Foto
Mihai Eminescu Timpul 1877 -
âCe cautÄ aceste elemente nesÄnatoase în viaÅ£a publicÄ a statului? Uzurpatori, demagogi, capete deÅarte, leneÅi care trÄiesc din sudoarea poporului fÄrÄ a o compensa prin nimic, ciocoi boieroÅi Åi fuduli AlungaÅ£i turma acestor netrebnici!â
âCe cautÄ aceste elemente nesÄnatoase în viaÅ£a publicÄ a statului? Ce cautÄ aceÅti oameni care pe calea statului voiesc sÄ câÅtige avere Åi onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplÄ posibilÄ a nevoilor omeneÅti?
Ce sunt aceste pÄpuÅi care doresc a trai fÄrÄ muncÄ, fÄrÄ ÅtiinÅ£Ä, fÄrÄ avere moÅtenitÄ, cumulând câte trei, patru însÄrcinÄri publice dintre care n-ar putea sÄ Ã®mplineascÄ nici pe una în deplinÄ conÅtiinÅ£Ä?
Ce cÄuta d. X profesor de universitate, care nu Åtie a scrie un Åir de limbÄ româneascÄ, care n-are atâtea cunoÅtinÅ£e pozitive pe câte are un învÄÅ£Ätor de clase primare din Å£Ärile vecine Åi care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic Åi om de stat? Ce cautÄ? Vom spune noi ce cautÄ.
Legile noastre sunt strÄine; ele sunt fÄcute pentru un stadiu de evoluÅ£iune socialÄ care în FranÅ£a a fost, la noi n-a fost încÄ.
Am fÄcut strane în biserica naÅ£ionalitÄÅ£ii noastre, neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute.
Nefiind oameni vrednici, care sÄ constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioÅii Åi haimanalele, oamenii a cÄror muncÄ Åi inteligenÅ£Ä nu plÄteÅte un ban roÅu, stârpiturile, plebea intelectualÄ Åi moralÄ. Arionii de tot soiul, oamenii care riscÄ tot pentru cÄ n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând Åi mai înjosit în oraÅele poporului românesc.
CÄci, din nefericire, poporul nostru stÄ pe muchia ce desparte trei civilizaÅ£ii deosebite: cea slavÄ, cea occidentalÄ Åi cea asiaticÄ Åi toate lepÄdÄturile Orientului Åi Occidentului, greceÅti, jidoveÅti, bulgÄreÅti, se grÄmÄdesc în oraÅele noastre, iar copiii acestor lepÄdÄturi sunt liberalii noÅtri.
Åi, când loveÅti în ei, zic cÄ loveÅti în tot ce-i românesc Åi cÄ eÅti rÄu românâŠ
Dar acum, de ne veÅ£i fi iertat sau nu, sÄ stÄm de vorbÄ gospodÄreÅte Åi sÄ vÄ Ã®ntrebÄm ce poftiÅ£i d-voastrÄ?
Åi, ca sÄ Åtim cÄ aveÅ£i dreptul de a pretinde, sÄ Ã®ntrebÄm ce produceÅ£i?
ArÄtaÅ£i-ne în AdunÄrile d-voastrÄ pe reprezentanÅ£ii capitaliilor Åi fabricelor mari, pe reprezentanÅ£ii clasei de mijloc care sÄ se deosebeascÄ de fabrica de mofturi ale âTelegrafuluiâ, Åi ale âRomânuluiâ Åi de fabrica d-voastrÄ de palavre din Dealul Mitropoliei?âŠ
CiudatÄ Å£arÄ, într-adevÄr!
Pe cei mai mulÅ£i din aceÅti domni statul i-a crescut, adicÄ i-a hrÄnit prin internate, ca dupÄ aceea sÄ-Åi câÅtige, printr-un meÅteÅug cinstit, pâinea de toate zilele.
Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar.
DupÄ ce aceÅti domni Åi-au mântuit aÅa-numitele studii, vin iar la stat Åi cer sÄ-i cÄpÄtuiascÄ, adicÄ sÄ-i hrÄneascÄ pânÄ la sfârÅitul vieÅ£ii.
Dar nu-i numai atâta.
Å¢Ärani? Nu sunt.
Proprietari nu, învaÅ£aÅ£i nici cât negrul sub unghie, fabricanÅ£i â numai de palavre, meseriaÅi nu, breaslÄ cinstitÄ n-au, ce sunt dar?
Uzurpatori, demagogi, capete deÅarte, leneÅi care trÄiesc din sudoarea poporului fÄrÄ a o compensa prin nimic, ciocoi boieroÅi Åi fuduli, mult mai înfumuraÅ£i decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale Å£Ärii.
De acolo pizma cumplitÄ pe care o nutresc aceste nulitÄÅ£i pentru orice scânteie de merit adevÄrat Åi goana înverÅunatÄ asupra elementelor intelectuale sÄnÄtoase ale Å£Ärii, pentru ca, în momentul în care s-ar desmetici din beÅ£ia lor de cuvinte, s-ar mântui cu domnia demagogilor.
Alungaţi turma acestor netrebnici!
Ãntr-adevÄr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice:
«Ia staţi, oameni buni!
Voi plÄtiÅ£i profesori care nici vÄ Ã®nvaÅ£Ä copiii, nici carte Åtiu;
plÄtiÅ£i judecÄtori nedrepÅ£i Åi administratori care vÄ furÄ, cÄci nici unuia dintr-înÅii nu-i ajunge leafa.
Åi aceÅtia vÄ ameÅ£esc cu vorbe Åi vÄ Ã®mbatÄ cu apÄ rece.
Apoi ei toÅ£i poruncesc Åi nimeni n-ascultÄ.
Nefiind stÄpân care sÄ-i Å£ie în frâu, ei îÅi fac mendrele Åi vÄ sÄrÄcesc, creându-Åi locuri Åi locuÅoare, deputÄÅ£ii, primÄrii, comisii Åi multe altele pe care voi le plÄtiÅ£i peÅin, pe când ei nu vÄ dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contrÄ vÄ mai Åi dezbracÄ, dupÄ ce voi i-aÅ£i înÅ£olit.
N-ar fi mai bine ca sÄ stapâneascÄ cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii?
Sau cel puÅ£in oameni care, prin mintea lor bine aÅezatÄ, vÄ plÄtesc ce voi cheltuiÅ£i cu dânÅii?
De aceea, alungaÅ£i turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic Åi n-au nimic Åi vor sÄ trÄiascÄ ca oamenii cei mai bogaÅ£i, nu Åtiu nimic Åi vreau sÄ vÄ Ã®nveÅ£e copiii, Åi n-au destulÄ minte pentru a se economisi pe sine Åi voiesc sÄ vÄ economiseascÄ pe voi toÅ£i.»â
Mihai Eminescu - Timpul - 1877