Mihaela Andreea Gheorghiu

Aluminiul și cancerul de sân

Unele conțin aluminiu....

În primul rând, amintim faptul că domnitorul Vasile Lupu a adus Moaștele Cuvioasei Parascheva la Iași în anul 1641 și le-a așezat în ctitoria sa, Biserica Sfinților Trei Ierarhi. Aducerea Moaştelor în Capitala Moldovei a fost, de fapt, un gest de profundă mulțumire și recunoştinţă din partea Patriarhului Partenie I şi a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că marele domnitor Vasile Lupu al Moldovei a achitat în întregime datoriile Patriarhiei Ecumenice. Tradiția spune că, în momentul în care domnitorul a așezat Moaștele Cuvioasei în Biserica Sfinților Trei Ierarhi l-a chemat pe Varlaam, Mitropolitul de atunci al Moldovei și au învelit Sfintele Moaște într-un acoperământ și l-au sigilat cu însemnele statale și bisericești. Tot atunci, se spune că s-ar fi pus pe sigiliu și un blestem prin care sunt aspru afurisiți (blestemați) toți cei care ar îndrăzni, în mod necuvenit, să înstrăineze vreun fragment din Sfintele Moaște ale Cuvioasei și care sună astfel: „Blestemat să fie cel care va împrăştia vreodată Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva”. Veridică sau nu, informația legată de existența acestui blestem este respectată și de părinții catedralei Mitropolitane din Iași, care atunci când schimbă veșmintele Cuvioasei, lasă sfintele oseminte mereu în vechiul acoperământ sigilat de domnul Vasile Lupu şi Mitropolitul Varlaam al Moldovei.

Dar cea mai limpede și dureroasă profeție a Cuviosului a fost cu trei luni înainte de adormirea Părintelui Iustin. Era în luna aprilie a anului 2013. Cuviosul a venit seara, destul de târziu la Părintele Iustin, care începuse să dea semne de slăbiciune trupească și nu mai putea mânca mai nimic, lucru ce ne întrista adânc. Dar prin dragostea și rugăciunea Cuviosului, Părintele Iustin în seara aceea a mâncat ceva. După ce și-au dat sărutarea cea de trei ori pe frunte, Cuviosul s-a așezat în genunchi și, cu mâinile ridicate la cer, l-a anunțat pe Părintele că vine moartea, spre consternarea celor câteva maici care erau de față. Cu calmul specific, Părintele Iustin liniștește atmosfera spunând că vine ea, dar vine cu roaba. Moș Gherontie însă a accentuat: „Nu, Părinte, vine cu acceleratul…”, după care a început să se roage și să proslăvească Raiul și veșnicia veșniciilor. În noaptea aceea Cuviosul Gherontie nu a dormit. Camera în care era cazat, de altfel nu departe de chilia Părintelui Iustin, a devenit în miez de noapte altar de rugăciune, umplându-se cu maici și prieteni ai Cuviosului care, cu mâinile înălțate la cer și cu ochi îndurerați, se ruga astfel: „Doamne, te rog, mai lasă-l să trăiască încă 3 ani, nu 3 luni! Nu 3 luni, Doamne, 3 ani! Doamne, ia de la mine 3 ani și adaugă-i Părintelui Iustin!”. Și așa a și fost: după exact 3 luni, Părintele Iustin avea să treacă la Domnul slavei, în „veșnicia veșniciilor și bucuria bucuriilor”.