Semnificația zilei de 29 ianuarie:
1616: Navigatorul olandez Willem Cornelis Schouten (n. 1567 - m. 1625) a fost primul explorator care a ocolit Capul Horn, în expediția pentru căutarea unui nou drum spre Oceanul Pacific.
1676: Feodor al III-lea devine Țar al Rusiei.
1814: Franța învinge Rusia și Prusia în Bătălia de la Brienne.
1845: „Corbul" (The Raven), de Edgar Allan Poe, este publicat pentru prima dată în „New York Evening Mirror".
1856: Regina Victoria a înființat ordinul Crucea Victoria, inițial pentru a-i distinge pe militarii britanici cu merite deosebite în Războiul Crimeei.
1886: Germanul Karl Friederich Benz (1844-1929 a fost brevetat pentru fabricarea primului automobil funcționabil din lume, alimentat cu benzină.
1891: Liliuokalani este proclamată regină a Hawaii; va fi ultimul monarh al Hawaii.
1896: Doctorul Emile Grubbe a utilizat pentru prima oară radiațiile pentru a tratata cancerul de sân al pacientei sale Rose Lee din Chicago.
1916: Primul Război Mondial: Germania a efectuat primul raid aerian cu aparate „Zeppelin" deasupra Parisului.
1923: Consiliul de Miniștri a aprobat statutul Uniunii Generale a Industriașilor din România (UGIR).
1947: URSS semnează Tratatul de pace cu România (după a doua conflagrație mondială).
1949: Marea Britanie recunoaște statul Israel.
1950: La Johannesburg (Africa de Sud) izbucnesc primele tulburări provocate de politica rasială a Africii de Sud.
1981: S-a dat în exploatare cel mai mare pod de pe Siret, în zona hidrocentralei Galbeni.
Semnificația zilei de 28 ianuarie:
1547: În Anglia, în urma decesului lui Henric al VIII-lea, pe tron se urcă Edward al VI-lea, fiul său de doar 9 ani, care va fi primul conducător protestant al Angliei.
1813: Jane Austen publică pentru prima dată în Regatul Unit Mândrie și prejudecată.
1865: S-a întemeiat Societatea culturală "Ateneul Român", din inițiativa lui Constantin Esarcu, Nicolae Kretzulescu și V.A. Urechia.
1871: Războiul franco–prusac: Parisul capitulează în fața armatelor prusace.
1933: Guvernul condus de Alexandru Vaida-Voievod semnează, sub auspiciile Ligii Națiunilor, "Acordul de la Viena", care asigura împrumuturile capitaliștilor străini, contractate în vederea „asanării economico-financiare a țării", prin reducerea salariilor, concedierea a 30% dintre muncitori și funcționari, sporirea și încasarea regulată a impozitelor.
1933: După o întâlnire cu președintele Paul von Hindenburg, cancelarul german Kurt von Schleicher demisionează și recomandă numirea lui Adolf Hitler în calitate de cancelar.
1941: După rebeliunea legionară din 21 ianuarie - 23 ianuarie 1941, se constituie un nou guvern, prezidat de generalul Ion Antonescu, format exclusiv din militari și tehnicieni.
1942: 19 din cele 21 de state participante la Conferința panamericană de la Rio de Janeiro semnează "Actul Final", care recomandă ruperea relațiilor diplomatice cu țările Axei.
1949: Înființarea Consiliului Internațional al Muzicii.
1986: Catastrofa navetei spațiale "Challenger", a cărei explozie, la 75 de secunde de la lansare, a provocat moartea celor 7 astronauți aflați la bord.
1983: Are loc primul zbor cu pasageri al primului avion de pasageri produs în România, RomBac 1 - 11, pe ruta București - Timișoara.
1990: În Piața Victoriei din București, se înfruntă două tabere: una a simpatizanților FSN și cealaltă a partidelor politice care protestează împotriva hotărîrii FSN de a participa la alegeri.
1999: Începe, la Paris, "Conferința europeană asupra participării echilibrate a femeilor și bărbaților la procesul de luare a deciziilor" (28 ianuarie -30 ianuarie 1999).
1999: Este înființată, la București, Academia Română de Aviație, prin reorganizarea Centrului de Perfecționare a Personalului din Aviația Civilă.
2001: Naufragiul vasului ucrainean Pamiat Merkuria, în Marea Neagră, soldat cu decesul a 16 de persoane și dispariția altor 3.
Cârmacii
Autor - Alexandru Vlahuţă
Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea
Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea
Sus, spre sfetnici, şi văzut-am a lor feţe luminoase,
Ş-am văzut maimuţăria, strâmbăturile greţoase
Astor molii, astor ciocli, dezmăţaţi copii ai spumei,
Care-n aur văd, smintiţii, sufletul şi cinstea lumei,
Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuţi,
Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuţi.
I-am văzut păpuşi gătite, tologiţi în jeţuri moi,
Trântori, fără nici o grijă, şi străini de-orice nevoi,
Răscolind în a lor cuget ale ţării măruntaie
Şi cătând, nesocotiţii, ca din trupul ei să taie
Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai
rămas teafăr.
Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr.
Dar înnuntru sub medalii şi sub hainele bogate
Clocoteşte-n oala cărnei, otrăvită de păcate,
La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară
Clocoteşte crima . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . Stoarceţi, stoarceţi măduva din ţară!
Nu vă pese! Striviţi totul! Cugetaţi că poate mâini
O să pierdeţi cârma ţării ş-or să vină alţi stăpâni.
Deci, pârjol şi jaf! Opinca hoitul să rămână os
Ca să nu mai aibă alţii, după voi, nimic de ros.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Voi, cucoane mari, avute, ce-n mătăsuri şi-n dantele
Vă-nveliţi a voastră carne, voi, ce-n câteva inele
Purtaţi hrana ce lipseşte unei jumătăţi de ţară,
Spuneţi, nu cumva vrodată s-a-ntâmplat să vi se pară
Că a voastre diamante se topesc şi vi s-arată
Ca atâtea lăcrimi curse dintr-o geană întristată?
Vai, acele pietre scumpe ochi focoşi sub geana serii
Credeţi voi că sunt podoabe? Nu! sunt lăcrimile ţării!
