,,Înmulţirea claselor consumatoare
şi scăderea claselor productive, iată
răul organic, în contra căruia o
organizare bună trebuie să găsească
remedii."
Mihai Eminescu, După cum se poate
prevedea…, Timpul, 2 octombrie 1879, în
Opere, vol. X, Ediţie critică întemeiată de
Perpessicius, Editura Academiei, Bucureşti,
1989, pag. 323
TESTAMENTUL
EMINESCU interzis
„Acei ce compun
grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii,
cumularzii, gheşeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor
lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât
oarbă. Acei ce conduc nu sunt decât străini, străini prin origine,
prin moravuri, prin educaţie – interesele străinilor dar, şi numai
aceste interese, sunt dezideratul «patrioticului guvern» (persoanelor
aflate la cârma ţării n.n.)”33… „Pretutindeni, în administraţie, în finanţe,
în universităţi, la Academie, în corpurile de selfgovernment, pe
jeţurile de miniştri, nu întâlnim, în mare majoritate, decât, iarăşi şi
iarăşi, acele fatale fizionomii nespecializate, aceeaşi protoplasmă de
postulanţi, de reputaţii uzurpate, care se grămădeşte înainte în
toate şi care tratează c-o egală suficienţă toate ramurile
administraţiei publice”34. Şi-aceasta, în timp ce „patru din cinci
părţi ale poporului nostru, nu iau parte la viaţa publică, ale cărei
sarcini le poartă, însă, mai greu decât oricine altul”35, iar „miile de
funcţii administrative şi sutele de funcţii judecătoreşti, sunt puse
în mişcare într-un singur scop, pentru a le stoarce voturile36”37.
32 idem, Am văzut cu înlesnire…, Timpul, 24 februarie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 31, 30
33 idem, Faceţi interesele, Timpul, 17 ianuarie 1880, în Opere, vol. X, pag. 390
34 idem, E clar că un stat…, Timpul, 12 noiembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 400
35 idem, În numărul său de azi…, Timpul, 20 februarie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 75
36 „Administraţia, în mare şi în mic, nu e decât o unealtă pentru falsificarea alegerilor
Eminescu interzis..
„La noi mizeria e produsă, în mod artificial, prin
introducerea unei organizaţii şi a unor legi străine, nepotrivite cu
stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea
scump şi nu produce nimic”38.
„Există două naţiuni deosebite (distincte n.n.) în această
ţară: una stoarsă şi sărăcită, de producători, alta îmbuibată, de
miljocitori (spoliatori n.n.)
39”40… „Averea se urcă (creşte n.n.) numai în
oraşe şi, chiar şi aici, nu în populaţiunea română, ci în cea străină.„Avem de-o parte rasa română, cu trecutul ei, identică în toate ţările -
ţinuturile n.n. - pe care le locuieşte, popor cinstit, inimos, capabil de adevăr
şi de patriotism. Avem apoi, deasupra acestui popor, o pătură superpusă,
un fel de sediment de pungaşi şi cocote, răsărită din amestecul scursurilor
orientale şi a celor occidentale, incapabilă de adevăr şi patriotism”., idem,
43…„Rasa determinantă a sorţii acestei
ţări nu mai este cea românească, ci străinii românizaţi - veneticii
care-au obţinut cetăţenia română n.n. - de ieri-alaltăieri”44, iar
autoapărarea împotriva lor e „disproporţionat de grea, de vreme ce
aceşti oameni au sprijin pe străini, pârghiile care-i ridică sunt
aşezate în afară, pe când înlăuntru n-avem decât poporul nostru
propriu, scăzând numeric şi fără o conştiinţă limpede de ceea ce
trebuie să facă”45.
„Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot
schimba în bine şi, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce
nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă”46…
„Cârciumile sunt localuri de îndobitocire şi de prostituţie
sufletească”47… Mai mult, „a fost natural ca, în urma acestei
extenuaţiuni de putere, multe rele endemice, şi altele de caracter
endemic, să se ivească şi să decimeze populaţiile. Astfel, rasa
română48 scade49 şi străinii sporesc. Numărul infirmilor la
recrutaţie a crescut an de an, ţara a fost bântuită de pelagră, de
intoxicaţiune palustră, de anghină, vărsat, toate astea în urma
influenţei pernicioase ce o exercită asupra sănătăţii mlaştinile,
locuinţele insalubre şi neaerate, hrana neîndestulătoare şi munca
excesivă”50, „sărăcia şi urmările ei morale - adică asupra moralului
precum şi asupra moralei n.n. -, decăderea vieţii de familie”51…
„Populaţia autohtonă scade şi sărăceşte; cărţi nu se citesc; pătura
dominantă, superpusă rasei române, n-are nici sete de cunoştinţi,
aşa repărţită, încât prea puţin din ea e în mâini indigene”., idem, Câteodată ne
cuprinde…, Timpul, 25 septembrie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 193
42 „În evul nostru mediu străinii de altă lege erau opriţi de-a avea moşii, iar
domnii expropriau cu bani din vistierie chiar pe străinii ortodocşi”(idem, Deşi
cestiunea Dunării…, Timpul, 1 decembrie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 425), „pentru ca nu
străinii să fie proprietari în ţară”., idem, Nenorocitele astea de ţări…, Timpul, 22 ianuarie
«Românul» a contractat năravul…, Timpul, 29 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 267
40 idem, Naţiunea perindând acuzările…, Timpul, 3 iulie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 130
Potrivit tradiţiei, în vremea împăratului Licinius (începutul secolului al IV- lea e.n.), 40 de soldaţi creştinaţi din Sevastia (Armenia) au refuzat să mai aducă jertfe idolilor. În timpul persecuţiei împotriva creştinilor, soldaţii au fost aruncaţi în temniţă. Aici s-au rugat la Dumnezeu pentru întărirea credinţei şi i-au impresionat pe romani prin ţinuta lor demnă.
Guvernatorul imperial Agricola şi inspectorul roman Lizios au încercat să-i convingă pe soldaţi să se lepede de credinţa creştină. Aceştia au refuzat, iar autorităţile romane au ordonat să fie dezbrăcaţi şi aruncaţi într-un lac îngheţat de la poalele muntelui Ararat, pentru a-i determina să renunţe la creştinism.
Un singur soldat a cedat, dar, după ce a fost băgat în apă caldă, a murit. Peste noapte, ceilalţi 39 de soldaţi rămaşi în apa îngheţată, s-au îmbrăţişat şi au început să cînte imnuri de slavă către Dumnezeu. Privind spre lac, Aglaios, şeful închisorii, a observat că deasupra creştetelor soldaţilor pluteau aure. Emoţionat, el a intrat în lac, alături de soldaţi şi şi-a mărturisit credinţa în Hristos.
Sporind severitatea pedepselor, inspectorul Lizios a ordonat ca cei 40, încă în viaţă, să fie scoşi din apa îngheţată şi să li se zdrobească fluierele picioarelor cu un ciocan. Supravieţuitorii acestei torturi au fost arşi de vii. Istoria creştinismului consemnează data de 9 martie ca ziua morţii celor 40 de mucenici.
Semnificația zilei de 9 martie...
1796: Napoleon Bonaparte s-a însurat cu Josephine de Beauharnais, văduva unui ofițer francez executat.
1831: A fost înființată Legiunea franceză străină, de către regele Franței Ludovic Filip I.
1842: A avut loc premiera absolută a operei "Nabucco" de Giuseppe Verdi (Milano).
1862: A avut loc prima luptă navală din lume între două cuirasate.
1916: Primul Război Mondial: Germania a declarat război Portugaliei.
1962: Începe construcția Teatrului 'Ahmanson'.
1967: Svetlana Allilueva, fiica lui Stalin, s-a refugiat în SUA via ambasada americană din India.
1987: Trupa rock U2 lansează albumul The Joshua Tree.
1991: Noul Tratat al Uniunii Europene a pus bazele conceptului de monedă unică (EURO, care a intrat în folosință în prima zi a anului 2002).
1991: La Belgrad, au loc demonstrații masive împotriva lui Slobodan Milošević. Doi oameni sunt uciși iar tancurile sunt pe străzi.
Orașul meu Buzău cu o vechime de peste 1600 de ani! ❤️?
Istoria scrisă a orașului Buzău începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele Mousaios, aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se află. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea.
Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă în care numeroase lupte și invazii, precum și dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând simbolul păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii.
Secolul al XIX-lea a adus o perioadă de înflorire culturală și economică a Buzăului. În această perioadă a fost construit Palatul Comunal, clădirea–simbol a orașului, care a devenit centru industrial și nod feroviar. În timpul primului război mondial, Buzăul a fost ocupat de trupe germane, mulți locuitori refugiindu-se de forțele de ocupație în satele din preajmă sau în Moldova. Dezvoltarea orașului a fost frânată temporar, dar s-a reluat după război. După cel de-al doilea război mondial, industrializarea Buzăului a fost accelerată forțat, populația sa triplându-se în mai puțin de 50 de ani. După revoluția din 1989, economia puternic industrializată a fost reașezată într-un context capitalist.
