Muma lui ลtefan cel Mare
I
Pe o stรขncฤ neagrฤ, รฎntr-un vechi castel,
Unde curฤ-n poale un rรขu mititel,
Plรขnge ลi suspinฤ tรขnฤra domniลฃฤ,
Dulce ลi suavฤ ca o garofiลฃฤ;
Cฤci รฎn bฤtฤlie soลฃul ei dorit
A plecat cu oastea ลi n-a mai venit.
Ochii sฤi albaลtri ard รฎn lฤcrimele
Cum lucesc รฎn rouฤ douฤ viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sรขn,
Rozele ลi crinii pe faลฃฤ-i se-ngรขn.
รnsฤ doamna soacrฤ lรขngฤ ea vegheazฤ
ลi cu dulci cuvinte o รฎmbฤrbฤteazฤ.
II
Un orologiu sunฤ noaptea jumฤtate.
รn castel รฎn poartฤ oare cine bate?
โ โEu sunt, bunฤ maicฤ, fiul tฤu dorit;
Eu, ลi de la oaste mฤ รฎntorc rฤnit.
Soarta noastrฤ fuse crudฤ astฤ datฤ:
Mica mea oลtire fuge sfฤrฤmatฤ.
Dar deschideลฃi poartaโฆ Turcii mฤ-nconjorโฆ
Vรขntul suflฤ receโฆ Rฤnile mฤ dor!โ
Tรขnฤra domniลฃฤ la fereastrฤ sare.
โ โCe faci tu, copilฤ?โ zice doamna mare.
Apoi ea la poartฤ atunci a ieลit
ลi-n tฤcerea nopลฃii astfel i-a vorbit:
โ โCe spui, tu, strฤine? ลtefan e departe;
Braลฃul sฤu prin taberi mii de morลฃi รฎmparte.
Eu sunt a sa mumฤ; el e fiul meu;
De eลti tu acela, nu-ลฃi sunt mumฤ eu!
รnsฤ dacฤ cerul, vrรขnd sฤ-ngreuieze
Anii vieลฃii mele ลi sฤ mฤ-ntristeze,
Nobilul tฤu suflet astfel l-a schimbat;
Dacฤ tu eลti ลtefan cu adevฤrat,
Apoi tu aice fฤrฤ biruinลฃฤ
Nu poลฃi ca sฤ intri cu a mea voinลฃฤ.
Du-te la oลtire! Pentru ลฃarฤ mori!
ลi-ลฃi va fi mormรขntul coronat cu flori!โ
III
ลtefan se รฎntoarce ลi din cornu-i sunฤ;
Oastea lui zdrobitฤ de prin vฤi adunฤ.
Lupta iar รฎncepeโฆ Duลmanii zdrobiลฃi
Cad ca niลte spice, de securi loviลฃi.
Dimitrie Bolintineanu