Dar te-a-ncălecat de-acuma, cal, te du unde te mână
Călăreţul, o maimuţă, care ţine-n a ei mână
Frâul tău a ta viaţă. Du-o unde vrea să meargă!
Când uscatele-i călcâie bat în burta ta, aleargă,
Iar când frâul tău îl strânge, de-ţi trosnesc dinţii din gură,
Te opreşte: să răsufle vrea scârboasa pocitură.
Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,
Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii împăraţi călări pe trestii.
Ei sunt mari şi tari, şi nu au nici ruşine, nici sfială
Că-ntr-o zi, poate, urmaşii le vor cere socoteală
De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma ţării
Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, şi pe valurile mării!
Şi când cugeţi c-aceşti trântori, astă haită de samsari
Prin tertipuri şi prin intrigi au ajuns puternici, mari,
Şi când vezi pe-a vieţii scară unde-au fost şi unde sunt,
Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeţi şi crunt
Privesc azi din înălţime spre norodul tăvălit
În mizeriile-n care ei, călăii, l-au trântit,
Când te uiţi cum se răsfaţă, cum îşi fac de cap mişeii,
Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii!
Ş-apoi, după ce-au dat palme, şi-au scuipat în faţa ţării,
După ce-a-mbrâncit poporul în prăpastia pierzării,
După ce n-a rămas lucru nebatjocorit de ei,
Au curajul aceşti oameni de nimic, aceşti mişei
Au curaju-n faţa lumii ca să strige-n gura mare:
Ne vrea ţara! Îi vrea ţara? Auziţi neruşinare!
Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi voi unde v-aţi trezi!
Într-o ocnă da! acolo oasele v-ar putrezi!
Cum să mai vedem în ţară cinste, muncă, propăşire,
Când spoiala azi e totul, când vezi că prin linguşire
Şi făţărnicii, netoţii, au ajuns aşa departe!
Cum să-ţi mai trudeşti viaţa ca să-nveţi puţină carte
Când te uiţi că-n astă ţară, dată pradă celor răi,
Înţelepţii sunt victime, ticăloşii sunt călăi!
Fii viclean, corupt, sperjur, pune-ţi mască, fă-te blând,
Pleacă-ţi fruntea ta cucernic, bate-ţi pieptul tău strigând:
Scumpa, draga Românie, idolul vieţii mele!
Şi când vei fi Leu, pisică, scoate-ţi ghearele din piele!
Iată norma după care poţi s-ajungi unde pofteşti!
Ş-apoi, ca să n-ai mustrare, nici vreodată să roşeşti,
Înainte de-a purcede pe-ale crimei negre căi,
Cearcă-ţi sabia în gâtul conştiinţei tale-ntăi!
Asta-i lecţia pe care o lăsaţi posterităţii!
Ah, cumplit v-aţi râs de lege şi de cumpăna dreptăţii,
Şi de oameni, şi de ţară, şi de tot ce-i sfânt pe lume!
Peste veacuri depărtate vor pluti a voastre nume,
Şi vor spune că sub soare n-au stat răi, călăi, bandiţi,
Nici atât de cruzi la suflet, nici atât de iscusiţi.
(Lui V. A. Urechiă)
Cârmacii
Autor - Alexandru Vlahuţă
Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea
Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea
Sus, spre sfetnici, şi văzut-am a lor feţe luminoase,
Ş-am văzut maimuţăria, strâmbăturile greţoase
Astor molii, astor ciocli, dezmăţaţi copii ai spumei,
Care-n aur văd, smintiţii, sufletul şi cinstea lumei,
Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuţi,
Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuţi.
I-am văzut păpuşi gătite, tologiţi în jeţuri moi,
Trântori, fără nici o grijă, şi străini de-orice nevoi,
Răscolind în a lor cuget ale ţării măruntaie
Şi cătând, nesocotiţii, ca din trupul ei să taie
Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai
rămas teafăr.
Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr.
Dar înnuntru sub medalii şi sub hainele bogate
Clocoteşte-n oala cărnei, otrăvită de păcate,
La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară
Clocoteşte crima . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . Stoarceţi, stoarceţi măduva din ţară!
Nu vă pese! Striviţi totul! Cugetaţi că poate mâini
O să pierdeţi cârma ţării ş-or să vină alţi stăpâni.
Deci, pârjol şi jaf! Opinca hoitul să rămână os
Ca să nu mai aibă alţii, după voi, nimic de ros.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Voi, cucoane mari, avute, ce-n mătăsuri şi-n dantele
Vă-nveliţi a voastră carne, voi, ce-n câteva inele
Purtaţi hrana ce lipseşte unei jumătăţi de ţară,
Spuneţi, nu cumva vrodată s-a-ntâmplat să vi se pară
Că a voastre diamante se topesc şi vi s-arată
Ca atâtea lăcrimi curse dintr-o geană întristată?
Vai, acele pietre scumpe ochi focoşi sub geana serii
Credeţi voi că sunt podoabe? Nu! sunt lăcrimile ţării!
Dar te-a-ncălecat de-acuma, cal, te du unde te mână
Călăreţul, o maimuţă, care ţine-n a ei mână
Frâul tău a ta viaţă. Du-o unde vrea să meargă!
Când uscatele-i călcâie bat în burta ta, aleargă,
Iar când frâul tău îl strânge, de-ţi trosnesc dinţii din gură,
Te opreşte: să răsufle vrea scârboasa pocitură.
Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,
Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii împăraţi călări pe trestii.
Ei sunt mari şi tari, şi nu au nici ruşine, nici sfială
Că-ntr-o zi, poate, urmaşii le vor cere socoteală
De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma ţării
Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, şi pe valurile mării!
Şi când cugeţi c-aceşti trântori, astă haită de samsari
Prin tertipuri şi prin intrigi au ajuns puternici, mari,
Şi când vezi pe-a vieţii scară unde-au fost şi unde sunt,
Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeţi şi crunt
Privesc azi din înălţime spre norodul tăvălit
În mizeriile-n care ei, călăii, l-au trântit,
Când te uiţi cum se răsfaţă, cum îşi fac de cap mişeii,
Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii!
Ş-apoi, după ce-au dat palme, şi-au scuipat în faţa ţării,
După ce-a-mbrâncit poporul în prăpastia pierzării,
După ce n-a rămas lucru nebatjocorit de ei,
Au curajul aceşti oameni de nimic, aceşti mişei
Au curaju-n faţa lumii ca să strige-n gura mare:
Ne vrea ţara! Îi vrea ţara? Auziţi neruşinare!
Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi voi unde v-aţi trezi!
Într-o ocnă da! acolo oasele v-ar putrezi!
Cum să mai vedem în ţară cinste, muncă, propăşire,
Când spoiala azi e totul, când vezi că prin linguşire
Şi făţărnicii, netoţii, au ajuns aşa departe!
Cum să-ţi mai trudeşti viaţa ca să-nveţi puţină carte
Când te uiţi că-n astă ţară, dată pradă celor răi,
Înţelepţii sunt victime, ticăloşii sunt călăi!
Fii viclean, corupt, sperjur, pune-ţi mască, fă-te blând,
Pleacă-ţi fruntea ta cucernic, bate-ţi pieptul tău strigând:
Scumpa, draga Românie, idolul vieţii mele!
Şi când vei fi Leu, pisică, scoate-ţi ghearele din piele!
Iată norma după care poţi s-ajungi unde pofteşti!
Ş-apoi, ca să n-ai mustrare, nici vreodată să roşeşti,
Înainte de-a purcede pe-ale crimei negre căi,
Cearcă-ţi sabia în gâtul conştiinţei tale-ntăi!
Asta-i lecţia pe care o lăsaţi posterităţii!
Ah, cumplit v-aţi râs de lege şi de cumpăna dreptăţii,
Şi de oameni, şi de ţară, şi de tot ce-i sfânt pe lume!
Peste veacuri depărtate vor pluti a voastre nume,
Şi vor spune că sub soare n-au stat răi, călăi, bandiţi,
Nici atât de cruzi la suflet, nici atât de iscusiţi.
(Lui V. A. Urechiă)
Cârmacii
Autor - Alexandru Vlahuţă
Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea
Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea
Sus, spre sfetnici, şi văzut-am a lor feţe luminoase,
Ş-am văzut maimuţăria, strâmbăturile greţoase
Astor molii, astor ciocli, dezmăţaţi copii ai spumei,
Care-n aur văd, smintiţii, sufletul şi cinstea lumei,
Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuţi,
Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuţi.
I-am văzut păpuşi gătite, tologiţi în jeţuri moi,
Trântori, fără nici o grijă, şi străini de-orice nevoi,
Răscolind în a lor cuget ale ţării măruntaie
Şi cătând, nesocotiţii, ca din trupul ei să taie
Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai
rămas teafăr.
Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr.
Dar înnuntru sub medalii şi sub hainele bogate
Clocoteşte-n oala cărnei, otrăvită de păcate,
La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară
Clocoteşte crima . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . Stoarceţi, stoarceţi măduva din ţară!
Nu vă pese! Striviţi totul! Cugetaţi că poate mâini
O să pierdeţi cârma ţării ş-or să vină alţi stăpâni.
Deci, pârjol şi jaf! Opinca hoitul să rămână os
Ca să nu mai aibă alţii, după voi, nimic de ros.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Voi, cucoane mari, avute, ce-n mătăsuri şi-n dantele
Vă-nveliţi a voastră carne, voi, ce-n câteva inele
Purtaţi hrana ce lipseşte unei jumătăţi de ţară,
Spuneţi, nu cumva vrodată s-a-ntâmplat să vi se pară
Că a voastre diamante se topesc şi vi s-arată
Ca atâtea lăcrimi curse dintr-o geană întristată?
Vai, acele pietre scumpe ochi focoşi sub geana serii
Credeţi voi că sunt podoabe? Nu! sunt lăcrimile ţării!
Dar te-a-ncălecat de-acuma, cal, te du unde te mână
Călăreţul, o maimuţă, care ţine-n a ei mână
Frâul tău a ta viaţă. Du-o unde vrea să meargă!
Când uscatele-i călcâie bat în burta ta, aleargă,
Iar când frâul tău îl strânge, de-ţi trosnesc dinţii din gură,
Te opreşte: să răsufle vrea scârboasa pocitură.
Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,
Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii împăraţi călări pe trestii.
Ei sunt mari şi tari, şi nu au nici ruşine, nici sfială
Că-ntr-o zi, poate, urmaşii le vor cere socoteală
De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma ţării
Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, şi pe valurile mării!
Şi când cugeţi c-aceşti trântori, astă haită de samsari
Prin tertipuri şi prin intrigi au ajuns puternici, mari,
Şi când vezi pe-a vieţii scară unde-au fost şi unde sunt,
Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeţi şi crunt
Privesc azi din înălţime spre norodul tăvălit
În mizeriile-n care ei, călăii, l-au trântit,
Când te uiţi cum se răsfaţă, cum îşi fac de cap mişeii,
Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii!
Ş-apoi, după ce-au dat palme, şi-au scuipat în faţa ţării,
După ce-a-mbrâncit poporul în prăpastia pierzării,
După ce n-a rămas lucru nebatjocorit de ei,
Au curajul aceşti oameni de nimic, aceşti mişei
Au curaju-n faţa lumii ca să strige-n gura mare:
Ne vrea ţara! Îi vrea ţara? Auziţi neruşinare!
Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi voi unde v-aţi trezi!
Într-o ocnă da! acolo oasele v-ar putrezi!
Cum să mai vedem în ţară cinste, muncă, propăşire,
Când spoiala azi e totul, când vezi că prin linguşire
Şi făţărnicii, netoţii, au ajuns aşa departe!
Cum să-ţi mai trudeşti viaţa ca să-nveţi puţină carte
Când te uiţi că-n astă ţară, dată pradă celor răi,
Înţelepţii sunt victime, ticăloşii sunt călăi!
Fii viclean, corupt, sperjur, pune-ţi mască, fă-te blând,
Pleacă-ţi fruntea ta cucernic, bate-ţi pieptul tău strigând:
Scumpa, draga Românie, idolul vieţii mele!
Şi când vei fi Leu, pisică, scoate-ţi ghearele din piele!
Iată norma după care poţi s-ajungi unde pofteşti!
Ş-apoi, ca să n-ai mustrare, nici vreodată să roşeşti,
Înainte de-a purcede pe-ale crimei negre căi,
Cearcă-ţi sabia în gâtul conştiinţei tale-ntăi!