Orașul meu Buzău ❤️?
Istoria scrisă a orașului Buzău începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele Mousaios, aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se află. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea.
Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă în care numeroase lupte și invazii, precum și dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând simbolul păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii.
Secolul al XIX-lea a adus o perioadă de înflorire culturală și economică a Buzăului. În această perioadă a fost construit Palatul Comunal, clădirea–simbol a orașului, care a devenit centru industrial și nod feroviar. În timpul primului război mondial, Buzăul a fost ocupat de trupe germane, mulți locuitori refugiindu-se de forțele de ocupație în satele din preajmă sau în Moldova. Dezvoltarea orașului a fost frânată temporar, dar s-a reluat după război. După cel de-al doilea război mondial, industrializarea Buzăului a fost accelerată forțat, populația sa triplându-se în mai puțin de 50 de ani. După revoluția din 1989, economia puternic industrializată a fost reașezată într-un context capitalist.
Orașul meu Buzău ❤️?
Istoria scrisă a orașului Buzău începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele Mousaios, aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se află. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea.
Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă în care numeroase lupte și invazii, precum și dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând simbolul păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii.
Secolul al XIX-lea a adus o perioadă de înflorire culturală și economică a Buzăului. În această perioadă a fost construit Palatul Comunal, clădirea–simbol a orașului, care a devenit centru industrial și nod feroviar. În timpul primului război mondial, Buzăul a fost ocupat de trupe germane, mulți locuitori refugiindu-se de forțele de ocupație în satele din preajmă sau în Moldova. Dezvoltarea orașului a fost frânată temporar, dar s-a reluat după război. După cel de-al doilea război mondial, industrializarea Buzăului a fost accelerată forțat, populația sa triplându-se în mai puțin de 50 de ani. După revoluția din 1989, economia puternic industrializată a fost reașezată într-un context capitalist.
Orașul meu Buzău ❤️?
Istoria scrisă a orașului Buzău începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele Mousaios, aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se află. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea.
Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă în care numeroase lupte și invazii, precum și dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând simbolul păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii.
Secolul al XIX-lea a adus o perioadă de înflorire culturală și economică a Buzăului. În această perioadă a fost construit Palatul Comunal, clădirea–simbol a orașului, care a devenit centru industrial și nod feroviar. În timpul primului război mondial, Buzăul a fost ocupat de trupe germane, mulți locuitori refugiindu-se de forțele de ocupație în satele din preajmă sau în Moldova. Dezvoltarea orașului a fost frânată temporar, dar s-a reluat după război. După cel de-al doilea război mondial, industrializarea Buzăului a fost accelerată forțat, populația sa triplându-se în mai puțin de 50 de ani. După revoluția din 1989, economia puternic industrializată a fost reașezată într-un context capitalist.
Orașul meu Buzău ❤️?
Istoria scrisă a orașului Buzău începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele Mousaios, aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se află. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea.
Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă în care numeroase lupte și invazii, precum și dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând simbolul păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii.
Secolul al XIX-lea a adus o perioadă de înflorire culturală și economică a Buzăului. În această perioadă a fost construit Palatul Comunal, clădirea–simbol a orașului, care a devenit centru industrial și nod feroviar. În timpul primului război mondial, Buzăul a fost ocupat de trupe germane, mulți locuitori refugiindu-se de forțele de ocupație în satele din preajmă sau în Moldova. Dezvoltarea orașului a fost frânată temporar, dar s-a reluat după război. După cel de-al doilea război mondial, industrializarea Buzăului a fost accelerată forțat, populația sa triplându-se în mai puțin de 50 de ani. După revoluția din 1989, economia puternic industrializată a fost reașezată într-un context capitalist.
S-a liberalizat piata energiei??
unde , cu ce si cum produc parazitii astia ENERGIE ??
liberalizare pe ?..niste banditi cumpara chipurile energie de la societatile care produc , si o revand la niste preturi mai mari pentru a jecmanii populatia...
DA am ajuns o POPULATIE ..
daca am fi un POPOR am pune mana pe par si ne-am lua tara inapoi de la parazitii astia care de 30 de ani ne trec cu japca in capitalismul salbatic...deposedandu-ne de ceea ce cu sudoare s-a construit si acumulat...DIN PRODUCATORI SI PROPRIETARI ai mijloacelor de productie am ajuns SCLAVI...
ar fi fost o concirenta , daca rechinii parteneri ,, strategici"(citeste banditi) ar fi venit , ar fi construit o centrala pe banii lor , cu forte proprii si si-ar fi distribuit ENERGIA facuta de EI la concurenta cu pretul obtinut de firma de stat romaneasca...ceea ce se intampla este cea mai mizerabila bisnita ..cumpara de la hidrocentralele proprietatea poporului si vinde prostilor de romani ...??
