Foto
George CoÈbuc (n. 8/20 septembrie 1866, Hordou, comitatul BistriÈa-NÄsÄud, azi CoÈbuc, judeÈul BistriÈa-NÄsÄud; d. 9 mai 1918, BucureÈti) a fost un poet, critic literar, ocazional Èi traducÄtor român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
GEORGE COSBUC
Decebal cÄtre popor
Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trÄieÅti cum ai fi vrut!
Åi-acum ar vrea un neam cÄlÄu
S-arunce jug în gâtul tÄu:
E rÄu destul cÄ ne-am nÄscut,
Mai vrem Åi-al doilea rÄu?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
FlÄcÄu ori moŠîngârbovit;
Dar nu-i totuna leu sÄ mori
Ori câine-nlÄnÅ£uit.
Cei ce se luptÄ murmurând,
De s-ar lupta Åi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca oriÅicare laÅ fugar!
Murmurul, azi Åi oriÅicând,
E plânset în zadar!
Iar a tÄcea Åi laÅii Åtiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
SÄ râdÄ! Bunii râd Åi cad!
SÄ râdem, dar, viteaz rÄsad,
SÄ fie-un hohotit Åi-un chiu
Din ceruri pânÄ-n iad!
De-ar curge sângele pârÄu,
Nebiruit e braÅ£ul tÄu
Când morÅ£ii-n faÅ£Ä nu tresari!
Åi însuÅ£i Å£ie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rÄu
DuÅmanii tÄi cei tari.
Ei sunt romani! Åi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Åi nu le-am da nici lor pÄmânt
CÄci ei au cerul lor!
Åi-acum, bÄrbaÅ£i, un fier Åi-un scut!
E rÄu destul cÄ ne-am nÄscut:
Dar cui i-e fricÄ de rÄzboi
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzÄtor vândut
SÄ iasÄ dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Åi-n zei! Dar vÄ gândiÅ£i, eroi,
CÄ zeii sunt departe, sus,
DuÅmanii lângÄ noi!