Mihai Eminescu
Scrisoarea III
............................................................
Au de patrie, virtute, nu vorbeÅte liberalul,
De ai crede cÄ viaÅ£a-i e curatÄ ca cristalul?
Nici visezi cÄ Ã®nainte-Å£i stÄ un stâlp de cafenele,
Ce îÅi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fÄrÄ suflet, fÄrÄ cuget,
Cu privirea-mpÄroÅatÄ Åi la fÄlci umflat Åi buget,
Negru, cocoÅat Åi lacom, un izvor de Åiretlicuri,
La tovarÄÅii sÄi spune veninoasele-i nimicuri;
ToÅ£i pe buze-având virtute, iar în ei monedÄ calpÄ,
ChintesenÅ£Ä de mizerii de la creÅtet pânÄ-n talpÄ.
Åi deasupra tuturora, oastea sÄ Åi-o recunoascÄ,
ÃÅi aruncÄ pocitura bulbucaÅ£ii ochi de broascÄ...
Dintr-aceÅtia Å£ara noastrÄ Ã®Åi alege astÄzi solii!
Oameni vrednici ca sÄ ÅazÄ Ã®n zidirea sfintei Golii,
Ãn cÄmeÅi cu mâneci lunge Åi pe capete scufie,
Ne fac legi Åi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
PatrioÅ£ii! VirtuoÅii, ctitori de aÅezÄminte,
Unde spumegÄ desfrâul în miÅcÄri Åi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, Åed pe locuri
Åi aplaudÄ frenetic schime, cântece Åi jocuri...
Åi apoi în sfatul Å£Ärii se adun sÄ se admire
BulgÄroi cu ceafa groasÄ, grecotei cu nas subÅ£ire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
ToatÄ greco-bulgÄrimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninatÄ, astÄ plebe, Äst gunoi
SÄ ajung-a fi stÄpânÄ Åi pe Å£arÄ Åi pe noi!
Tot ce-n Å£Ärile vecine e smintit Åi stârpiturÄ,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de naturÄ,
Tot ce e perfid Åi lacom, tot Fanarul, toÅ£i iloÅ£ii,
ToÅ£i se scurserÄ aicea Åi formeazÄ patrioÅ£ii,
Ãncât fonfii Åi flecarii, gÄgÄuÅ£ii Åi guÅaÅ£ii,
BâlbâiÅ£i cu gura strâmbÄ sunt stÄpânii astei naÅ£ii!
Voi sunteÅ£i urmaÅii Romei? NiÅte rÄi Åi niÅte fameni!
I-e ruÅine omenirii sÄ vÄ zicÄ vouÄ oameni!
Åi aceastÄ ciumÄ-n lume Åi aceste creaturi
Nici ruÅine n-au sÄ ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocarÄ,
ÃndrÄznesc ca sÄ rosteascÄ pân&
#039; Åi numele tÄu... Å£arÄ!
La Paris, în lupanare de cinismu Åi de lene,
Cu femeile-i pierdute Åi-n orgiile-i obscene,
Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?
Ne-aÅ£i venit apoi, drept minte o sticluÅ£Ä de pomadÄ,
Cu monoclu-n ochi, drept armÄ beÅ£iÅor de promenadÄ,
VestejiÅ£i fÄrÄ de vreme, dar cu creieri de copil,
Drept ÅtiinÅ£-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
Iar în schimb cu-averea toatÄ vrun papuc de curtezanÄ...
O, te-admir, progeniturÄ de origine romanÄ!
Åi acum priviÅ£i cu spaimÄ faÅ£a noastrÄ sceptic-rece,
VÄ miraÅ£i cum de minciuna astÄzi nu vi se mai trece?
Când vedem cÄ toÅ£i aceia care vorbe mari aruncÄ
Numai banul îl vâneazÄ Åi câÅtigul fÄrÄ muncÄ,
Azi, când fraza lustruitÄ nu ne poate înÅela,
AstÄzi alÅ£ii sunt de vinÄ, domnii mei, nu este-aÅa?
Prea v-aÅ£i atÄtat arama sfâÅiind aceastÄ Å£arÄ,
Prea fÄcurÄÅ£i neamul nostru de ruÅine Åi ocarÄ,
Prea v-aÅ£i bÄtut joc de limbÄ, de strÄbuni Åi obicei,
Ca sÄ nu s-arate-odatÄ ce sunteÅ£i - niÅte miÅei!