Asta-i lecţia pe care o lăsaţi posterităţii!
Ah, cumplit v-aţi râs de lege şi de cumpăna dreptăţii,
Şi de oameni, şi de ţară, şi de tot ce-i sfânt pe lume!
Peste veacuri depărtate vor pluti a voastre nume,
Şi vor spune că sub soare n-au stat răi, călăi, bandiţi,
Nici atât de cruzi la suflet, nici atât de iscusiţi.
(Lui V. A. Urechiă)
Cârmacii
Autor - Alexandru Vlahuţă
Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea
Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea
Sus, spre sfetnici, şi văzut-am a lor feţe luminoase,
Ş-am văzut maimuţăria, strâmbăturile greţoase
Astor molii, astor ciocli, dezmăţaţi copii ai spumei,
Care-n aur văd, smintiţii, sufletul şi cinstea lumei,
Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuţi,
Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuţi.
I-am văzut păpuşi gătite, tologiţi în jeţuri moi,
Trântori, fără nici o grijă, şi străini de-orice nevoi,
Răscolind în a lor cuget ale ţării măruntaie
Şi cătând, nesocotiţii, ca din trupul ei să taie
Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai
rămas teafăr.
Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr.
Dar înnuntru sub medalii şi sub hainele bogate
Clocoteşte-n oala cărnei, otrăvită de păcate,
La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară
Clocoteşte crima . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . Stoarceţi, stoarceţi măduva din ţară!
Nu vă pese! Striviţi totul! Cugetaţi că poate mâini
O să pierdeţi cârma ţării ş-or să vină alţi stăpâni.
Deci, pârjol şi jaf! Opinca hoitul să rămână os
Ca să nu mai aibă alţii, după voi, nimic de ros.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Voi, cucoane mari, avute, ce-n mătăsuri şi-n dantele
Vă-nveliţi a voastră carne, voi, ce-n câteva inele
Purtaţi hrana ce lipseşte unei jumătăţi de ţară,
Spuneţi, nu cumva vrodată s-a-ntâmplat să vi se pară
Că a voastre diamante se topesc şi vi s-arată
Ca atâtea lăcrimi curse dintr-o geană întristată?
Vai, acele pietre scumpe ochi focoşi sub geana serii
Credeţi voi că sunt podoabe? Nu! sunt lăcrimile ţării!
Dar te-a-ncălecat de-acuma, cal, te du unde te mână
Călăreţul, o maimuţă, care ţine-n a ei mână
Frâul tău a ta viaţă. Du-o unde vrea să meargă!
Când uscatele-i călcâie bat în burta ta, aleargă,
Iar când frâul tău îl strânge, de-ţi trosnesc dinţii din gură,
Te opreşte: să răsufle vrea scârboasa pocitură.
Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,
Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,
Cum se cred ades copiii împăraţi călări pe trestii.
Ei sunt mari şi tari, şi nu au nici ruşine, nici sfială
Că-ntr-o zi, poate, urmaşii le vor cere socoteală
De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma ţării
Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, şi pe valurile mării!
Şi când cugeţi c-aceşti trântori, astă haită de samsari
Prin tertipuri şi prin intrigi au ajuns puternici, mari,
Şi când vezi pe-a vieţii scară unde-au fost şi unde sunt,
Când îi vezi cu ce mândrie, cu ce ochi semeţi şi crunt
Privesc azi din înălţime spre norodul tăvălit
În mizeriile-n care ei, călăii, l-au trântit,
Când te uiţi cum se răsfaţă, cum îşi fac de cap mişeii,
Vai, începi să crezi că-n ceruri adormit-au de mult zeii!
Ş-apoi, după ce-au dat palme, şi-au scuipat în faţa ţării,
După ce-a-mbrâncit poporul în prăpastia pierzării,
După ce n-a rămas lucru nebatjocorit de ei,
Au curajul aceşti oameni de nimic, aceşti mişei
Au curaju-n faţa lumii ca să strige-n gura mare:
Ne vrea ţara! Îi vrea ţara? Auziţi neruşinare!
Vai, de-ar fi pe voia ţării, ştiţi voi unde v-aţi trezi!
Într-o ocnă da! acolo oasele v-ar putrezi!
Cum să mai vedem în ţară cinste, muncă, propăşire,
Când spoiala azi e totul, când vezi că prin linguşire
Şi făţărnicii, netoţii, au ajuns aşa departe!
Cum să-ţi mai trudeşti viaţa ca să-nveţi puţină carte
Când te uiţi că-n astă ţară, dată pradă celor răi,
Înţelepţii sunt victime, ticăloşii sunt călăi!
Fii viclean, corupt, sperjur, pune-ţi mască, fă-te blând,
Pleacă-ţi fruntea ta cucernic, bate-ţi pieptul tău strigând:
Scumpa, draga Românie, idolul vieţii mele!
Şi când vei fi Leu, pisică, scoate-ţi ghearele din piele!
Iată norma după care poţi s-ajungi unde pofteşti!
Ş-apoi, ca să n-ai mustrare, nici vreodată să roşeşti,
Înainte de-a purcede pe-ale crimei negre căi,
Cearcă-ţi sabia în gâtul conştiinţei tale-ntăi!
Asta-i lecţia pe care o lăsaţi posterităţii!
Ah, cumplit v-aţi râs de lege şi de cumpăna dreptăţii,
Şi de oameni, şi de ţară, şi de tot ce-i sfânt pe lume!
Peste veacuri depărtate vor pluti a voastre nume,
Şi vor spune că sub soare n-au stat răi, călăi, bandiţi,
Nici atât de cruzi la suflet, nici atât de iscusiţi.
