Avram-Iancu-Craisorul-Muntilor-Steag-si-unica-fotografie-de-la-inmormantarea-lui-Ziaristi-Online
------------10 septembrie 1872, -----------
- moartea lui Avram Iancu (CrÄ?i??orul Mun??ilor):-
"Uita??i-vÄ? pe c??mp rom??nilor,
suntem mul??i ??i tari, cÄ? Dumnezeu e cu noi!"
Avram Iancu (n. 1824, Vidra de Sus â?? d. 10 septembrie 1872, ?šebea) a fost un avocat rom??n transilvÄ?nean este cel mai mare erou na??ional al rom??nilor din Ardeal. â?? Enciclopedia Rom??niei.
A fost conducÄ?torul de fapt al ?šÄ?rii Mo??ilor ??n anul 1849, calitate ??n care a comandat armata rom??nilor transilvÄ?neni ??mpotriva trupelor maghiare ale lui Lajos Kossuth, care au decimat ??n Transilvania circa 40.000 de rom??ni.
Vineri, 10 septembrie, ora 18, ??n fa??a statuii lui Avram Iancu din curtea Bisericii Na??terea Maicii Domnului (str. Carpa??ilor, Metrom), vor avea loc ??n organizarea Asocia??iei Calea Neamului, cu sprijinul nemijlocit al Parohiei Ortodoxe pÄ?storite de vrednicul PÄ?rinte Tudor Sicoe, manifestÄ?ri menite a evoca lupta pentru eliberarea na??ionalÄ? dusÄ? de Avram Iancu, anun??Ä? Mihai T??rnoveanu.
Parastasului pentru CrÄ?i??orul Mun??ilor, cuv??ntul ??i c??ntecul rom??nesc ne vor aduce aminte de ce Duhul lui Iancu trebuie mai mult ca oric??nd sÄ? fie viu ??n noi, ??n modul nostru de a g??ndi ??i ac??iona. Avram Iancu nu este â?o paginÄ? prÄ?fuitÄ? de istorieâ? din care â?trebuieâ? sÄ? ??nvÄ???Ä?m pe de rost diverse pasaje, Avram Iancu este manualul de exercitare al libertÄ???ii de a fi rom??n, la fel ca Mihai Eminescu.
?Žn linii profunde, contextul general de atunci, lupta contra imperiilor, este acela??i. Purtarea acestei lupte de cÄ?tre Avram Iancu, strict ??n paradigma rom??neascÄ?, este de o actualitate extraordinarÄ?, o lec??ie deschisÄ? datÄ? tuturor, cÄ?ci nu sloganurile umaniste universale i-au fost model lui Iancu, ci Lancea lui Horea.
?Žn Testamentul sÄ?u olograf a lÄ?sat scris:
"Ultima mea Voin??Ä?!
Unicul dor al vie??ii mele fiind ca sÄ?-mi vÄ?d na??iunea mea fericitÄ?, pentru care, dupÄ? puteri, am ??i lucrat p??nÄ? acum, durere, fÄ?rÄ? mult succes, dar tocma acum cu ??ntristare vÄ?d cÄ? speran??ele mele ??i jertfa adusÄ? se prefac ??n nimica.
Nu ??tiu c??te zile mai pot avea. Un fel de presim??ire ??mi pare cÄ? mi-ar spune cÄ? viitorul este nesigur. Voiesc darÄ? ??i hotÄ?r??t sÄ? dispun ca dupÄ? moartea mea toatÄ? averea mea mi??cÄ?toare ??i nemi??cÄ?toare sÄ? treacÄ? ??n folosul na??iunii ??i ??ntru ajutorul ??nfiin??Ä?rii unei academii de Drepturi, tare crez??nd cÄ? luptÄ?torii cu arma legii vor putea scoate drepturile na??iunii noi.
C??mpeni, 20 decembre,
Avram Iancu,
Advocat ??i Em Prefectâ?
?Ži dÄ?m cuv??ntul profesorului Gelu Neam??u, autorul urmÄ?torului eseu despre Avram Iancu:
?Žn istoria popoarelor apar uneori momente de cumpana si de primejdie. Atunci fatalitatea sau vointa divina aduc ??n fruntea acelui popor una sau mai multe personalitati pentru a-l calauzi.
