Gabriela Pop

Elena Sili la Festivalul Dac Fest. 17 iulie

Elena Sili la Festivalul Dac Fest. 17 iulie

Elena Sili la Festivalul Dac Fest. 17 iulie

#FestivalulCetățilorDacice As Dacomed

'Este remarcabil cat de repede s-a ajuns de la "cu ce te deranjeaza pe tine ce fac doi adulti" la "trebuie sa-ti educam copiii pe tema diversitatii medievalului", nu-i asa?' Matei Blaj 1 iunie 2021 Da, putem continua să ne mințim, spunând că e vorba despre acceptare, toleranță, diversitate. Chestiunea e mult mai simplă și, de fapt, e mult marketing. De ce? Pentru că, în realitate, ni se vinde un „produs”. Nu mă credeți? Aveți impresia că toată acestă lună care o să ne înece în curcubee de o să ajungem să căutăm disperați ochelari cu filtre monocrome se adresează celor cu preferințe mai.. tradiționale? Sau că ar fi vreun gest de susținere menit să dea curaj unei comunități atât de oprimate încât aproape fără excepție Occidentul i s-a prosternat, oferindu-i ca jertfă de ispășire o întreagă lună de aplauze? Nici vorbă. Totul este participarea colectivă, mai mult sau mai puțin entuziasmată, la proiectul de redefinire a normalului. (Abia aștept să mi se povestească despre cât de obtuz sunt pentru că mai cred în normalitate.) Și pentru a nu avea dubii că e un proiect masiv de vânzări, de creștere a consumatorilor de „Pride”, de pe Facebook până în dormitor, lăsați-mă să vă dau câteva numere care să vă arate că vânzările merg spectaculos. - Conform sondajului anual Gallup numărul persoanelor LGBT din SUA a crescut de la 3.5% în 2012 la 5.8% în 2020. O creștere a „clientelei” de 65%. Impresionant? Să vă de răspuns oamenii de pe vânzări care lucrează cu cifre mari, în piețe internaționale. - 1 din 6 membri ai Gen Z (născuți între 1996-2002) se declară ca fiind LGBTQ. Ăsta da market share... - Mai aproape de casă, în Marea Britanie, numărul persoanelor care se declară transgender a crescut de peste 40x în ultimul deceniu. Iar această creștere are loc mai ales în rândul adolescenților, atât de ușor de convins gregar să consume un „produs”. - Pe amazon găsești nu mai puțin de 60.000 de cărți pe acest subiect. - în multiple state americane și țări europene, programa școlară include sau va include educație pe acest subiect de la grădiniță la liceu. (Căutați K-12 LGBT education și veți găsi suficiente resurse). - există mai multe proiecte de lege care să mute operațiile de schimbare de sex de la chirurgie electivă la proceduri medicale de urgență, transferând astfel costurile de la individ, la sistemul public de asigurări de sănătate. - peste 30% din adulții americani cred că bărbații pot participa în sporturi feminine dacă se autoidentifică drept femei. Mai continui sau mă credeți pe cuvânt când vă spun că e o campanie de marketing excelentă și că vânzările sunt într-o creștere fulminantă? Mai aveți vreunul iluzia că e vorba despre toleranță? Despre acceptare? Când citiți cuvântul #pride, aveți senzația unei rugăminți sau o trâmbițare cât mai publică a unei idei? Iar dacă mai există indivizi care în România lui 2021 insistă să ofere statistici alarmante pentru a ne convinge că, de fapt, e o luptă grea dusă de o minoritate oprimată, rugați-i să arunce o privire în peisaj și să vadă cât de mare e pumnul în gură aplicat celor care, ca mine, cred că sexualitatea e o chestiune care trebuie să rămână între doi adulți responsabili și consensuali, în niciun caz transformată într-o paradă vulgară care răvășește mințile necoapte, ahtiate după dorința de a aparține a noi și noi generații. E 2021 și nu știu cine a ajuns să fie adevăratul intolerant... Pentru că nu sunt vreo autoritate în domeniul LGBT, nu am să mai comentez pe acest subiect. Dar mi-am permis să o fac pentru că sunt în măsură să recunosc o campanie agresivă de marketing și știu cum să-i măsor eficiența. Însă, pentru că există totuși alții mult mai bine documentați, experimentați chiar și legați de acest subiect, permiteți-mi să vă recomand două cărți. Una mai recentă, semnată de Douglas Murray (scriitor și jurnalist britanic homosexual), Madness of the Crowds, în care descrie pe larg frenezia cu toleranța s-a transformat în impunere. Iar pentru o măsurătoare și mai precisă a subiectului, vă recomand un titlu aproape profetic din 1990, After The Ball: How America Will Conquer Its Fear & Hatred Of Gays In The 90s, de Kirk și Madsen, o descriere exemplară a modului în care lucrurile au „progresat”. În rest, eu sunt mândru că sunt heterosexual! P.S. Un efect vomitiv profund au asupra mea cei care îi miștocăresc superior pe creștinii care țin de învățătura lor. Faptul că tu, creștin 3.0 (am vrut să zic de centru-dreapta modern) ai învățat să navighezi șmecherește corporatismul tolerant al zilelor noastre și ți-ai șlefuit bine limbajul și postările pentru a nu cădea victimă vreunui episod de Cancel Culture, nu te face superior, ci doar foarte ipocrit. Dacă simți că al tău coreligionar vede lucrurile greșit, ia Scripturile și-l confruntă. Dacă nu, măcar acceptă că unor nu le e rușine de ceea ce cred și nici nu au o problemă cu a fi anatemizați de „Cultul toleranței și al progresului”.