chiar denumirea din limba română de barou (bar + ou) ne spune că baroul este un ou, deci o creație, al BAR-ului. Toate barourile sunt conexate direct la IBA și la Inns of Court din City of London. Inns of Court este termenul folosit pentru cele patru barouri „The Honourable Society of the Inner Temple”, „The Honourable Society of Middle Temple”, „The Honourable Society of Gray's Inn” și „The Honourable Society of Lincoln's Inn”. „The Honourable Society of the Inner Temple” și „The Honourable Society of Middle Temple” se află în City of London, iar „The Honourable Society of Gray's Inn” și „The Honourable Society of Lincoln's Inn” se află în apropiere de City of London. Termenul „inn” din limba engleză se poate traduce în românește prin următoarele cuvinte și expresii: birt, cârciumă de țară, han, ospătărie, școală de avocatură, școală de barou și școală de drept. Clădirile și toate celelalte edificii în care Inn-ul își desfășoară activitatea se numesc Hospitium care este un termen din care a apărut cuvântul românesc ospiciu. Cuvintele vorbesc de la sine! Niște indivizi care se ocupă tot timpul cu minciuni, înșelăciuni, escrocherii și crearea de entități fictive nu pot fi în deplinătatea facultăților lor mentale. ? Autor: Mihail Ispan