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
FB_IMG_1644112480088
S-a liberalizat piata energiei??
unde , cu ce si cum produc parazitii astia ENERGIE ??
liberalizare pe ?..niste banditi cumpara chipurile energie de la societatile care produc , si o revand la niste preturi mai mari pentru a jecmanii populatia...
DA am ajuns o POPULATIE ..
daca am fi un POPOR am pune mana pe par si ne-am lua tara inapoi de la parazitii astia care de 30 de ani ne trec cu japca in capitalismul salbatic...deposedandu-ne de ceea ce cu sudoare s-a construit si acumulat...DIN PRODUCATORI SI PROPRIETARI ai mijloacelor de productie am ajuns SCLAVI...
ar fi fost o concirenta , daca rechinii parteneri ,, strategici"(citeste banditi) ar fi venit , ar fi construit o centrala pe banii lor , cu forte proprii si si-ar fi distribuit ENERGIA facuta de EI la concurenta cu pretul obtinut de firma de stat romaneasca...ceea ce se intampla este cea mai mizerabila bisnita ..cumpara de la hidrocentralele proprietatea poporului si vinde prostilor de romani ...??
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
Documentul OBRZNIC cHURCHILLn
Se împlinesc 76 de ani de la recunoașterea GUVERNULUI PETRU GROZA .
La 5 februarie 1946 , conform celor stabilite la Casablanca, convenite la Teheran, statuate la Yalta și consfințite prin Tratatul de Pace de la Potsdam , MAREA BRITANIE și STATELE UNITE au RECUNOSCUT GUVERNUL PETRU GROZA și au reluat relațiile diplomatice cu ROMÂNIA stabilind ca cea de a treia putere aliată, U.R.S.S. care ocupa " Manu militari" țara să dețină controlul asupra acesteia în cadrul COMISIEI ALIATE DE CONTROL conduse de VÂȘINSKI.
ISTORICII NOSTRI NU AMINTESC DE ACEST DOCUMENT RUSINOS , mereu se face aluzie numai la pactul Ribentrob -Molotv...despre ,,partenerii"" de azi liniste...
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
Mihai Viteazul
Fotografie din galeria profilului.
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
04:08:25 GMT+0200
Fotografie din galeria profilului.
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
FB_IMG_1643940303265
Fotografie din galeria profilului.
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
ROMANIA PLANGE
România normală - România educată- România eșuată - România prostituată -Romania vanduta -ROMANIA OCUPATA
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
FB_IMG_1643853760745
La 3 februarie 1941 s-a născut actorul Ştefan Iordache (m. 2008)?
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
OCTAVIAN GOGA
Fotografie din galeria profilului.
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
Paunescu carantina
Fotografie din galeria profilului.
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
eminescu 111000
,, Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!"
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
(Scrisoarea III )
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
eminescu 111000
,,Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!"
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
(Scrisoarea III )
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
cine a ajuns in parlament
Fotografie din galeria profilului.
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
FB_IMG_1643680701545
Rugă pentru părinţi
Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.
Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.
E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.......
............
A. Paunescu...
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
FB_IMG_1643680719504
Rugă pentru părinţi
Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.
Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.
E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.......
............
A. Paunescu...
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
FB_IMG_1643680159719
Ne vor sufoca televiziunile cu știrea ... :?
La 1 februarie 1852, în localitatea Haimanale, județul Prahova, Valahia (Muntenia) se naște Ion Luca Caragiale, dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Astăzi satul de baștină îi poartă numele și se află în județul Dâmbovița, România. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o dramă), nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc.
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
FB_IMG_1643596661583
Fotografie din galeria profilului.
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
FB_IMG_1643506451744
Fotografie din galeria profilului.
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
FB_IMG_1642122204302
Monarhia
Eminescu credea că monarhul trebuia să fie regulatorul vieții sociale care poate armoniza interesele diferitelor clase. El a analizat felul în care Carol I își îndeplinea îndatoririle constituționale într-un articol prin care răspundea acuzațiilor din ziarul Presa că dădea lecții de constituționalism M. Sale Domnitorul.[95] El amintea că prerogativele domnitorului erau potrivit Constituției să numească și să revoce miniștri, să sancționeze și să promulge legile, să dizolve camerele parlamentare și să-i trimită în judecată pe miniștri. Prin aceste prerogative domnitorul putea să mențină „echilibrul între guvern și guvernați” astfel încât voința corpului electoral să nu fie deformată. Prin prerogativa de a dizolva Parlamentul domnitorul putea să consulte electoratul dacă mai avea încredere în guvern. Dacă în acest raport direct dintre domnitor și națiune interveneau miniștrii prin acte de corupție și violență, atunci tronul era obligat să intervină. Domnitorul ar mai fi fost obligat să nu aprobe schimbarea miniștrilor fără o motivație serioasă și să nu permită implicarea politică în administrație și justiție. În final Eminescu făcea un „apel direct” către domnitor să își îndeplinească toate prerogativele care îi reveneau.
