Foto
In atentia "musafirilor "( pe care i-am tolerat si inca ii mai toleram) maghiari care nu au avut pana in 1920 o TARA , ci au facut parte dintr-un imperiu , si abia in 1920 s-a indeplinit visul revolutionarilor de la 1948 .
Tratatul de la Trianon a consfinศit existenศa unui stat maghiar independent, ideal al revoluศionarilor maghiari de la 1848 ศi al oamenilor politici maghiari รฎn perioada de sfรขrศit a Dublei Monarhii, chiar dacฤ nu รฎn frontierele imaginate de aceศtia. รn ciuda acestui fapt, Tratatul a fost ศi continuฤ sฤ fie perceput รฎn mentalul colectiv maghiar drept o catastrofฤ. Din aceastฤ perspectivฤ Tratatul de la Trianon reprezintฤ doar actul care a consfinศit sfรขrศitul regatului Sfรขntului ศtefan, regat care, de facto, dispฤruse รฎn secolul al XVI-lea, prin รฎnfrรขngerea de la Mohรกcs ศi divizarea teritoriilor sale รฎntre Imperiul Otoman ศi Sfรขntul Imperiu Roman (devenit ulterior Austria ศi, รฎn 1867, Dubla Monarhie, Austro-Ungaria), dar care, formal, a continuat sฤ existe, รฎmpฤraศii de la Viena purtรขnd pรขnฤ la sfรขrศit ศi titlul de regi apostolici ai Ungariei.
Tratatul de la Trianon a consfinศit trecerea cฤtre statele succesoare sau vecine a 71% din teritoriul Transleithaniei (partea ungarฤ a Dublei Monarhii) ศi a 63% din populaศie, aceasta din urmฤ, รฎn majoritatea ei, alcฤtuitฤ din etnici ne-maghiari. Totuศi, traseul noilor frontiere, รฎn multe cazuri, nu s-a suprapus graniศelor etnice (din motive obiective, datฤ fiind imposibilitatea delimitฤrii exacte a regiunilor cu populaศie amestecatฤ), astfel cฤ peste sau 2.535.000 de etnici maghiari au ajuns รฎn afara teritoriului Ungariei, majoritatea lor trฤind de-a lungul graniศelor din statele succesoare noi.[1]
Bornฤ de frontierฤ รฎntre Romรขnia ลi Ungaria
Tratatul nu a ocupat un rol la fel de important รฎn conศtiinศa populaศiei statelor succesoare sau vecine; รฎn principiu, pentru acestea Tratatul de la Trianon a consfinศit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania (partea ungarฤ a Dublei Monarhii) ศi a consfinศit o realitate existentฤ pe teren (majoritatea teritoriilor fuseserฤ deja ocupate de cฤtre forศele armate ale Romรขniei, Cehoslovaciei ศi Regatului Sรขrbilor, Croaศilor ศi Slovenilor).
Deศi istoriografia maghiarฤ ศi unii oameni politici maghiari au susศinut cฤ Dubla Monarhie reprezentase o soluศie mai echitabilฤ pentru minoritฤศi ศi cฤ slovacii, croaศii, rutenii, romรขnii din Transilvania ar fi fost mai favorizaศi รฎn cadrul Dublei Monarhii decรขt รฎn statele succesoare, nici un grup etnic din Dubla Monarhie nu a susศinut revenirea la starea de lucruri anterioarฤ Primului Rฤzboi Mondial. Deศi slovacii ศi croaศii au urmฤrit sฤ obศinฤ independenศa aproape imediat dupฤ 1920, scopul lor era crearea propriilor state naศionale, ideal realizat abia dupฤ 1990.
Regatul Ungariei, statul rezultat รฎn urma Primului Rฤzboi Mondial, a urmฤrit revizuirea, fie ศi parศialฤ, a Tratatului de la Trianon, aliindu-se, รฎn acest scop, cu statele revizioniste, Germania ศi Italia. Deศi รฎn perioada 1938-1941 s-a reuศit anexarea unor teritorii care aparศinuserฤ Dublei Monarhii (1938 - sudul Slovaciei, 1939 - Ucraina Subcarpaticฤ, 1940 - nordul Transilvaniei, 1941 - teritorii aflate azi รฎn Serbia, Croaศia ศi Slovenia), frontierele de la Trianon au fost consfinศite din nou รฎn anul 1947, prin Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947), รฎncheiat รฎntre Puterile Aliate ศi Ungaria.