(Lui V. A. Urechiă)
.32 de ani NETRAITI
..32 de ani de minciuna si distrugere , 32 de ani de jaf si umilinta, de vanzare si viol, de teroare...eu unul am trait frumos cei 36 ani de pana in 1989..o copilarie adevarata..cu praf pana la glezne, cu dude din tarana, cu plimbari in Crang(o padure din Buzau) , cu scaldat la apa Buzaului, cu vacante la bunici in Moldova si Baragan,cu furat visine si caise de prin vecini, cu plecari fara voie la scaldat..(pentru astea o furam de la mama care mă batea cu coada de la matura..tata imi lua apararea, el nu m-a atins niciodata dar si unde dă mama ..creste..., am mers la scoala fara bona si fara militieni de paza,prin ploaie , sau zapada pana la genunchi,am muncit frumos si cu interes si la complex de vaci si la CAP si in comert si in industria usoara si in minister..aveam sentimentul ca muncesc chiar pentru mine...si era adevarat..eram proprietar , producator si beneficiar al muncii mele ..nu eram sclavul nimanui...la 69 ani ma cuprinde nostalgia vremurilor...scoala..cu miros de petrosin, cu inceputul de an scolar cu carti noi si gratuite mirosind a cerneala tipografica , cabinetul medical unde eram vaccinati fara scandal.., ...apoi cativa ani de serviciu greu, in delta..loc izolat ..ce satisfactie , munceam pentru mine..aveam banii mei ..apoi in industria usoara ..confectii , pielarie , tricotaje, perdele ..da le-am cunoscut pe toate , am lucrat la CFI ..imi spuneau ""caine fara inima"" dar eu ii corectam si le spuneam ca CFI inseamna ""Cel mai Frumos Inspector"" mi-am facut meseria , nu am facut rau intentionat nimanui, mi-am facut meseria aplicand legea (cea mai favorabila)..acum s-a ales praful de totul..am fost acum doi ani să revad Complexul de crestera vacilor de lapte BESTEPE jud Tulcea ..in 1974 a fost primul pe tara la productia de lapte ..acum o ruina.o amintire (am postat ceva la vremea respectiva) despre industria usoara ce sa mai spun se stie... praful s-a ales...se lucra pentru export (ca sa cumpar o haina de piele ce se lucra pentru USA, am facut cerere .la ministra Lina Ciobanu...) amintiri..ma doare sa vad ca generatia de dupa 89 nu are habar de istoria romanilor , de literatura..sunt apatici , spalati pe creier de manele, telenovele , alcool, droguri si sex...pacat nu se mai reface neamul ...pacat ..o natie mandra a fost infranta de lichele si tradatori..faptul ca am vazut 39 de state nu inseamna nimic ..asta nu inseamna ca am trait bine..inseamna ca am ales cum sa sa-mi cheltuiesc castigurile..unii si-au facut vile, altii masini puternice, altii au cumparat case la copii, iar unii poate si-au facut cavouri de 15.000 lei ..?eu nu am investit decat in ziua de azi , in clipa prezenta, am TRAIT CLIPA ca si cand ar fi ultima..nu am cumparat pamant, case , magazine..nimic dupa ce "plec"" nu ramane nimic , decat copiii si nepotii care s-au realizat prin forte proprii mai mult sau mai putin...ne imputinam vazand cum crestem..peste 20 de ani acest popor va devenii o POPULATIE condusa probabil ca si azi de flotanti... hai pa ..ma apuc de un nou film pe Netflix...nici Antena 3 nu mai e aici cu noi.????..
Astăzi, mitul acesta, atâta vreme netulburat şi masiv, e pe cale de a se disloca. Pentru unii, nevoia de Eminescu e mai mare ca oricând (dacă nu vrem să ne pierdem identitatea într-o lume globalizată şi uniformizatoare), pentru alţii (care-i consideră poezia desuetă şi ideologia cu totul nerecomandabilă) nu mai e nevoie câtuşi de puţin. Şi cu siguranţă sunt tot mai mulţi cei care n-ar şti să spună dacă mai e sau nu nevoie, pentru simplul motiv că subiectul a încetat să-i intereseze. Caracteristic e însă că şi unii, şi alţii îl citesc tot mai puţin pe Eminescu, pe poetul Eminescu (iar versurile sale pe de rost, ca pe vremuri, câţi le-or mai şti?)
"Statul a devenit, din partea unei societăți de esploatare, obiectul unei spoliațiuni continue și acești oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncă și merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câștigate prin frustrarea statului cu sume însemnate. Acești dezmoșteniți, departe de-a-și câștiga o moștenire proprie pe Pământ pe singura cale a muncii onorabile, fură moștenirea altora, alterează mersul natural al societății, se substituie, prin vicleșug și apucături, meritului adevărat al muncii adevărate, sunt o reeditare, în formă politică, a hoților de codru, instituind codri guvernamentali și parlamentari” (Ni se pare că vorbim…, Timpul, 17 august 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 172)
La 16 noiembrie in 1816, s-a născut poetul Andrei Mureşanu, unul dintre fruntaşii Revoluţiei române de la 1848, autorul poemului "Deşteaptă-te, române!", devenit dupa 1989 imnul naţional al României (d. 12 octombrie 1863).
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
„Elemente străine, îmbătrânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului. Neavând tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus, totuşi, mâna pe statul român. Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrăjmaşe. De-aceea nu-i de mirare că întreaga noastră dezvoltare mai nouă, n-a avut în vedere conservarea naţionalităţii, ci realizarea unei serii de idei liberale şi egalitare cosmopolite. A fost o fineţe extraordinară de-a debita esenţa cosmopolitismului sub forma naţionalităţii şi de-a face să treacă toate elementele sănătoase şi istorice ale trecutului sub acest jug caudin. Odată egalitarismul cosmopolit introdus în legile politice ale ţării, orice patriot improvizat şi de provenienţă îndoioasă a voit [şi a putut] să stea alături (să aibă aceleaşi drepturi n.n.) cu aceia pe care trecutul lor îi lega, cu sute de rădăcini, de ţarăşi popor. Dar aceşti oameni noi, aceşti «patrioţi», căutau numai foloasele influenţei politice, nu datoriile. Din cauza acestor elemente, care formează plebea de sus, elementele autohtone ale ţării dau repede îndărat în privire moralăşi în privire materială”… „Străini superpuşi fără nici un cuvânt (superpuşi ilegitim n.n.) naţiei româneşti, o exploatează cu neomenie, ca orice străin fără păs de ţarăşi popor”, de-„am ajuns, într-adevăr, în această Americă dunăreană, ca tocmai românii să fie trataţi ca străini, să se simtă străini în ţara lor proprie”… „Acest spectacol al exclusivei (al integralei n.n.) stăpâniri a unei rase şi decăzute şi abia imigrate asupra unui popor istoric şi autohton e o adevărată anomalie, căreia poporul istoric ar trebui să-i puie capăt, dacăţine la demnitatea şi la onoarea lui”… „Nu e indiferent ce elemente determină soarta unui popor. Predispoziţii şi aptitudini moştenite, virtuţi şi slăbiciuni moştenite, calităţi sau defecte intelectuale şi morale, dau domniei unui element etnic alt caracter decât domniei altui element. Demagogia la noi însemnează ura înrădăcinată a veneticului fără tradiţii, fără patrie, fără trecut, în contra celor ce au o tradiţie hotărâtă, un trecut hotărât”.