La 1848 poporul rom??n din Transilvania s-a aflat ??n primejdie de moarte; dar tot atunci, s-au afirmat ca salvatori o pleiada de conducatori, ??n majoritate tineri, ??ntre care Avram Iancu a stralucit ca o pretioasa nestemata.
Vrednici conducatori au mai fost alaturi de el; si S. Barnutiu, si I. Buteanu, si S. Balint si Al. Papiu Ilarian, si multi, multi altii, dar nici unul dintre ei nu a intrat at??t de ad??nc ??n constiinta poporului rom??n, nici unul nu s-a identificat at??t de desav??rsit cu aspiratiile sale ca t??narul, frumosul si m??ndrul prefect ce ??n scurt timp primi numele acela at??t de poetic, cum ??l aprecia N. Balcescu, de CRAI AL MUNTILOR.
Sa ??ncepem cu interesanta marturie a unei doamne (doamna Pipos din Zlatna) care-i ??mpartaseste lui Aron Densusianu ca l-a cunoscut pe Avram Iancu pe c??nd avea 10 ani. â?žEra â?? spune ea â?? un baiat blond, bl??nd si foarte modest. Am ramas ??nmarmurita c??nd ??n revolutiune aud deodata de numele lui at??t de razboinicâ?.
Rezum??ndu-se doar la bl??ndete si modestie, presupune, ca nimeni nu i-ar fi prevazut lui Iancu un viitor de revolutionar. Si totusi ... la T??rgu Mures, ??n calitate de cancelist, la cele doua calificative se mai adauga si altele, care ??mbogatesc nuantele paletei. Iata cum ??l cunoaste Iosif Sterca Sulutiu: â?žstudent eminent, cu exterior placut, blondin, modest, cu inima deschisa, sincer si cu caracter, avea mult temperament dar era foarte tolerant â?? fata de alte natiuni si confesiuni, apoi tinea mult la parola cuv??ntului datâ?. Acestui portret o cunoscuta gazeta maghiara ??i adauga si alte trasaturi semnificative: Iancu â?? se spune acolo â?? â?žnu stia sa se ??ncovoiasca nici sa se linguseasca. Pe figura lui impozanta, si pe fata lui superba barbateasca, se oglindea timbrul acelei constiinte, pe care singur convingerea meritelor proprii o poate daâ?. Cu alte cuvinte era m??ndru, dar nu era vanitos, iar sira spinarii era ??ntotdeauna dreapta, ferma.
Dar nu numai descrierea portretului sau este graitoare; mult putem afla despre â?žtemperamentul sau revolutionarâ? si urmarind una din cele mai cunoscute izbucniri ale sale, moment despre care acelasi Sulutiu, crede a sti ca i-ar fi hotar??t definitiv viitorul drum ??n slujba poporului rom??n.
Scena s-a petrecut ??n balconul dietei din Cluj, ??n ianuarie 1847. Impresionat de cinismul si rapacitatea nobilimii maghiare ce vota proiectul de lege al nefastului urbariu care ??l despoia cumplit pe iobag, Iancu â?žgemea ca un taur ??nferecat si tremura ca varga, o convulsiune l-a cuprins. ?Žl scuturau frigurileâ?. A trebuit sa-l duca de-acolo. Este semnificativ ??n acest sens, ca tot la sedinta respectiva, se revolta chiar si un deputat maghiar, K??m??ny D??nes, care ia apararea iobagilor arat??nd ca dupa ce acestia au fost despuiati de toate drepturile omului, de toata demnitatea omeneasca pun??ndu-i-se sarcini cari ??i ??ntreceau puterile, stap??nul ??i ia tot ce a muncit bietul de el, apoi vine al doilea stap??n, statul; iar ??n final acest om ??n zdrente onest si muncitor ajunge ??n situatia ca nici acel pam??nt de trei coti, care dupa moarte ??i va acoperi trupul sa nu fie al sau.
