Foto
In atentia "musafirilor "( pe care i-am tolerat si inca ii mai toleram) maghiari care nu au avut pana in 1920 o TARA , ci au facut parte dintr-un imperiu , si abia in 1920 s-a indeplinit visul revolutionarilor de la 1948 .
Tratatul de la Trianon a consfinÈit existenÈa unui stat maghiar independent, ideal al revoluÈionarilor maghiari de la 1848 Èi al oamenilor politici maghiari în perioada de sfârÈit a Dublei Monarhii, chiar dacÄ nu în frontierele imaginate de aceÈtia. Ãn ciuda acestui fapt, Tratatul a fost Èi continuÄ sÄ fie perceput în mentalul colectiv maghiar drept o catastrofÄ. Din aceastÄ perspectivÄ Tratatul de la Trianon reprezintÄ doar actul care a consfinÈit sfârÈitul regatului Sfântului Ètefan, regat care, de facto, dispÄruse în secolul al XVI-lea, prin înfrângerea de la Mohács Èi divizarea teritoriilor sale între Imperiul Otoman Èi Sfântul Imperiu Roman (devenit ulterior Austria Èi, în 1867, Dubla Monarhie, Austro-Ungaria), dar care, formal, a continuat sÄ existe, împÄraÈii de la Viena purtând pânÄ la sfârÈit Èi titlul de regi apostolici ai Ungariei.
Tratatul de la Trianon a consfinÈit trecerea cÄtre statele succesoare sau vecine a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungarÄ a Dublei Monarhii) Èi a 63% din populaÈie, aceasta din urmÄ, în majoritatea ei, alcÄtuitÄ din etnici ne-maghiari. TotuÈi, traseul noilor frontiere, în multe cazuri, nu s-a suprapus graniÈelor etnice (din motive obiective, datÄ fiind imposibilitatea delimitÄrii exacte a regiunilor cu populaÈie amestecatÄ), astfel cÄ peste sau 2.535.000 de etnici maghiari au ajuns în afara teritoriului Ungariei, majoritatea lor trÄind de-a lungul graniÈelor din statele succesoare noi.[1]
BornÄ de frontierÄ Ã®ntre România Åi Ungaria
Tratatul nu a ocupat un rol la fel de important în conÈtiinÈa populaÈiei statelor succesoare sau vecine; în principiu, pentru acestea Tratatul de la Trianon a consfinÈit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania (partea ungarÄ a Dublei Monarhii) Èi a consfinÈit o realitate existentÄ pe teren (majoritatea teritoriilor fuseserÄ deja ocupate de cÄtre forÈele armate ale României, Cehoslovaciei Èi Regatului Sârbilor, CroaÈilor Èi Slovenilor).
DeÈi istoriografia maghiarÄ Èi unii oameni politici maghiari au susÈinut cÄ Dubla Monarhie reprezentase o soluÈie mai echitabilÄ pentru minoritÄÈi Èi cÄ slovacii, croaÈii, rutenii, românii din Transilvania ar fi fost mai favorizaÈi în cadrul Dublei Monarhii decât în statele succesoare, nici un grup etnic din Dubla Monarhie nu a susÈinut revenirea la starea de lucruri anterioarÄ Primului RÄzboi Mondial. DeÈi slovacii Èi croaÈii au urmÄrit sÄ obÈinÄ independenÈa aproape imediat dupÄ 1920, scopul lor era crearea propriilor state naÈionale, ideal realizat abia dupÄ 1990.
Regatul Ungariei, statul rezultat în urma Primului RÄzboi Mondial, a urmÄrit revizuirea, fie Èi parÈialÄ, a Tratatului de la Trianon, aliindu-se, în acest scop, cu statele revizioniste, Germania Èi Italia. DeÈi în perioada 1938-1941 s-a reuÈit anexarea unor teritorii care aparÈinuserÄ Dublei Monarhii (1938 - sudul Slovaciei, 1939 - Ucraina SubcarpaticÄ, 1940 - nordul Transilvaniei, 1941 - teritorii aflate azi în Serbia, CroaÈia Èi Slovenia), frontierele de la Trianon au fost consfinÈite din nou în anul 1947, prin Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947), încheiat între Puterile Aliate Èi Ungaria.