f68493b6-664a-4b85-85a7-e379030eb8e0

🇷🇴🤝🏻🙏🏻 La data de 8 februarie 1859, A.I. Cuza depunea jurământul ca domn al Tării Românești.Astăzi vă reamintesc că la 8 februarie 1859, acum 165 de ani, A.I. Cuza, intra în Bucuresti, la două saptămâni după ce pe 24 ianuarie a fost ales și domn al Tării Românești. Apreciez că merită să rememorăm acest important eveniment din istoria românilor.Bucureștiul era deja cuprins de câteva zile de o mare agitație și forfotă a pregătirilor în toate mahalalele pentru o mare sărbătoare. Nimeni nu o organiza sau îndruma, pur și simplu orașul de la mic la mare, de la bogat la sărac, de la tânăr la bătrân, toți o faceau pentru că așa simțeau și nici în ruptul capului nu concepeau să lipsească de la marele eveniment ce avea să urmeze. Bucureștenii trăiau atunci un moment important și memorabil din istoria acestui neam ce l-au așteptat multe veacuri și nu voiau să-l rateze. Astfel dis de dimineață sau trezit și îmbrăcat în cele mai frumoase haine de sărbătoare și cu steaguri în mână sau cocarde și brâuri tricolore s-au înșirat de dincolo de Băneasa până la Patriarhie. Erau vreo 100.000 din totalul celor 120.000 de locuitori cât avea orașul la acea dată. Niciodată până atunci nimic nu a generat bucureștenilor așa o mare bucurie ca cea a intrării triumfale în București a lui Alexandru Ioan Cuza, cel care a fost ales de către Adunarea Electivă și domn al Munteniei. Astfel el devine Domnitorul Principatelor Unite.Încă din ajun, pe 7 februarie, Mihail Kogălniceanu, care rămăsese aici în așteptarea domnului, îi scrie acestuia: ”Situația este magnifică. Poporul e beat de entuziasm. Încă de azi orașul e în sărbătoare. Toată lumea a ieșit în stradă. Veți primi o ovație cum n-a mai primit un domn în Principate, ce spun eu, cum n-au mai avut nici suveranii marilor state”. Câteva rânduri mai jos menționează: ”Nu vă puteți închipui ce cheltuieli au făcut simpli particulari spre a vă primi în mod demn”.A doua zi, pe drumul până la Patriarhie alaiul domintorului a fost întâmpinat cu flori urale și în sunetul clopotelor a 130 de biserici. Toate casele de pe traseu erau împodobite cu verdeață, flori și steaguri tricolore iar oamenii nu stăteau nu numai pe stradă sau la balcoane ci și pe acoperișuri pentru al putea vedea pe domnitor. Pe tot traseul erau din loc în loc arcuri de triumf din flori iar toate breslele au ieșit cu starostele și steagul în frunte pentru al întâmpina pe domnitor. După entuziasmul popular era clar că nu mai exista nici o cale de întoarcere a principatelor la starea anterioară unirii, oricât s-ar fi împotrivit marile puteri.La Mitropolie Cuza este așteptat de Mitropolitul Nifon al Munteniei unde intră și se închină în fața Sfântului Altar. Însoțit de mitropolit și tot clerul merge în sala de ședinte unde în prezența deputaților și a poporului domnitorul cu mâna pe Sfânta Evanghelie, în fața icoanei Preasfintei Treimi a rostit jurământul de credință. Iar Alexandru Ioan Cuza a respectat întocmai acest jurământ!Nu s-a văzut niciodată până atunci ca un suveran să fie intâmpinat și înconjurat cu atâta dragoste și entuziasm de către întregul popor.Domnitorul nu a dezamăgit poporul și nu i-a înșelat așteptările astfel în numai 7 ani de domnie, prin reformele sale curajoase și radicale a scos tânărul stat român din evul mediu și a pus bazele Statului Național Român și a României moderne. Astfel Alexandru Ioan Cuza poate fi așezat fără a exagera cu nimic, așa cum des o făcea Mihai Eminescu lângă glorioșii săi înaintași Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Matei BasarabDin păcate între conducătorul statului de atunci și cei de acum nu există nici cea mai mică asemănareGlorie eternă și prețuire marelui domnitor Alexandru Ioan Cuza I ! Românii să nu uite niciodată că au avut și asemenea mari conducători care au iubit necondiționat țara și poporul.