Boul ลi viลฃelul
Un bou, ca toลฃi boii puลฃin la simลฃire,
รn zilele noastre de soart-ajutatโฆ
รnvaลฃฤ la ลcoalฤ cartea de cetire
ลi ajunse boul un bou รฎnvฤลฃat.
Mare lucru-n lume e ลi-nvฤลฃฤtura!
ลขine loc de multe, chiar ลi de talentโฆ
Printr-o bunฤ ลcoalฤ, rafinezi natura:
Din viลฃel poลฃi scoate un bou eminent.
Nu รฎncape vorbฤ, รฎntre animale,
Un aลa specimen greu sฤ mai gฤseลti
Sฤ citeascฤ zilnic feluri de jurnale,
Rumegรขnd atรขtea ลtiri politiceลti.
Astfel, eminentul, รฎn curent cu toate,
Iatฤ, pe nepotu-i tรขnฤr l-a-ntรขlnit:
โUnchiule, cum mergem?โ โ โExcelent, nepoate!
A mai grea problemฤ s-a ลi resolvitโ.
โUnchiule, iar glume!โ โ โBa deloc, bฤiete!
Sunt de-acord cu toลฃii, foarte sigur ลtiuโฆ
ลi m-ascultaลฃi pe mine, eu citesc gazete:
Tu nu ลtii nimica, eลti un agiamiu.
Mฤ-ndoiam eu รฎnsumi: m-am convins รฎn fine,
C-am scฤpat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotrivฤ voitori de bine
ลi au multฤ milฤ cei mai mari de noi.
N-au pierit zadarnic, astฤ primฤvarฤ,
Dintre noi atรขลฃia ca la zalhan!
Drepturile noastre sfinte triumfarฤ:
O s-avem islazuri, dacฤ ni le-or daโฆโ
A rฤmas viลฃelul ca un gurฤ-cascฤ,
Fericit cฤ-n fine sacra speลฃ-a lui
O avea de-acuma din belลug sฤ pascฤ
ล-o purta mai lesne greul jugului.
fabulฤ de I.L. Caragiale din Convorbiri critice, an I, nr. 1 (1 ianuarie 1908)