Foto
Ètefan al III-lea (n. 1438-1439, BorzeÈti - d. 2 iulie 1504, Suceava), supranumit Ètefan cel Mare sau, dupÄ canonizarea sa de cÄtre Biserica OrtodoxÄ RomânÄ, Ètefan cel Mare Èi Sfânt, a fost domnul Moldovei între anii 1457 Èi 1504. A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungÄ domnie din epoca medievalÄ din ÈÄrile Române.
Ètefan cel Mare este considerat o personalitate marcantÄ a istoriei României, înzestratÄ cu mari calitÄÈi de om de stat, diplomat Èi conducÄtor militar. Aceste calitÄÈi i-au permis sÄ treacÄ cu bine peste momentele de crizÄ majorÄ, generate fie de intervenÈiile militare ale statelor vecine fie de încercÄri, din interior sau sprijinite din exteriorul ÈÄrii, de îndepÄrtare a sa de la domnie. Ãn timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltÄrii sale statale, cunoscând o perioadÄ Ã®ndelungatÄ de stabilitate internÄ, prosperitate economicÄ Èi liniÈte socialÄ.
Pe plan intern Èi-a bazat regimul pe o nouÄ clasÄ conducÄtoare formatÄ din oameni proveniÈi preponderent din mica boierime, ridicaÈi la demnitÄÈi pe baza meritelor militare, loialitÄÈii faÈÄ de domn sau a înrudirii apropiate cu acesta. De asemenea a sprijinit foarte mult dezvoltarea rÄzeÈimii prin împroprietÄriri colective ale obÈtilor de rÄzeÈi, în special în urma rÄzboaielor Èi bÄtÄliilor purtate, fapt care i-a asigurat loialitatea acestei clase, liniÈtea socialÄ Ã®n ÈarÄ Èi forÈa umanÄ pentru a avea o armatÄ de masÄ -âoastea cea mareâ.
Pe plan extern a reuÈit sÄ ducÄ o politicÄ realistÄ având douÄ mari linii directoare: impunerea sau susÈinerea unor conducÄtori favorabili în ÈÄrile vecine mici â Èara RomâneascÄ Èi Hanatul Crimeii â Èi o politicÄ de alianÈe care sÄ nu permitÄ nici uneia din marile ÈÄri vecine â Imperiul Otoman, Regatul Poloniei Èi Regatul Ungariei sÄ obÈinÄ o poziÈie hegemonicÄ faÈÄ de Moldova. A încercat, fÄrÄ succes, realizarea unui sistem de alianÈe internaÈionale împotriva turcilor, trimiÈând soli la Papa de la Roma, VeneÈia, Ungaria, Polonia, Cehia Èi Persia.
Ãn plan militar a urmÄrit douÄ direcÈii majore de acÈiune. Prima a fost crearea unui sistem de fortificaÈii permanent la graniÈele ÈÄrii - în timpul sÄu construindu-se sau dezvoltându-se reÈeaua de cetÄÈi ce cuprindea cetÄÈile de la Suceava, NeamÈ, CrÄciuna, Chilia, Cetatea AlbÄ, Tighina, Orhei, LÄpuÈna Èi Hotin. Cea de-a doua direcÈie majorÄ a fost crearea unei armate moderne cu o componentÄ permanentÄ, profesionistÄ Èi semiprofesionistÄ Èi o componentÄ de masÄ, formatÄ din corpuri de rÄzeÈi înarmaÈi, mobilizaÈi în cazul marilor campanii militare.
Pe parcursul domniei a dus peste 40 de rÄzboie sau bÄtÄlii, marea lor majoritate victorioase, cele mai semnificative fiind victoria de la Baia asupra lui Matei Corvin în 1467, victoria de la Lipnic împotriva tÄtarilor, în 1469 sau victoria de la BÄtÄlia de la Codrii Cosminului asupra regelui Poloniei Ioan Albert, în 1497. Cel mai mare succes militar l-a reprezentat victoria zdrobitoare din BÄtÄlia de la Vaslui împotriva unei puternice armate otomane conduse de Soliman-PaÈa - beilerbeiul Rumeliei, la 10 ianuarie 1475. Ãn urma pierderii acestei bÄtÄlii, Ãn anul urmÄtor sultanul Mehmed al II-lea va conduce în persoanÄ o expediÈie în Moldova încheiatÄ cu înfrângerea armatei Moldovei, în bÄtÄlia de la Valea AlbÄ-RÄzboieni.
DupÄ 1476, Ètefan a fost nevoit sÄ acepte suzeranitatea Imperiului Otoman, obÈinând condiÈii foarte bune pentru Moldova. Ãn schimbul unui tribut anual modic, Èara îÈi conserva intacte instituÈiile Èi autonomia politicÄ internÄ.
Ètefan cel Mare a fost un mare sprijinitor al culturii Èi al bisericii, ctitorind un numÄr mare de mÄnÄstiri Èi biserici atât în Moldova, cât Èi în Èara RomâneascÄ, Transilvania sau la Muntele Athos. Pentru aceste merite a fost canonizat de Biserica OrtodoxÄ RomânÄ, cu numele de Ètefan cel Mare Èi Sfânt, la 20 iunie 1992.
A fost cÄsÄtorit de trei ori, cu Evdochia - fiica marelui cneaz de Kiev, Maria din Mangop - din familia imperialÄ bizantinÄ Èi Maria VoichiÈa - fiica lui Radu cel Frumos, cÄsÄtorii în care s-au nÄscut Èapte copii. Ãncepând cu 1497 l-a asociat la domnie pe fiul sÄu Bogdan al III-lea, care-i va succede la tron. A murit la 2 iulie 1504 fiind înmormântat la MÄnÄstirea Putna.