„A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pământ (România n.n.), care este moştenirea, în exclusivitate şi istorică, a neamului românesc. Acesta este un lucru care se înţelege de la sine”.
„Ceea ce voiesc românii să aibă e libertatea spiritului şi conştiinţei lor în deplinul înţeles al cuvântului. Şi fiindcă spirit şi limbă sunt aproape identice, iar limba şi naţionalitatea asemenea, se vede uşor că românul se vrea pe sine, îşi vrea naţionalitatea, dar o vrea pe deplin”.
„Nu voim să trăim într-un stat poliglot, unde aşa-numita patrie e deasupra naţionalităţii. Amundouă nu sunt decât două cuvinte pentru aceeaşi noţiune, şi iubirea de patrie e una cu iubirea naţionalităţii. Singura raţiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este naţionalitatea lui românească. Dacă e vorba ca acest stat să înceteze de-a fi românesc, atunci o spunem drept că ne e cumplit de indiferentă soarta pământului lui”.
„Nu oprim pe nimenea nici de a fi, nici de a se simţi român. „Ceea ce contestăm, însă, e posibilitatea multora dintre aceştia de a deveni români, deocamdată. Aceasta e opera secolelor. Până ce însă vor fi cum sunt: până ce vor avea instincte de pungăşie şi cocoterie nu merită a determina viaţa publică a unui popor istoric. Să se moralizeze mai întâi, să-nveţe carte, să-nveţe a iubi adevărul pentru el însuşi şi munca pentru ea însăşi, să devie sinceri, oneşti, cum e neamul românesc, să piarză tertipurile, viclenia şi istericalele fanariote, şi-atunci vor putea fi români adevăraţi. Pân-atunci ne e scârbă de ei, ne e ruşine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre, a unei rase oneste şi iubitoare de adevăr, care-a putut fi amăgită, un moment, de asemenea panglicari, căci şi omul cel mai cuminte poate fi amăgit o dată”.
Mihai Eminescu
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = "puterea poporului") este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.
Daca avem o clica de ,,paraziti"care ne exploatează, de parveniți care de fac că ne reprezintă și conduc ,este voința poporului? daca noi avem venituri că în Africa și prețuri că în Germania este voința poporului ? Acceptarea cu ușurință a unor condiții imperative date de alte națiuni de către ,,aleșii" cocoțați la destinele țării reprezintă VOINTA POPORULUI ? Falsificarea istoriei,defăimarea bisericii,preamărirea sodomiei și preacurviei este tot ,, voința poporului"? Jefuirea resurselor ,a pădurilor, exploatarea forței de muncă,repartizarea inegală a plus valorii este voința poporului ? Undeva s-a produs o ruptura intre cei care ne conduc și marea masă a populației...santem manipulați și dezbinați ...ar trebui sa ne luam înapoi libertatea din mâinile dictaturii ,,dolarocratiei" și să le dăm peste mana jefuitorilor acestui popor,căruia i de fura viitorul,i se distrug istoria,limba,religia,tradițiile,componența etnică și culturală...i se impun cote de refugiati,i se impune ce să gândească și ce să vorbească ,Sa ne recuperăm independenta și suveranitatea ,sa ne scuturam de jugul neocolonialismului care ne îngenunchează....și ne vrea ,,corciți" ,atei și needucați...
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = "puterea poporului") este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.
Daca avem o clica de ,,paraziti"care ne exploatează, de parveniți care de fac că ne reprezintă și conduc ,este voința poporului? daca noi avem venituri că în Africa și prețuri că în Germania este voința poporului ? Acceptarea cu ușurință a unor condiții imperative date de alte națiuni de către ,,aleșii" cocoțați la destinele țării reprezintă VOINTA POPORULUI ? Falsificarea istoriei,defăimarea bisericii,preamărirea sodomiei și preacurviei este tot ,, voința poporului"? Jefuirea resurselor ,a pădurilor, exploatarea forței de muncă,repartizarea inegală a plus valorii este voința poporului ? Undeva s-a produs o ruptura intre cei care ne conduc și marea masă a populației...santem manipulați și dezbinați ...ar trebui sa ne luam înapoi libertatea din mâinile dictaturii ,,dolarocratiei" și să le dăm peste mana jefuitorilor acestui popor,căruia i de fura viitorul,i se distrug istoria,limba,religia,tradițiile,componența etnică și culturală...i se impun cote de refugiati,i se impune ce să gândească și ce să vorbească ,Sa ne recuperăm independenta și suveranitatea ,sa ne scuturam de jugul neocolonialismului care ne îngenunchează....și ne vrea ,,corciți" ,atei și needucați...
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = "puterea poporului") este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.
Daca avem o clica de ,,paraziti"care ne exploatează, de parveniți care de fac că ne reprezintă și conduc ,este voința poporului? daca noi avem venituri că în Africa și prețuri că în Germania este voința poporului ? Acceptarea cu ușurință a unor condiții imperative date de alte națiuni de către ,,aleșii" cocoțați la destinele țării reprezintă VOINTA POPORULUI ? Falsificarea istoriei,defăimarea bisericii,preamărirea sodomiei și preacurviei este tot ,, voința poporului"? Jefuirea resurselor ,a pădurilor, exploatarea forței de muncă,repartizarea inegală a plus valorii este voința poporului ? Undeva s-a produs o ruptura intre cei care ne conduc și marea masă a populației...santem manipulați și dezbinați ...ar trebui sa ne luam înapoi libertatea din mâinile dictaturii ,,dolarocratiei" și să le dăm peste mana jefuitorilor acestui popor,căruia i de fura viitorul,i se distrug istoria,limba,religia,tradițiile,componența etnică și culturală...i se impun cote de refugiati,i se impune ce să gândească și ce să vorbească ,Sa ne recuperăm independenta și suveranitatea ,sa ne scuturam de jugul neocolonialismului care ne îngenunchează....și ne vrea ,,corciți" ,atei și needucați...
