COLONIA NIMANUI
Adrian PAUNESCU
Viitorul nimeni nu-l mai știe,
Românie, răul e mai rău,
Ai ajuns o biata colonie,
Tolerată pe pamântul tâu
Și se tot mărește handicapul,
Evul Mediu ne e destinat,
Scot dușmanii tăi întruna capul,
Să-ți distruga hărțile de stat.
Fabrici si uzine - în ruină,
Astazi nu produc decât șomeri,
Zeii nostri, altor zei se-nchină,
Alergam spre ieri si-alaltăieri.
Fiecare viață doar un rol e
Si-n destinul nostru a-ncăput
Sigla noastră , meșterul Manole,
S-o luăm mereu de la-nceput.
Se refac feudele batrâne,
Prin restaurații de coșmar,
N-ai de ce sa te destepți, Române,
Rolul tău, acum, e secundar.
Trăncănim de-o Europa vagă,
Când, în toți, cu foarte mare spor,
Sfori murdare a-nceput sa tragă
Europa crizei tuturor.
Si ne bucuram cât mai ești vie,
Românie, nici o șansa nu-i,
Ai ajuns o biata colonie,
Vei afla intr-un târziu a cui
Uită-te ce trădători siniștri
S-au îmbogățit pe seama ta,
Trec oceanul bieții tăi miniștri,
Câte-un credit tragic să-ți mai ia.
Și, ridicol cerem îndurare
De la cei ce ne-au adus aici,
Doar atât, cinismul lor e mare,
Spadasini ai intrigilor mici.
Către cine să-nalțăm protestul ?
Se întoarce dogma in curând,
Infernalul plug strabate Estul
Doborând popoarele pe rând.
Ridică-te, Țară Uriașă!
Ridică-te, Maică Rusia!