Foto
โElemente strฤine, รฎmbฤtrรขnite ลi sterpe, s-au amestecat รฎn poporul nostru ลi joacฤ comedia patriotismului ลi a naลฃionalismului. Neavรขnd tradiลฃii, patrie hotฤrรขtฤ ori naลฃionalitate hotฤrรขtฤ, au pus, totuลi, mรขna pe statul romรขn. Conลtiinลฃa cฤ ele sunt deosebite de neamul romรขnesc nu le-a dispฤrut รฎncฤ โ ele se privesc ca o oaste biruitoare รฎntr-o ลฃarฤ vrฤjmaลe. De-aceea nu-i de mirare cฤ รฎntreaga noastrฤ dezvoltare mai nouฤ, n-a avut รฎn vedere conservarea naลฃionalitฤลฃii, ci realizarea unei serii de idei liberale ลi egalitare cosmopolite. A fost o fineลฃe extraordinarฤ de-a debita esenลฃa cosmopolitismului sub forma naลฃionalitฤลฃii ลi de-a face sฤ treacฤ toate elementele sฤnฤtoase ลi istorice ale trecutului sub acest jug caudin. Odatฤ egalitarismul cosmopolit introdus รฎn legile politice ale ลฃฤrii, orice patriot improvizat ลi de provenienลฃฤ รฎndoioasฤ a voit [ลi a putut] sฤ stea alฤturi (sฤ aibฤ aceleaลi drepturi n.n.) cu aceia pe care trecutul lor รฎi lega, cu sute de rฤdฤcini, de ลฃarฤลi popor. Dar aceลti oameni noi, aceลti ยซpatrioลฃiยป, cฤutau numai foloasele influenลฃei politice, nu datoriile. Din cauza acestor elemente, care formeazฤ plebea de sus, elementele autohtone ale ลฃฤrii dau repede รฎndฤrat รฎn privire moralฤลi รฎn privire materialฤโโฆ โStrฤini superpuลi fฤrฤ nici un cuvรขnt (superpuลi ilegitim n.n.) naลฃiei romรขneลti, o exploateazฤ cu neomenie, ca orice strฤin fฤrฤ pฤs de ลฃarฤลi poporโ, de-โam ajuns, รฎntr-adevฤr, รฎn aceastฤ Americฤ dunฤreanฤ, ca tocmai romรขnii sฤ fie trataลฃi ca strฤini, sฤ se simtฤ strฤini รฎn ลฃara lor proprieโโฆ โAcest spectacol al exclusivei (al integralei n.n.) stฤpรขniri a unei rase ลi decฤzute ลi abia imigrate asupra unui popor istoric ลi autohton e o adevฤratฤ anomalie, cฤreia poporul istoric ar trebui sฤ-i puie capฤt, dacฤลฃine la demnitatea ลi la onoarea luiโโฆ โNu e indiferent ce elemente determinฤ soarta unui popor. Predispoziลฃii ลi aptitudini moลtenite, virtuลฃi ลi slฤbiciuni moลtenite, calitฤลฃi sau defecte intelectuale ลi morale, dau domniei unui element etnic alt caracter decรขt domniei altui element. Demagogia la noi รฎnsemneazฤ ura รฎnrฤdฤcinatฤ a veneticului fฤrฤ tradiลฃii, fฤrฤ patrie, fฤrฤ trecut, รฎn contra celor ce au o tradiลฃie hotฤrรขtฤ, un trecut hotฤrรขtโ.
โA fi bun romรขn nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetฤลฃean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pฤmรขnt (Romรขnia n.n.), care este moลtenirea, รฎn exclusivitate ลi istoricฤ, a neamului romรขnesc. Acesta este un lucru care se รฎnลฃelege de la sineโ.
โCeea ce voiesc romรขnii sฤ aibฤ e libertatea spiritului ลi conลtiinลฃei lor รฎn deplinul รฎnลฃeles al cuvรขntului. ลi fiindcฤ spirit ลi limbฤ sunt aproape identice, iar limba ลi naลฃionalitatea asemenea, se vede uลor cฤ romรขnul se vrea pe sine, รฎลi vrea naลฃionalitatea, dar o vrea pe deplinโ.
โNu voim sฤ trฤim รฎntr-un stat poliglot, unde aลa-numita patrie e deasupra naลฃionalitฤลฃii. Amundouฤ nu sunt decรขt douฤ cuvinte pentru aceeaลi noลฃiune, ลi iubirea de patrie e una cu iubirea naลฃionalitฤลฃii. Singura raลฃiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este naลฃionalitatea lui romรขneascฤ. Dacฤ e vorba ca acest stat sฤ รฎnceteze de-a fi romรขnesc, atunci o spunem drept cฤ ne e cumplit de indiferentฤ soarta pฤmรขntului luiโ.
โNu oprim pe nimenea nici de a fi, nici de a se simลฃi romรขn. โCeea ce contestฤm, รฎnsฤ, e posibilitatea multora dintre aceลtia de a deveni romรขni, deocamdatฤ. Aceasta e opera secolelor. Pรขnฤ ce รฎnsฤ vor fi cum sunt: pรขnฤ ce vor avea instincte de pungฤลie ลi cocoterie nu meritฤ a determina viaลฃa publicฤ a unui popor istoric. Sฤ se moralizeze mai รฎntรขi, sฤ-nveลฃe carte, sฤ-nveลฃe a iubi adevฤrul pentru el รฎnsuลi ลi munca pentru ea รฎnsฤลi, sฤ devie sinceri, oneลti, cum e neamul romรขnesc, sฤ piarzฤ tertipurile, viclenia ลi istericalele fanariote, ลi-atunci vor putea fi romรขni adevฤraลฃi. Pรขn-atunci ne e scรขrbฤ de ei, ne e ruลine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre, a unei rase oneste ลi iubitoare de adevฤr, care-a putut fi amฤgitฤ, un moment, de asemenea panglicari, cฤci ลi omul cel mai cuminte poate fi amฤgit o datฤโ.
Mihai Eminescu