Foto
Versuri George Topârceanu -
"Rapsodii de toamnÄ"
I
A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Åi-a furat de prin ponoare
Puful pÄpÄdiilor.
Cu acorduri lungi de lirÄ
I-au rÄspuns fâneÅ£ele.
Toate florile ÅoptirÄ,
Ãntorcându-Åi feÅ£ele.
Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamurÄ.
Solzii frunzelor mÄrunte
S-au zburlit pe-o ramurÄ.
Mai târziu, o coÅ£ofanÄ
FÄrÄ ocupaÅ£ie
A adus o veste-n goanÄ
Åi-a fÄcut senzaÅ£ie:
CicÄ-n munte, la povarnÄ,
Plopii Åi rÄsurile
Spun cÄ vine-un vânt de iarnÄ
RÄscolind pÄdurile.
Åi-auzind din depÄrtare
Vocea lui tiranicÄ,
ToÅ£i ciulinii pe cÄrare
Fug cuprinÅi de panicÄ...
Zvonul prin livezi coboarÄ.
Colo jos, pe mlaÅtinÄ.
S-a-ntâlnit un pui de cioarÄ
C-un bâtlan de baÅtinÄ
Åi din treacÄt îi aruncÄ
AltÄ veste stranie,
C-au pornit-o peste luncÄ
Frunzele-n bejanie!
II
Ãntr-o clipÄ, alarmate,
Ies din ÅanÅ£uri vrÄbiile.
Papura pe lac se zbate
LegÄnându-Åi sÄbiile.
Un lÄstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca sÄ Å£ie-o cuvântare
Ãn aceastÄ chestie.
Dar broscoii din rÄstoacÄ
Ãl insultÄ-n pauze
Åi din papurÄ-l provoacÄ
Cu prelungi aplauze.
LiÅiÅ£ele-ncep sÄ strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la faţa locului.
Un ţânÅ£ar, nervos Åi foarte
Slab de constituţie,
Ãn zadar vrea sÄ ia parte
Åi el la discuÅ£ie.
Când deodatÄ un erete,
PoliÅ£ai din naÅtere,
Peste baltÄ Åi boschete
Vine-n recunoaÅtere
Cu poruncÄ de la centru
Contra vinovatului,
Ca sÄ-l aresteze pentru
Siguranţa statului...
De emoÅ£ie, în surdinÄ,
Sub un snop de bozie,
O pÄstaie de sulcinÄ
A fÄcut explozie.
III
Florile-n grÄdini s-agitÄ.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnÄ din elitÄ
ÃÅi îndreaptÄ talia.
Trei petunii subţirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbÄ Ã®ntre ele:
"Ce ne facem, fetelor?... "
Floarea-soarelui, bÄtrânÄ,
De pe-acum se sperie
C-au sÄ-i cadÄ Ã®n Å£ÄrânÄ
Dinţii, de mizerie.
Åi cu galbena ei zdreanÅ£Ä
StÄ-n lumina maturÄ,
Ca un talger de balanÅ£Ä
Aplecat pe-o laturÄ...
Ãntre gâze, fÄrÄ fricÄ
Se re-ncep idilele.
Doar o gÄrgÄriÅ£Ä micÄ,
Blestemându-Åi zilele,
NecÄjitÄ cere sfatul
Unei molii tinere,
CÄ i-a dispÄrut bÄrbatul
Ãn costum de ginere.
Ãmprejur îi cântÄ-n ÅagÄ
Greierii din flaute.
"Uf, ce lume, soro dragÄ! "
Unde sÄ-l mai caute?
L-a gÄsit sub trei grÄunÅ£e
Mort de inaniţie.
Åi-acum pleacÄ sÄ anunÅ£e
Cazul la poliţie.
IV
Buruienile-ngrozite
De-aÅa vremi protivnice
Se vorbirÄ pe Åoptite
SÄ se facÄ schivnice.
Åi cum Åtie-o rugÄciune
Doamna mÄsÄlariÅ£Ä,
Tot soborul îi propune
S-o aleagÄ stariÅ£Ä.
Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n vÄduvie
SÄ trÄiascÄ slobode.
Vezi! de-aceea mÄtrÄguna
A-nvÄÅ£at un brusture
SÄ le spuie-n faÅ£Ä una
Care sÄ le usture!...
Jos, pe-un vârf de campanulÄ
Pururea-n vibraţie,
Åi-a oprit o libelulÄ
Zborul plin de graţie.
Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatinÄ,
Giuvaer de smalÅ£ Åi aur
Cu sclipiri de platinÄ.
V
Dar deodatÄ, pe coline
Scade animaţia...
De mirare parcÄ-Åi Å£ine
Vântul respiraţia.
ZboarÄ veÅti contradictorii,
Se-ntretaie Åtirile...
Ce e?... Ce e?... Spre podgorii
Toţi întorc privirile.
Iat-o!... Sus în deal, la strungÄ,
AÅternând pÄmântului
Haina ei cu trenÄ lungÄ
De culoarea vântului,
S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor Åi Doamna
Cucurbitaceelor...
Lung îÅi fluturÄ spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste Åolduri triumfale
Haina iluzorie.
Apoi pleacÄ mai departe
Pustiind cÄrÄrile,
Cu alai de frunze moarte
SÄ colinde zÄrile
Gâze, flori întârziate!
Muza mea satiricÄ
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofÄ liricÄ.
Dar când Åtiu c-o sÄ vÄ-ngheÅ£e
Iarna mizerabilÄ,
MÄ cuprinde o tristeÅ£e
IremediabilÄ...