Pe drum, Iancu i-a marturisit lui Sulutiu, cu patos, ca auzind ticalosiile propuse de nobili â?žeram sa ma arunc din galerie ??ntre ei si sa-i izbesc de pereteâ?. Si apoi citeaza cuvintele Iancului ce constituie chintesenta revolutionara a spiritului sau, moment de referinta al biografiei sale; â?žNu cu argumente filosofice si humanitare vei putea convinge pe acei tirani, ci cu lancea, ca Horiaâ?. Va avea ocazia ??n cur??nd sa foloseasca lancea pomenita, deoarece tirania nu a cedat terenul fara lupta ??n Transilvania.
El stie sa devina autoritar daca e cazul, cu toate ca este descris de contemporani ca un om cu fire bl??nda. Numai ??ntr-un singur caz se spune ca ??si potolea cu anevoie m??nia, c??nd auzea batjocuri la adresa rom??nilor, fie din gura vreunui dascal, fie de la camarazii sai. Si S. Dragomir comenta pe drept cuv??nt ca â?žDaca pe l??nga asemenea ??nsusiri el va izbuti sa se impuna si ??n conducerea maselor, ??l putem de pe acum socoti pe deplin format pentru rolul care ??l asteaptaâ?.
Iancu polarizeaza miraculos poporul ??n jurul sau, este unul din principalii organizatori ai adunarii de la Blaj din Duminica Tomii.
La ??nceputul lunii mai, t??narul Avram Iancu, rosteste si ??n fata autoritatii, a spanului cameral L??z??r Gy??rgy, hotar??rea sa si a poporului sau de a se ridica la lupta. Cuvintele lui Iancu citate de numitul span sunt acestea: â?žrom??nii nu cersesc libertatea de la unguri; natiunea rom??na este destul de puternica pentru a-si c??stiga libertatea nationala lupt??ndâ?.
Si la t??rgul de tara din C??mpeni, Iancu face pasul hotar??t spre lupta. Urc??ndu-se pe o masa ??n mijlocul t??rgului vorbeste poporului. Rezumatul cuv??ntarii e scurt la Ciurileanu, cum scurta va fi fost si cuv??ntarea: â?žToata Europa se ??narmeaza pentru a izb??ndi libertatea. Rom??nii se pregatesc de asemenea, fiindca a sosit timpul sa fie si ei liberiâ?. Este interesant ca toti autorii, toate documentele, citeaza sau rezuma foarte pe scurt cuv??ntarile sale. Nicaieri nu ??nt??lnim discursuri lungi sau alambicate si nu ni se pastreaza pentru simplul fapt ca nu au fost rostite. Si totusi, masele ??nteleg perfect mesajul. Reactia la scurta cuv??ntare de mai sus vine spontan, multimea striga: â?žVivat Iancu! Vivat natiunea rom??naâ? sa ne ??narmam!â?
Sentimentul propriei sale forte, si-l ia de la poporul ce sta ??n spatele sau, cu aspiratiile sale drepte si ??n slujba carora Avram Iancu stie sa se puna total si neconditionat. Alecu Russo l-a auzit vorbind pe C??mpul Libertatii ??n fata celor 10.000 de moti de sub comanda sa, la Marea Adunare din 3/15 Mai 1848 si ne da fragmentul or poate esenta acestei cuv??ntari, la fel de semnificativa ca si cele de p??na atunci. El cauta sa impuna maselor constiinta fortei lor izvor??ta din forta numarului: â?žUitati-va pe c??mp rom??nilor, suntem multi, ca cucuruzul brazilor, suntem multi si tari, ca Dumnezeu e cu noiâ?.
Cuvintele sale sunt din nou scurte dar rostite cu av??nt. Gestul sau stap??neste, linisteste sau dezlantuie poporul; este o ??ntrepatrundere cu totul neobisnuita ??ntre forta sa de o sugestibilitate extraordinara, aproape magnetica, si multime.
Directorul domeniului montanistic Zlatna, Nem??gyei J??nos, confirma devotamentul motilor pentru Iancu, acest t??nar de 22 de ani, plin de curaj. El este, se spune, â?žurmat fara sovaireâ?. Si Iancu e constient de vocatia sa de conducator, asigur??ndu-l pe acelasi Nem??gyei ca â?žnici opt regimente nu ar fi ??n stare sa tina r??nduiala ??ntre iobagii din domeniul de sus ca el singurâ?.
