Foto
El-Zorab - George CoÅbuc
La paÅa vine un arab,
Cu ochii stinÅi, cu graiul slab.
- "Sunt, paÅÄ, neam de beduin,
Åi de la Bab-el-Manteb vin
SÄ vând pe El-Zorab.
Arabii toÅ£i rÄsar din cort,
SÄ-mi vadÄ roibul, când îl port
Åi-l joc în frâu Åi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Åi nu l-aÅ da nici mort.
Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Åi de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!
Ai mei pierduÅ£i sunt, paÅÄ, toÅ£i:
O, mântuie-i, de vrei, cÄ poÅ£i!
DÄ-mi bani pe cal! CÄ sunt sÄrac!
DÄ-mi bani! DacÄ-l gÄseÅti pe plac,
DÄ-mi numai cât socoÅ£i!
El poartÄ calul, dând ocol,
Ãn trap grÄbit, în pas domol,
Åi ochii paÅei mari s-aprind;
CÄrunta-i barbÄ netezind
StÄ mut, de suflet gol.
- "O mie de Å£echini primeÅti?
- "O, paÅÄ, cât de darnic eÅti!
Mai mult decât în visul meu!
SÄ-Å£i rÄsplÄteascÄ Dumnezeu,
AÅa cum îmi plÄteÅti!
Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini -
De-acum, de-acum ei sunt scÄpaÅ£i,
De-acum vor fi Åi ei bogaÅ£i,
N-or cere la strÄini!
Nu vor trÄi sub cort în fum,
Nu-i vor cerÅi copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
Åi vor avea Åi ei ce da
SÄracilor de-acum! -
El strânge banii mai cu foc,
Åi pleacÄ, beat de mult noroc,
Åi-aleargÄ dus d-un singur gând,
DeodatÄ Ã®nsÄ, tremurând,
Se-ntoarce, stÄ pe loc.
Se uitÄ lung la bani, Åi pal
Se clatinÄ, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveÅte drept;
Cu paÅii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.
Cuprinde gâtul lui plângând
Åi-n aspra-i coamÄ Ã®ngropând
Obrajii palizi: - "Pui de leu,
SuspinÄ trist. Odorul meu,
Tu Åtii cÄ eu te vând!
Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n-or avea cui da!
Ei nu vor mai ieÅi cu drag
SÄ-ntindÄ mâinile din prag,
SÄ-i iau cu mine-n Åea pe rând!
Ei nu vor mai ieÅi râzând
Ãn calea mea Åirag!
Copiii mei cum sÄ-i îmbun
Nevestei mele ce sÄ-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!
Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici în genunchi la al tÄu glas
El nu va mai cÄdea!
Pe-Ardun al tÄu, pe Ben-Ardun,
N-ai sÄ-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui Åoim uÅor
Ca sÄ-Å£i împuÅte Åoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!
Nu vei zâmbi, cum saltÄ-n vânt
Ardun al tÄu în alb vestmânt;
Åi ca sÄ simÅ£i sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o sÄ pui
Urechea la pÄmânt!
O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum Å£ii tu nÄrile-n pÄmânt
Åi coada ta fuior în vânt,
Ãn zbor de rândunea!
Cum mesteci spuma albÄ-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei pÄmântul în galop
Åi cum te-aÅterni ca un potop
De trÄsnete-n pustiu!
Åtia pustiul de noi doi
Åi zarea se-ngrozea de noi -
Åi tu de-acum al cui vei fi?
Åi cine te va mai scuti
De vânturi Åi de ploi?
Nu vor grÄi cu tine blând,
Te-or înjura cu toţi pe rând
Åi te vor bate,-odorul meu,
Åi te-or purta Åi mult, Åi greu;
LÄsa-te-vor flÄmând!
Åi te vor bate,-odorul meu,
SÄ mori tu, cel crescut de noi!...
Ia-Å£i banii, paÅÄ! Sunt sÄrac,
Dar fÄrÄ cal eu ce sÄ fac:
DÄ-mi calul înapoi!
Se-ncruntÄ paÅa: - "EÅti nebun?
VoieÅti pe ianiceri sÄ-i pun
SÄ te de-a câinilor? AÅa!
E calul meu, Åi n-aÅtepta
De douÄ ori sÄ-Å£i spun!
- Al tÄu? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultÄ el,
Din leu turbat fÄcându-l miel?
Al tÄu? O, paÅÄ, nu!
Al meu e! Pentru calul meu
MÄ prind de piept cu Dumnezeu -
Ai inimÄ! Tu poÅ£i sÄ ai
Mai vrednici Åi mai mândri cai,
Dar eu, stÄpâne, eu?
ÃntreagÄ mila ta o cer!
Alah e drept Åi-Alah din cer
Va judeca ce-i între noi,
CÄ mÄ rÄpeÅti Åi mÄ despoi,
M-arunci pe drum sÄ pier.
Åi lumea te va blestema,
CÄ-i blestem fÄptuirea ta!
Voi merge, paÅÄ, sÄ cerÅesc,
Dar mila voastrÄ n-o primesc -
Ce bine-mi poţi tu da?
DÄ paÅa semn. - "SÄ-l dezbrÄcaÅ£i
Åi binele în vergi i-l daÅ£i!
Sar eunucii, vin, îl prind -
Se-ntoarce-arabul rÄsÄrind
Cu ochii îngheţaţi...
El scoate grabnic un pumnal,
Åi-un val de sânge, roÅu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Åi cade mortul cal.
StÄ paÅa beat, cu ochi topiÅ£i,
Se trag spahiii-ncremeniţi.
Åi-arabul, în genunchi plecat,
SÄrutÄ sângele-nchegat
Pe ochii-nţepeniţi.
SÄ-ntoarce-apoi cu ochi pÄgâni
Åi-aruncÄ fierul crunt din mâini:
- "Te-or rÄzbuna copiii mei!
Åi-acum mÄ taie, dacÄ vrei,
Åi-aruncÄ-mÄ la câini!
9 mai 1918
George CoÈbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul BistriÈa-NÄsÄud, azi CoÈbuc, judeÈul BistriÈa-NÄsÄud; d. 9 mai 1918, BucureÈti) a fost un poet, critic literar, ocazional Èi traducÄtor român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916