Alexandru Ioan CUZA (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Huลi, Moldova, astฤzi รฎn Romรขnia โ d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei ลi Valahiei, precum ลi al statului naลฃional Romรขnia. Cuza a participat activ la miลcarea revoluลฃionarฤ de la 1848 din Moldova ลi la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 ลi al Munteniei (Valahiei), รฎnfฤptuindu-se astfel unirea celor doua ลฃฤri romรขne. Devenit domnitor, Cuza a dus o susลฃinutฤ activitate politicฤ ลi diplomaticฤ pentru recunoaลterea unirii de cฤtre puterea suzeranฤ ลi puterile garante ลi apoi pentru desฤvรฎrลirea unirii Principatelor Romรขne pe calea รฎnfฤptuirii unitฤลฃii constituลฃionale ลi administrative, care s-a realizat รฎn ianuarie 1862, cรฎnd Moldova ลi Valahia au format un stat unitar, adoptรฎnd oficial, รฎn 1862, numele de Romรขnia, cu capitala la Bucureลti, cu o singurฤ adunare ลi un singur guvern.
Cuza a fost obligat sฤ abdice รฎn anul 1866 de cฤtre o largฤ coaliลฃie a partidelor vremii, denumitฤ ลi Monstruoasa Coaliลฃie, din cauza orientฤrilor politice diferite ale membrilor sฤi, care au reacลฃionat astfel faลฃฤ de manifestฤrile autoritare ale domnitorului.