Contactul lui Iancu cu motii trebuie sa fi fost foarte intim. ?Žntreaga sa fiinta este ??mpletita din ??nsusiri care-l fac popular. Vorba scurta si hotar??ta; graiul presarat uneori cu glume si ??nflorit cu metafore. Oamenii batr??ni ??l lauda pentru sfatul sau cuminte, iar tineretul ??l admira pentru curajul sau si pentru av??ntul nadejdilor sale. Momentul ??n care un astfel de barbat de actiune recunoscut de popor putea sa se manifeste din plin sosise odata cu primavara anului 1848.
Fata de celelalte personalitati ale revolutiei rom??nilor la 1848-1849, Avram Iancu are fara ??ndoiala â?žcevaâ? aparte, ceva foarte greu de definit si care, credem noi, face parte indiscutabil din temperamentul sau revolutionar. Este acea putere de a â?žfermecaâ? multimile, dupa cum atesta si G. Baritiu care l-a ascultat personal, dar care totusi noteaza ca NU a fost un orator ??n adevaratul sens al cuv??ntului. Dar ??n ciuda acestei constatari paradoxale, recunoaste totusi faptul ca â?žera peste putinta sa nu rapeasca cu sine pe ascultatoriâ?. L-am numi azi, un conducator charismatic.
La cea de a treia adunare de la Blaj, ??n 21 septembrie 1848, ??n fruntea a 6.000 de moti ??narmati, Iancu intra ??n Blaj si se ??ndreapta direct spre C??mpul Libertatii. Aici se urca pe o tribuna si rasucind pistolul ??n m??na, rosteste tunator: â?žpretentiile noastre sunt sfinte, pe c??t de sf??nta e dreptatea. Noi suntem gata a le apara cu orice pretâ?. Apoi, pentru a-si sublinia hotar??rea descarca pistolul, semn ca porneste la organizarea luptei. De aici ??ncepe rolul sau de â?žgeneralâ?, rol confirmat si sustinut cu stralucire de victoriile sale. Nu e de prisos a spune ca generalul rus L??ders, care dispretuia profund pe generalii austrieci a declarat textual, ca atunci c??nd a intrat ??n Transilvania, n-a gasit aici dec??t un singur general, pe Avram Iancu.
Si tot lui Avram Iancu ??i este atribuita de catre Lucian Blaga si chemarea at??t de sugestiva, de ??n spiritul sau, al omului de actiune: â?žSa punem pumnul ??n pieptul furtunii ca de nu pierimâ?. Cuvinte sapate si pe o veche cruce de lemn ??nnegrita de vreme care strajuieste si astazi defileul de la F??nt??nele ??n amintirea vitejiei motilor ce au pastrat ei singuri Transilvania ca pe o Tara Rom??neasca, dovedind inamicului ca Muntii Apuseni sunt inexpugnabili.
Nevoia de mit a poporului ??l ridica pe Iancu asez??ndu-l pe un piedestal de semizeu, plasmuind legenda invulnerabilitatii sale la gloantele obisnuite; astfel â?? afirma Alexandru Roman ??n niste ??nsemnari ale sale â?? poporul credea ca Iancu nu putea fi rapus dec??t numai cu un glont de argint pe care stap??nirea nu-l avea (or nu-l stia), exact ca si ??n legenda lui Pintea Viteazul (ceea ce ??n fapt ar putea fi expresia unui transfer al mitului).
Nu ??n ultimul r??nd, se cuvine a fi mentionata si o oarecare ??nsemnatate pe care trebuiau sa o fi avut la extinderea popularitatii sale, chiar frumusetea si simplitatea numelui sau: - Avram Iancu â?? limpede si sonor, obisnuit ??ntre rom??ni; ??mbinare fericita a doua prenume, de o rezonanta aproape cristalina. Nemaivorbind de versurile populare, cu audienta de marseilleza care venea sa actioneze ca stimul de situatie la sugestie:
â?žAstÄ?zi cu bucurie, rom??nilor c??nta??i
Pe Iancu ??n c??mpie cu to??ii sÄ?-l urma??iâ?.
Sursa: activenews.ro
De: ANDREI NICOLAE