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = "puterea poporului") este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.
Daca avem o clica de ,,paraziti"care ne exploatează, de parveniți care de fac că ne reprezintă și conduc ,este voința poporului? daca noi avem venituri că în Africa și prețuri că în Germania este voința poporului ? Acceptarea cu ușurință a unor condiții imperative date de alte națiuni de către ,,aleșii" cocoțați la destinele țării reprezintă VOINTA POPORULUI ? Falsificarea istoriei,defăimarea bisericii,preamărirea sodomiei și preacurviei este tot ,, voința poporului"? Jefuirea resurselor ,a pădurilor, exploatarea forței de muncă,repartizarea inegală a plus valorii este voința poporului ? Undeva s-a produs o ruptura intre cei care ne conduc și marea masă a populației...santem manipulați și dezbinați ...ar trebui sa ne luam înapoi libertatea din mâinile dictaturii ,,dolarocratiei" și să le dăm peste mana jefuitorilor acestui popor,căruia i de fura viitorul,i se distrug istoria,limba,religia,tradițiile,componența etnică și culturală...i se impun cote de refugiati,i se impune ce să gândească și ce să vorbească ,Sa ne recuperăm independenta și suveranitatea ,sa ne scuturam de jugul neocolonialismului care ne îngenunchează....și ne vrea ,,corciți" ,atei și needucați...
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = "puterea poporului") este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.
Daca avem o clica de ,,paraziti"care ne exploatează, de parveniți care de fac că ne reprezintă și conduc ,este voința poporului? daca noi avem venituri că în Africa și prețuri că în Germania este voința poporului ? Acceptarea cu ușurință a unor condiții imperative date de alte națiuni de către ,,aleșii" cocoțați la destinele țării reprezintă VOINTA POPORULUI ? Falsificarea istoriei,defăimarea bisericii,preamărirea sodomiei și preacurviei este tot ,, voința poporului"? Jefuirea resurselor ,a pădurilor, exploatarea forței de muncă,repartizarea inegală a plus valorii este voința poporului ? Undeva s-a produs o ruptura intre cei care ne conduc și marea masă a populației...santem manipulați și dezbinați ...ar trebui sa ne luam înapoi libertatea din mâinile dictaturii ,,dolarocratiei" și să le dăm peste mana jefuitorilor acestui popor,căruia i de fura viitorul,i se distrug istoria,limba,religia,tradițiile,componența etnică și culturală...i se impun cote de refugiati,i se impune ce să gândească și ce să vorbească ,Sa ne recuperăm independenta și suveranitatea ,sa ne scuturam de jugul neocolonialismului care ne îngenunchează....și ne vrea ,,corciți" ,atei și needucați...
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = "puterea poporului") este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.
Daca avem o clica de ,,paraziti"care ne exploatează, de parveniți care de fac că ne reprezintă și conduc ,este voința poporului? daca noi avem venituri că în Africa și prețuri că în Germania este voința poporului ? Acceptarea cu ușurință a unor condiții imperative date de alte națiuni de către ,,aleșii" cocoțați la destinele țării reprezintă VOINTA POPORULUI ? Falsificarea istoriei,defăimarea bisericii,preamărirea sodomiei și preacurviei este tot ,, voința poporului"? Jefuirea resurselor ,a pădurilor, exploatarea forței de muncă,repartizarea inegală a plus valorii este voința poporului ? Undeva s-a produs o ruptura intre cei care ne conduc și marea masă a populației...santem manipulați și dezbinați ...ar trebui sa ne luam înapoi libertatea din mâinile dictaturii ,,dolarocratiei" și să le dăm peste mana jefuitorilor acestui popor,căruia i de fura viitorul,i se distrug istoria,limba,religia,tradițiile,componența etnică și culturală...i se impun cote de refugiati,i se impune ce să gândească și ce să vorbească ,Sa ne recuperăm independenta și suveranitatea ,sa ne scuturam de jugul neocolonialismului care ne îngenunchează....și ne vrea ,,corciți" ,atei și needucați...
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = "puterea poporului") este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.
Daca avem o clica de ,,paraziti"care ne exploatează, de parveniți care de fac că ne reprezintă și conduc ,este voința poporului? daca noi avem venituri că în Africa și prețuri că în Germania este voința poporului ? Acceptarea cu ușurință a unor condiții imperative date de alte națiuni de către ,,aleșii" cocoțați la destinele țării reprezintă VOINTA POPORULUI ? Falsificarea istoriei,defăimarea bisericii,preamărirea sodomiei și preacurviei este tot ,, voința poporului"? Jefuirea resurselor ,a pădurilor, exploatarea forței de muncă,repartizarea inegală a plus valorii este voința poporului ? Undeva s-a produs o ruptura intre cei care ne conduc și marea masă a populației...santem manipulați și dezbinați ...ar trebui sa ne luam înapoi libertatea din mâinile dictaturii ,,dolarocratiei" și să le dăm peste mana jefuitorilor acestui popor,căruia i de fura viitorul,i se distrug istoria,limba,religia,tradițiile,componența etnică și culturală...i se impun cote de refugiati,i se impune ce să gândească și ce să vorbească ,Sa ne recuperăm independenta și suveranitatea ,sa ne scuturam de jugul neocolonialismului care ne îngenunchează....și ne vrea ,,corciți" ,atei și needucați...
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
Fotografie din galeria profilului.
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
10 noiembrie a decedat
Gheorghe Dinică. ??️
A fost unul dintre cei mai importanți actori români. A jucat în peste 70 de filme, în special în rolurile unor personaje negative, motiv pentru care Horațiu Mălăele l-a supranumit „cel mai mare «rău» al cinematografiei românești”. Dumnezeu sa îl odihnească ?
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
fantul Nectarie Taumaturgul, vindecatorul de cancer♥️?
