Foto
la 7 octombrie 1910 se naste Eusebiu Camilar, satul Udești, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria –( d. 27 august 1965, București, România) a fost un scriitor și traducător român, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române.[1]Chemarea cumpenelor, București, 1937 (versuri)
Cordun, București, 1942 (roman)
Prăpădul Slobodei, Iași, 1943 (roman)
Avizuha, București, 1945 (povestiri)
Turmele, București, 1946 (roman)
Focurile, București, 1945 (dramă; coautoare: Magda Isanos)
Valea hoților, București, 1948 (roman)
Negura, vol. I-II, București, 1949-1950 (roman)
Împărăția soarelui, București, 1955 (note de călătorie în China)
Poarta furtunilor, București, 1955 (povestiri)
Inimi fierbinți, București, 1956 (proză)
Valea Albă, București, 1957 (dramă istorică în versuri)
Farmecul depărtărilor, București, 1966 (note de călătorie)
Povestiri eroice, București, 1965
Viforul, București, 1966 (povestiri)
Frunze
Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivã toate sub talpa mea fosnesc…
În palmele întinse le prind necontenit,
Asa cum cad, cu pete de soare vestejit.
Cad fosnitoare frunze sau clipele se cern?
Odatã la picioare speram sã ti le-astern…
Deopotrivã, toate sub talpa mea fosnesc,
Din mâna mea cãzute sau dintr-un pom ceresc.