Foto
El-Zorab - George Coลbuc
La paลa vine un arab,
Cu ochii stinลi, cu graiul slab.
- "Sunt, paลฤ, neam de beduin,
ลi de la Bab-el-Manteb vin
Sฤ vรขnd pe El-Zorab.
Arabii toลฃi rฤsar din cort,
Sฤ-mi vadฤ roibul, cรขnd รฎl port
ลi-l joc รฎn frรขu ลi-l las รฎn trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
ลi nu l-aล da nici mort.
Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
ลi de amar รฎndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!
Ai mei pierduลฃi sunt, paลฤ, toลฃi:
O, mรขntuie-i, de vrei, cฤ poลฃi!
Dฤ-mi bani pe cal! Cฤ sunt sฤrac!
Dฤ-mi bani! Dacฤ-l gฤseลti pe plac,
Dฤ-mi numai cรขt socoลฃi!
El poartฤ calul, dรขnd ocol,
รn trap grฤbit, รฎn pas domol,
ลi ochii paลei mari s-aprind;
Cฤrunta-i barbฤ netezind
Stฤ mut, de suflet gol.
- "O mie de ลฃechini primeลti?
- "O, paลฤ, cรขt de darnic eลti!
Mai mult decรขt รฎn visul meu!
Sฤ-ลฃi rฤsplฤteascฤ Dumnezeu,
Aลa cum รฎmi plฤteลti!
Arabul ia, cu ochii plini
De zรขmbet, mia de ลฃechini -
De-acum, de-acum ei sunt scฤpaลฃi,
De-acum vor fi ลi ei bogaลฃi,
N-or cere la strฤini!
Nu vor trฤi sub cort รฎn fum,
Nu-i vor cerลi copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
ลi vor avea ลi ei ce da
Sฤracilor de-acum! -
El strรขnge banii mai cu foc,
ลi pleacฤ, beat de mult noroc,
ลi-aleargฤ dus d-un singur gรขnd,
Deodatฤ รฎnsฤ, tremurรขnd,
Se-ntoarce, stฤ pe loc.
Se uitฤ lung la bani, ลi pal
Se clatinฤ, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveลte drept;
Cu paลii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.
Cuprinde gรขtul lui plรขngรขnd
ลi-n aspra-i coamฤ รฎngropรขnd
Obrajii palizi: - "Pui de leu,
Suspinฤ trist. Odorul meu,
Tu ลtii cฤ eu te vรขnd!
Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mรขna lor,
Ei n-or avea cui da!
Ei nu vor mai ieลi cu drag
Sฤ-ntindฤ mรขinile din prag,
Sฤ-i iau cu mine-n ลea pe rรขnd!
Ei nu vor mai ieลi rรขzรขnd
รn calea mea ลirag!
Copiii mei cum sฤ-i รฎmbun
Nevestei mele ce sฤ-i spun,
Cรขnd va-ntreba de El-Zorab
Va rรขde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!
Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmรขndu-te la pas,
Nici รฎn genunchi la al tฤu glas
El nu va mai cฤdea!
Pe-Ardun al tฤu, pe Ben-Ardun,
N-ai sฤ-l mai vezi รฎn zbor nebun
Pe urma unui ลoim uลor
Ca sฤ-ลฃi รฎmpuลte ลoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!
Nu vei zรขmbi, cum saltฤ-n vรขnt
Ardun al tฤu รฎn alb vestmรขnt;
ลi ca sฤ simลฃi sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o sฤ pui
Urechea la pฤmรขnt!
O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ลฃii tu nฤrile-n pฤmรขnt
ลi coada ta fuior รฎn vรขnt,
รn zbor de rรขndunea!
Cum mesteci spuma albฤ-n frรขu,
Cum joci al coamei galben rรขu.
Cum iei pฤmรขntul รฎn galop
ลi cum te-aลterni ca un potop
De trฤsnete-n pustiu!
ลtia pustiul de noi doi
ลi zarea se-ngrozea de noi -
ลi tu de-acum al cui vei fi?
ลi cine te va mai scuti
De vรขnturi ลi de ploi?
Nu vor grฤi cu tine blรขnd,
Te-or รฎnjura cu toลฃi pe rรขnd
ลi te vor bate,-odorul meu,
ลi te-or purta ลi mult, ลi greu;
Lฤsa-te-vor flฤmรขnd!
ลi te vor bate,-odorul meu,
Sฤ mori tu, cel crescut de noi!...
Ia-ลฃi banii, paลฤ! Sunt sฤrac,
Dar fฤrฤ cal eu ce sฤ fac:
Dฤ-mi calul รฎnapoi!
Se-ncruntฤ paลa: - "Eลti nebun?
Voieลti pe ianiceri sฤ-i pun
Sฤ te de-a cรขinilor? Aลa!
E calul meu, ลi n-aลtepta
De douฤ ori sฤ-ลฃi spun!
- Al tฤu? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultฤ el,
Din leu turbat fฤcรขndu-l miel?
Al tฤu? O, paลฤ, nu!
Al meu e! Pentru calul meu
Mฤ prind de piept cu Dumnezeu -
Ai inimฤ! Tu poลฃi sฤ ai
Mai vrednici ลi mai mรขndri cai,
Dar eu, stฤpรขne, eu?
รntreagฤ mila ta o cer!
Alah e drept ลi-Alah din cer
Va judeca ce-i รฎntre noi,
Cฤ mฤ rฤpeลti ลi mฤ despoi,
M-arunci pe drum sฤ pier.
ลi lumea te va blestema,
Cฤ-i blestem fฤptuirea ta!
Voi merge, paลฤ, sฤ cerลesc,
Dar mila voastrฤ n-o primesc -
Ce bine-mi poลฃi tu da?
Dฤ paลa semn. - "Sฤ-l dezbrฤcaลฃi
ลi binele รฎn vergi i-l daลฃi!
Sar eunucii, vin, รฎl prind -
Se-ntoarce-arabul rฤsฤrind
Cu ochii รฎngheลฃaลฃi...
El scoate grabnic un pumnal,
ลi-un val de sรขnge, roลu val
De sรขnge cald a izvorรขt
Din nobil-รฎncomatul gรขt,
ลi cade mortul cal.
Stฤ paลa beat, cu ochi topiลฃi,
Se trag spahiii-ncremeniลฃi.
ลi-arabul, รฎn genunchi plecat,
Sฤrutฤ sรขngele-nchegat
Pe ochii-nลฃepeniลฃi.
Sฤ-ntoarce-apoi cu ochi pฤgรขni
ลi-aruncฤ fierul crunt din mรขini:
- "Te-or rฤzbuna copiii mei!
ลi-acum mฤ taie, dacฤ vrei,
ลi-aruncฤ-mฤ la cรขini!
9 mai 1918
George Coศbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriศa-Nฤsฤud, azi Coศbuc, judeศul Bistriศa-Nฤsฤud; d. 9 mai 1918, Bucureศti) a fost un poet, critic literar, ocazional ศi traducฤtor romรขn din Transilvania, membru titular al Academiei Romรขne din anul 1916