Foto
âElemente strÄine, îmbÄtrânite Åi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru Åi joacÄ comedia patriotismului Åi a naÅ£ionalismului. Neavând tradiÅ£ii, patrie hotÄrâtÄ ori naÅ£ionalitate hotÄrâtÄ, au pus, totuÅi, mâna pe statul român. ConÅtiinÅ£a cÄ ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispÄrut încÄ â ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o Å£arÄ vrÄjmaÅe. De-aceea nu-i de mirare cÄ Ã®ntreaga noastrÄ dezvoltare mai nouÄ, n-a avut în vedere conservarea naÅ£ionalitÄÅ£ii, ci realizarea unei serii de idei liberale Åi egalitare cosmopolite. A fost o fineÅ£e extraordinarÄ de-a debita esenÅ£a cosmopolitismului sub forma naÅ£ionalitÄÅ£ii Åi de-a face sÄ treacÄ toate elementele sÄnÄtoase Åi istorice ale trecutului sub acest jug caudin. OdatÄ egalitarismul cosmopolit introdus în legile politice ale Å£Ärii, orice patriot improvizat Åi de provenienÅ£Ä Ã®ndoioasÄ a voit [Åi a putut] sÄ stea alÄturi (sÄ aibÄ aceleaÅi drepturi n.n.) cu aceia pe care trecutul lor îi lega, cu sute de rÄdÄcini, de Å£arÄÅi popor. Dar aceÅti oameni noi, aceÅti «patrioÅ£i», cÄutau numai foloasele influenÅ£ei politice, nu datoriile. Din cauza acestor elemente, care formeazÄ plebea de sus, elementele autohtone ale Å£Ärii dau repede îndÄrat în privire moralÄÅi în privire materialÄâ⊠âStrÄini superpuÅi fÄrÄ nici un cuvânt (superpuÅi ilegitim n.n.) naÅ£iei româneÅti, o exploateazÄ cu neomenie, ca orice strÄin fÄrÄ pÄs de Å£arÄÅi poporâ, de-âam ajuns, într-adevÄr, în aceastÄ AmericÄ dunÄreanÄ, ca tocmai românii sÄ fie trataÅ£i ca strÄini, sÄ se simtÄ strÄini în Å£ara lor proprieâ⊠âAcest spectacol al exclusivei (al integralei n.n.) stÄpâniri a unei rase Åi decÄzute Åi abia imigrate asupra unui popor istoric Åi autohton e o adevÄratÄ anomalie, cÄreia poporul istoric ar trebui sÄ-i puie capÄt, dacÄÅ£ine la demnitatea Åi la onoarea luiâ⊠âNu e indiferent ce elemente determinÄ soarta unui popor. PredispoziÅ£ii Åi aptitudini moÅtenite, virtuÅ£i Åi slÄbiciuni moÅtenite, calitÄÅ£i sau defecte intelectuale Åi morale, dau domniei unui element etnic alt caracter decât domniei altui element. Demagogia la noi însemneazÄ ura înrÄdÄcinatÄ a veneticului fÄrÄ tradiÅ£ii, fÄrÄ patrie, fÄrÄ trecut, în contra celor ce au o tradiÅ£ie hotÄrâtÄ, un trecut hotÄrâtâ.
âA fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetÄÅ£ean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui pÄmânt (România n.n.), care este moÅtenirea, în exclusivitate Åi istoricÄ, a neamului românesc. Acesta este un lucru care se înÅ£elege de la sineâ.
âCeea ce voiesc românii sÄ aibÄ e libertatea spiritului Åi conÅtiinÅ£ei lor în deplinul înÅ£eles al cuvântului. Åi fiindcÄ spirit Åi limbÄ sunt aproape identice, iar limba Åi naÅ£ionalitatea asemenea, se vede uÅor cÄ românul se vrea pe sine, îÅi vrea naÅ£ionalitatea, dar o vrea pe deplinâ.
âNu voim sÄ trÄim într-un stat poliglot, unde aÅa-numita patrie e deasupra naÅ£ionalitÄÅ£ii. AmundouÄ nu sunt decât douÄ cuvinte pentru aceeaÅi noÅ£iune, Åi iubirea de patrie e una cu iubirea naÅ£ionalitÄÅ£ii. Singura raÅ£iune de a fi a acestui stat, pentru noi, este naÅ£ionalitatea lui româneascÄ. DacÄ e vorba ca acest stat sÄ Ã®nceteze de-a fi românesc, atunci o spunem drept cÄ ne e cumplit de indiferentÄ soarta pÄmântului luiâ.
âNu oprim pe nimenea nici de a fi, nici de a se simÅ£i român. âCeea ce contestÄm, însÄ, e posibilitatea multora dintre aceÅtia de a deveni români, deocamdatÄ. Aceasta e opera secolelor. PânÄ ce însÄ vor fi cum sunt: pânÄ ce vor avea instincte de pungÄÅie Åi cocoterie nu meritÄ a determina viaÅ£a publicÄ a unui popor istoric. SÄ se moralizeze mai întâi, sÄ-nveÅ£e carte, sÄ-nveÅ£e a iubi adevÄrul pentru el însuÅi Åi munca pentru ea însÄÅi, sÄ devie sinceri, oneÅti, cum e neamul românesc, sÄ piarzÄ tertipurile, viclenia Åi istericalele fanariote, Åi-atunci vor putea fi români adevÄraÅ£i. Pân-atunci ne e scârbÄ de ei, ne e ruÅine c-au uzurpat numele etnic al rasei noastre, a unei rase oneste Åi iubitoare de adevÄr, care-a putut fi amÄgitÄ, un moment, de asemenea panglicari, cÄci Åi omul cel mai cuminte poate fi amÄgit o datÄâ.
Mihai Eminescu