Foto
2 iulie Sf.Stefan cel mare Èi sfânt ?
Canonizarea Sfântului Ètefan cel Mare
Fotografie de la canonizarea Sfântului Ètefan cel Mare, 21 iunie 1992
Fiu al domnului Bogdan al II-lea Èi al Mariei Oltea, Ètefan l-a înfrânt în 1457, la DoljeÈti, pe Petru Aron, ucigaÈul tatÄlui sÄu, Èi a fost uns domn al Moldovei de cÄtre mitropolitul Teoctist. Domnia i-a fost marcatÄ de numeroase lupte, cele mai multe cu turcii, care deveniserÄ o ameninÈare pentru Europa Èi pentru întreaga CreÈtinÄtate. Cea mai importantÄ victorie asupra turcilor Ètefan a obÈinut-o la Podul Ãnalt, lângÄ Vaslui, în 10 ianuarie 1475, cu o armatÄ de trei ori mai micÄ decât a invadatorilor. Semnificativ pentru gândirea voievodului, Cronica ÈÄrii Moldovei spune cÄ, dupÄ aceastÄ luptÄ, Ètefan cel Mare ânu a fost cuprins de trufie, ci a postit patru zile numai cu pâine Èi cu apÄ Èi în toatÄ Èara a dat de veste ca nimeni sÄ nu se laude cu aceastÄ izbândÄ, ci s-o atribuie numai lui Dumnezeu Èi numai Lui sÄ i se aducÄ laudÄâ.
DupÄ propria sa mÄrturie, Ètefan cel Mare a purtat 36 de bÄtÄlii, din care a câÈtigat 34. Victoriile rÄsunÄtoare împotriva regilor Ungariei (Baia, 1467) Èi Poloniei (Codrii Cosminului, 1497) au condus la stabilirea unor noi raporturi cu aceste state. Singurele înfrângeri au fost cele de la Chilia (1462) Èi RÄzboieni-Valea AlbÄ (1476). Èi în cazul înfrângerilor, Ètefan cel Mare a dovedit o profundÄ conÈtiinÈÄ duhovniceascÄ: âa stat în voinÈa lui Dumnezeu, ca sÄ mÄ pedepseascÄ pentru pÄcate Èi lÄudat sÄ fie numele SÄuâ.
Prima parte a domniei a fost marcatÄ de rÄzboaie. Singura mÄnÄstire pe care domnul a ctitorit-o în aceastÄ etapÄ a fost Putna (1466â1469). Un moment de cumpÄnÄ avea sÄ fie cel din lupta de la Ècheia (1486), în care voievodul a cÄzut de pe cal Èi a zÄcut jumÄtate de zi printre morÈi. Acest moment Èi poate înÈelegerea cÄ invazia otomanÄ nu poate fi stÄvilitÄ numai cu armele vÄzute au dus la o transformare în activitatea sa.
Ãn cea de-a doua parte a domniei, Ètefan cel Mare s-a ocupat în chip deosebit de ctitorirea de biserici Èi mÄnÄstiri, construind chiar Èi douÄ Ã®n acelaÈi an. TradiÈia vorbeÈte de un numÄr de 40 de lÄcaÈuri sfinte, pentru 30 dintre acestea existând date certe de identificare. Pe lângÄ construcÈia în sine, toate aceste biserici au fost înzestrate cu odoarele Èi cÄrÈile necesare slujbelor. Ne-au rÄmas pânÄ astÄzi manuscrise de o rarÄ frumuseÈe â Tetraevanghele, Mineie, VieÈile SfinÈilor â, cÄdelniÈe, ferecÄturi de Evanghelie, broderii cu fir de aur Èi argint. Toate acestea i-au fÄcut pe cercetÄtori sÄ vorbeascÄ despre o âepocÄ ÈtefanianÄâ.
AceastÄ epocÄ, deopotrivÄ culturalÄ Èi spiritualÄ, a constituit perioada de maximÄ Ã®nflorire a ÈÄrii Moldovei Èi a rÄmas o moÈtenire neepuizatÄ pânÄ astÄzi. Ea a rodit nu numai în spaÈiul românesc, ci Èi în spaÈiile ortodoxe aflate sub stÄpânire otomanÄ ori în cele aflate în afirmare, precum Rusia. Ãn mod deosebit trebuie amintite ajutoarele acordate mÄnÄstirilor din Sfântul Munte Athos, acest centru al vieÈii monahale ortodoxe. La mÄnÄstirea Zografu, de pildÄ, Ètefan cel Mare este cinstit ca al doilea ctitor.
Jertfele sale materiale pentru zidirea Èi împodobirea locaÈurilor sfinte, deosebite pentru vremurile grele de atunci, sunt expresia vÄzutÄ a dragostei pentru Dumnezeu Èi pentru casa Sa. Prin ele, chipul domnului capÄtÄ o nouÄ trÄsÄturÄ: aceea de ctitor luminat, care face din zidirile sale rugÄciuni înÄlÈate cu smerenie cÄtre Dumnezeu.
???