In fiecare an, pe 9 noiembrie, crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Nectarie Taumaturgul. Acest sfant s-a nascut pe 1 octombrie 1846, in Silivria, un orasel situat in provincia Tracia din nordul Greciei. La botez a primit numele de Anastasie. La varsta de 14 ani se indreapta catre Constantinopol, dornic sa-si continue studiile. In anul 1866, ajunge in insula Chios, unde lucreaza ca pedagog si dascal. La 27 de ani, devine monah la Manastirea Nea Moni, primind numele de Lazar. Dupa un an de zile este hirotonit diacon, primind numele Nectarie.
Dupa ce a absolvit cursurile Facultatii de Teologie din Atena, in anul 1885, pleaca in Egipt. Aici slujeste la biserica "Sfantul Nicolae“, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie il hirotoneste mitropolit onorific de Pentapolis.
Exilat in Grecia
Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie ca ar vrea sa ia locul patriarhului, este trimis in anul 1890 in Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanta, prin care ii retrage cinstea arhiereasca. In Grecia, ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios.
Renunta la functia de conducator al Seminarului Teologic si intemeiaza Manastirea Sfanta Treime din insula Eghina, unde ramane pana la sfarsitul vietii. Trece la cele vesnice pe 8 noiembrie 1920, dupa ce a indurat timp de un an si jumatate chinurile cancerului. Desi moare din cauza cancerului, el este grabnic vindecator de cancer si de alte boli grave.
Printr-o intamplare minunata, trupul sau este descoperit neputrezit si izvorand mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormant si asezate in biserica manastirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvantare. Canonizarea sa a avut loc in 1961, cu zi de praznuire pe 9 noiembrie.
Moastele Sfantului Nectarie in Romania
Crestinii se pot inchina moastelor Sfantului Nectarie la:
- Manastirea Radu Voda din Bucuresti (particele din moastele sale sunt prezente aici din anul 2002);
- biserica "Sfantul Nectarie“ din cartierul Alexandru cel Bun, din Iasi (in anul 2006, la hramul Cuvioasei Parascheva din Iasi, Inalt Preasfintitul Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses si Eghina, a daruit pe 15 octombrie, o particica din moastele sfantului acestei biserici)
- paraclisul Manastirii "Maica Domnului - Bucuria neasteptata" din Manastirea rupestra Sinca Veche, judetul Brasov (moastele au fost daruite de Manastirea Grigoriu din Sfantul Munte Athos);
-Manastirea Putna;
- Schitul "Sfintii Ioan si Nectarie" din Bradetu, judetul Arges;
- Manastirea Halmyris din comuna Murighiol, judetul Tulcea;
- Catedrala arhiepiscopala din Galati;
- capela "Sfantul Andrei" din cadrul Spitalului Judetean Galati;
- biserica "Sfintii Voievozi" din satul Ghimicesti, comuna Fitionesti, judetul Vrancea;
- biserica "Sfanta Treime" din localitatea Bucium, judetul Brasov;
- biserica Spitalului TBC din Sibiu;
- biserica "Sfantul Ierarh Nicolae" si "Izvorul Tamaduirii" a Spitalului Judetean "Sfantul Ioan cel Nou" din Suceava;
- Biserica Memoriala "Mihai Viteazul" din Alba Iulia.
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
8 noiembrie s- a nascut
Alain Fabien Maurice Marcel Delon (n. 8 noiembrie 1935, Sceaux, Seine, Île-de-France) este un actor și producător francez, câștigător al Premiului César. Ascensiunea sa a fost rapidă, fiind la vârsta de 23 de ani comparat cu actori francezi celebri ca Gérard Philipe și Jean Marais, precum și cu actorul american James Dean. A fost denumit chiar și Brigitte Bardot în ipostază masculină. De-a lungul carierei, Delon a lucrat cu regizori celebri printre care Luchino Visconti, Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Melville, Michelangelo Antonioni și Louis Malle.
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
La multi ani!
celor ce poarta numele Sf.Mihail zi Gavril?
Pe 6 noiembrie 1882
s-a născut Aurel Vlaicu
(19 noiembrie 1882) la
Binținți, lângă Orăștie, Austro-Ungaria
Decedat 13 septembrie 1913 (30 de ani)
Bănești, lângă Câmpina, România?
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
6 noiembrie
Sf.Pavel ?
în calendarul ortodox și greco-catolic: Sf. Pavel Mărturisitorul, patriarh al Constantinopolului
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
La 5 noiembrie 1880 se naste
Mihail Sadoveanu- Pașcani, România[4] – d. 19 octombrie 1961,[4][2] Vânători-Neamț, România[5]) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața Românească
acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi și Zodia Cancerului. Prin intermediul operelor precum Venea o moară pe Siret..., Baltagul și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
La 5 noiembrie 1938 se nastea Joe Dassin ( d. 20 august 1980), La începutul anilor 1970, cântecele lui Joe Dassin au atins primele poziții ale topurilor din Franța, devenind un artist renumit în această țară. Faptul că era poliglot l-a ajutat să înregistreze cântece și în limbile germană, rusă, spaniolă, italiană și greacă, pe lângă cele în franceză și engleză.
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
La 5 noiembrie 2010, București se stinge din viata
Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, județul Bălți, România, astăzi în Republica Moldova — a fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român.Un mare patriot.?
Lucrețiu Pătrășcanu ,
născut la 4 noiembrie 1900
Bacău, România
Decedat 17 aprilie 1954 (54 de ani)
Închisoarea Jilava, Republica Populară Română
Cauza decesului pedeapsa cu moartea .
Părinți Dumitru D. Pătrășcanu și Lucreția
Viorel Georgescu
3 ani în urmă
Foto
Ziua vânătorilor de munte..?
Corpul vânătorilor de munte a fost înființat la 3 noiembrie 1916, din ordinul Marelui Cartier General.
Folosim cookie-uri strict necesare pentru autentificare si securitate. Cookie-urile pentru preferinte,
analitice sau marketing rulează doar dacă alegi să le accepți. Poți schimba oricând alegerea.
Politica de cookie-uri
Strict necesareNecesare pentru autentificare, securitate, sesiune, preferinte cerute explicit si salvarea consimtamantului.
PreferintePăstrează opțiuni de afișare și personalizare care nu sunt esențiale pentru funcționarea de bază.
AnaliticeNe ajuta sa intelegem agregat cum este folosit site-ul si ce trebuie imbunatatit.
MarketingPermite măsurarea campaniilor și conținut personalizat de promovare, dacă va fi activat.