Virgil Anghelache

Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul !
?†?

"Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu !"

I-am adresat un mesaj doamnei Alexandra Păcuraru, realizatoarea emisiunii Legile Puterii la postul tv Realitatea fiind foarte agasat de manipulările grobiene, dpmdv, practicate de această realizatoare tv sub aripa ocrotitoare dintotdeauna a tatălui ei.
Iată întreg mesajul adresat acestei manipulatoare de joasă moralitate umană :

Bună ziua.
Mă-ntreb (retoric, știu că nu voi primi și nici nu mă aștept la un răspuns) cât mai aveți intenția de a folosi televiziunea unui fost pușcăriaș, chiar dacă vă este tată, spre a manipula și crea discordie între români în societate ? ?
Dintre exemple voi reliefa două care mi-au creat un mare disconfort moral :
- 1. Ați afirmat că nu primiți decât vaccinați în emisiunile dumneavoastră demonstrând cât de prost sunteți informată sau, mai bine zis, că sunteți o manipulatoare fără scrupule. (s-a dovedit și recunoscut științific că și cei vaccinați pot fi infectați și infecta la rândul lor).
- 2. V-ați permis să recitați poezia Cioclii apocalipsei afirmând că este scrisă de Eminescu, ceea ce arată lipsa crasă de cultură, rezultând că ați trecut prin școală pe banii tatălui și nu s-a "lipit" nimic bun de dumneavoastră.
Poezia este scrisă de Eliana Popa, o poetă consacrată ce se bucură de apreciere și admirație sinceră din partea cititorilor.
PS. Nu vă mai folosiți de religie spre a creea impresia că sunteți de partea binelui, manipulând, astfel, oamenii din societate.
Nu sunteți altceva decât rezultatul propriei ipocrizii ! ?

Tinerețe, îți dau binețe ! ?

Un om de onoare își respectă întotdeauna principiile ! ?

Azi n-am să scriu nimic,
nimic despre tine,
ci despre sufletul tău
mângâiat de îngerii
Domnului !

Azi n-am să spun nimic,
nimic despre mine,
ci despre dorul meu
devenit rugăciune și-altar
Domnului !

Azi doar am să tac,
nimic despre noi,
ci despre destinele-dramă,
crucea-povară, un dar al
Domnului !

AVE ~ 24.01.2021 ~ 22h

Numai una
George Coșbuc

Pe umeri pletele-i curg râu -
Mlădie ca un spic de grâu,
Cu şorţul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Şi când o văd, înebunesc;
Şi când n-o văd, mă-nbolnăvesc,
Iar când merg alţii de-o peţesc,
Vin popi de mă dezleagă.

La vorbă-n drum, trei ceasuri trec -
Ea pleacă, eu mă fac că plec,
Dar stau acolo şi-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Aşa cum e săraca ea,
Aş vrea s-o ştiu nevasta mea,
Dar oameni răi din lumea rea
Îmi tot închid cărarea.

Şi câte vorbe-mi aud eu !
Toţi fraţii mă vorbesc de rău,
Şi tata-i supărat mereu,
Iar mama la icoane
Mătănii bate, ţine post;
Mă blestem : - "De n-ai fi fost !
Eşti un netot ! Ţi-e capul prost
Şi-ţi faci de cap, Ioane ! "

Îmi fac de cap ? Dar las' să-mi fac !
Cu traiul eu am să mă-npac
Şi eu am să trăiesc sărac,
Muncind bătut de rele !
La fraţi eu nu cer ajutor,
Că n-am ajuns la mila lor -
Şi fac ce vreau! Şi n-am să mor
De grija sorţii mele !

Mă-ngroapă fraţii mei de viu !
Legat de dînsa, eu să ştiu
Că am urâtei drag să-i fiu ?
Să pot ce nu se poate ?
Dar cu pămîntul ce să faci ?
Şi ce folos de boi şi vaci ?
Nevasta dacă nu ţi-o placi,
Le dai în trăsnet toate !

Ori este om, de sila cui
Să-mi placă tot ce-i place lui !
Aşa om nici vlădică nu-i
Şi nu-i nici împăratul !
Să-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e dragă una şi-i a mea;
Decît să mă dezbăr de ea,
Mai bin-aprind tot satul.

Numai una
George Coșbuc

Pe umeri pletele-i curg râu -
Mlădie ca un spic de grâu,
Cu şorţul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Şi când o văd, înebunesc;
Şi când n-o văd, mă-nbolnăvesc,
Iar când merg alţii de-o peţesc,
Vin popi de mă dezleagă.

La vorbă-n drum, trei ceasuri trec -
Ea pleacă, eu mă fac că plec,
Dar stau acolo şi-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Aşa cum e săraca ea,
Aş vrea s-o ştiu nevasta mea,
Dar oameni răi din lumea rea
Îmi tot închid cărarea.

Şi câte vorbe-mi aud eu !
Toţi fraţii mă vorbesc de rău,
Şi tata-i supărat mereu,
Iar mama la icoane
Mătănii bate, ţine post;
Mă blestem : - "De n-ai fi fost !
Eşti un netot ! Ţi-e capul prost
Şi-ţi faci de cap, Ioane ! "

Îmi fac de cap? Dar las' să-mi fac !
Cu traiul eu am să mă-npac
Şi eu am să trăiesc sărac,
Muncind bătut de rele !
La fraţi eu nu cer ajutor,
Că n-am ajuns la mila lor -
Şi fac ce vreau! Şi n-am să mor
De grija sorţii mele !

Mă-ngroapă fraţii mei de viu !
Legat de dînsa, eu să ştiu
Că am urâtei drag să-i fiu ?
Să pot ce nu se poate ?
Dar cu pămîntul ce să faci ?
Şi ce folos de boi şi vaci ?
Nevasta dacă nu ţi-o placi,
Le dai în trăsnet toate !

Ori este om, de sila cui
Să-mi placă tot ce-i place lui !
Aşa om nici vlădică nu-i
Şi nu-i nici împăratul !
Să-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e dragă una şi-i a mea;
Decît să mă dezbăr de ea,
Mai bin-aprind tot satul.