Abuzurile din viața politică nesancționate de Carol I erau pentru Eminescu o mare dezamăgire față de așteptările pe care le avea din partea unui monarh constituțional.
„„Dar sub o monarhie occidentală, de la care așteptam îndreptarea, sanificarea moravurilor politice, introducerea unei discuții limpenzi, obiective și lipsite de patimă a chestiunilor de interes public, sub o domnie occidentală să le vedem toate acestea petrecându-se cu un cinism fără asemănare pe pământ, fără asemănare în republicile Americii de Sud chiar, o spunem drept, nu ne-am fi așteptat.” [96]”
Din cauza acestei lipse de reacție Eminescu îl numea pe domnitor „Carol Îngăduitorul”. Eminescu credea că explicația comportării acestuia se află în încercarea lui Carol I de a potoli pretențiile liberalilor prin satisfacerea poftelor lor.
„„În fața unei țări sărace, plină de un proletariat nesățios care și-a creat o organizație numai bună pentru a urca repede și fără control treptele sociale, în fața plebei permanente, de la care nu se cere nici știință, nici merit, în fața acestui abis, cu un cuvânt, Carol Îngăduitorul are satisfacerea de a vedea rupându-se unul câte unul toți ghimpii ce erau îndreptați odinioară în contra tronului, [...] toate, toate se frâng prin decrete de punere în slujbă.” [97]”
În felul acesta Carol I consolida dinastia și viitorul țării ca expresie geografică și politică, dar nu „viitorul poporului care locuiește în această țară”.[98] Și cea mai nocivă influență asupra societății era exemplul care se dădea tinerei generații care vedea nulitățile susținute politic ducând o viața pe care un om cinstit nu și-o putea permite.[99]
De obicei Eminescu se abținea să critice direct monarhia, dar uneori nemulțumirea sa izbucnea chiar și în articolele din Timpul. Totuși, părerea lui sinceră despre Carol I o aflăm din textele rămase nepublicate.
„„Îngăduitorul? Îngăduitor, da, de câte ori voim să ne sfâșiem noi între noi, îngăduitor de câte ori devenim oameni fără caracter și fără conștiință, îngăduitor cu mișelia și felonia, neîngăduitor însă cu orice caracter de om adevărat, neîngăduitor cu orice talent adevărat, cu orice superioritate. Neîngăduitor când ar fi vorba de măsuri contra evreilor sau altor străini. Condamnând la ocnă pe un nebun ca Pietraru, dar iertând pe evreii care cu sânge rece sfâșie o biată muiere bătrână care privea la înmormântarea unui rabin, îngăduitor cu Arion, cu Boteanu, cu hoții de bani publici, neîngăduitor cu proletariatul agricol, care ar comite crime de mizerie, ***. Un păienjeniș întreg de grații domnești s-au făcut față cu orice faliment fraudulos, cu orice escrocherie ar comite un străin, dar dacă un român va comite o crimă, îi putrezesc oasele în temniță.” [De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
FB_IMG_1643506276039
In fiecare an, in ziua de 30 ianuarie, sunt praznuiti Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul si Ioan Gura de Aur. Ei au trait la sfarsitul secolului al IV-lea si inceputul celui urmator si fiecare dintre ei a avut o contributie esentiala la teologia crestina, fiind numiti "Protectori ai invatamantului teologic". Cei trei teologi sunt praznuiti si separat, insa, pentru a arata unitatea de invatatura, Biserica a randuit si o zi de praznuire comuna.
La multi ani! celor ce poarta numele sfinților
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
FB_IMG_1643417231162
Atata vreme cat acest popor accepta statutul de sclav al neocolonialismului franco german .. nu se va schimba nimic, rămânem la statutul de COLONIE...
Viorel Georgescu
4 ani în urmă
FB_IMG_1643417240439
Atata vreme cat acest popor accepta statutul de sclav al neocolonialismului franco german .. nu se va schimba nimic, rămânem la statutul de COLONIE...
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.