În călătoria numită viață ne lovim de multe lucruri. De multe probleme. De multe ziduri. Profesionale, sociale, instituționale, nu contează.
De cele mai multe ori, dacă nu de fiecare dată, nu noi "alegem" aceste "ziduri", ci pur și simplu ne lovim de aceste ziduri. Ziduri "construite" de alții sau poate chiar de noi. Sau ziduri ce apar peste noapte. Poate după o banală medicină a muncii. Poate în urma unei intrări pe contrasens și de mâine adio picioare. Sau poate că nu ai vrut să te doară coloana și te-ai... împotriva vântului și ai 20 de zile să îți cauți un nou loc de muncă.
Chiar nu contează zidul.
Contează însă ATITUDINEA TA DIN FAȚA ZIDULUI.
Da, poate fi cumplit, groaznic, oribil, deprimant, "suicidabil"...
Adună-te! Ridică-te! Zâmbește și mergi mai departe.
După nenorocitul ăla de zid va fi bine. Vei fi bine.
Nu renunța.
NICIODATĂ.