Ionel-Cătălin Diaconu

4 ani în urmă

SIC COGITO Nu mă tem de război cât mă tem că războiul este o etapă necesară ascensiunii dictaturii mondiale. Cum să explic altfel că naționalistul Trump, care a retras trupe, e blocat în BigMedia în timp ce naționalistul Putin, care atacă state, emite liber? Ce-aș putea eu-furnică să înțeleg despre strategia jucătorilor de șah de pe tabla unde vremelnic mă aflu?

Link · 4 ani în urmă

După Deșcolarizarea României, aceasta nouă carte a lui Mircea Platon, vine să lămurească de ce merge așa prost sistemul de învățământ românesc: https://www.ideeaeuropeana.ro/carti/publicistica-eseuri/cominternul-educational-si-descolarizarea-digitala/

Cominternul educațional și deșcolarizarea digitală

Cominternul educațional și deșcolarizarea digitală - Mircea Paton Vezi mai multe titluri semnate de Mircea Platon

Ionel-Cătălin Diaconu

Fotografie · 4 ani în urmă

Ionel-Cătălin Diaconu

Fotografie · 4 ani în urmă

Suntem, că vrem sau nu, rezultatul experiențelor trăite în viață, produsul gândurilor și atitudinilor noastre, modelate în mare parte și de cei cu care interacționăm. Profesorul meu de limba română, Ioan Dănilă, ne-a spus odată (sper să nu greșesc prea mult, dar ideea era asta) că el l-a cunoscut pe Eminescu. Pentru că fusese elevul unui mare profesor, care cunoscuse un alt mare om de cultură, iar acesta îl întâlnise pe Eminescu. Îndrăznesc, în această logică, să afirm că l-am văzut și eu, măcar cu coada ochiului pe Eminescu. Acest lucru este pentru mine un motiv de mândrie. Să mi se pomenească numele într-o revistă de cultură de talia Ateneu, de către un om extraordinar ca domnul profesor Dănilă, mi se pare o laudă prea mare, pe care nu o merit, eu, unul dintre elevii mediocri pe care i-a avut. Nădăjduiesc însă ca dintre cei pe care i-am modelat ca învățător să se ridice tinerii vrednici ai României de mâine, care să facă cu adevărat fapte ce să fie înscrise în cartea veșnică a neamului. „Ca să fim noi oameni au fost alţi oameni, şi ca să fie alţi oameni, suntem noi oameni” spunea Nicolae Iorga. Așa că, avem datoria de a ține focul viu: flacăra Credinței, flacăra Culturii, flacăra Românismului… Citiți noul număr din Ateneu aici: http://ateneu.info/wp-content/uploads/at2022_02_net.pdf

Ionel-Cătălin Diaconu

Imaginea din Ateneu.

4 ani în urmă

Ionel-Cătălin Diaconu

Fotografie · 4 ani în urmă

Zilele astea am avut mai multe discuții cu diverși părinți pe marginea unor năzdrăvănii de-ale copiilor noștri. De fiecare dată, concluzia era vorba lui Alexandru Mironov: „Copiii au un singur defect: cresc.” Inevitabil, greșelile și eșecurile lor ne afectează... Pentru o parte purtăm și noi vina, pentru alta vremurile. De ne-ar da Dumnezeu înțelepciunea de-ai crește astfel încât să nu greșească și să nu le greșim!

Ionel-Cătălin Diaconu

Fotografie · 4 ani în urmă

Există pilda aceea cu doi lupi pe care îi ai în tine. Unul bun și altul rău. Ei se luptă, dar de câștigat va câștiga acela pe care îl hrănești. Așa e și cu țara noastră. România hrănită de majoritatea mijloacelor mass-media, de majoritatea politicienilor din ultimii 30 de ani și a celor din funcții de conducere, dar și de o parte bună a românilor de rând, incapabili să vadă imaginea de ansamblu, e România lupului rău. România vizibilă e țara președinților care promit că îi vor reprezenta pe toți românii dar vor guvernul lor și cât mai multă putere, e țara politicienilor aleși de o minoritate, în timp ce majoritatea absolută (mai mult de două treimi) refuză să iasă măcar la vot, e patria condusă de alogeni care reprezintă interese multinaționale înaintea celor naționale, e săraca țară bogată din care toți au de câștigat dar poporul pleacă în toate zările. România aparent uitată e cea a lupului dacic, a lupului-steag, e cealaltă Românie, spre care trebuie să ne întoarcem înainte de a fi prea târziu! Cealaltă Românie e patria în care președintele unește, nu dezbină, e România politicienilor care pun mai presus decât interesele personale și de partid pe cele ale țării și ale neamului din care fac parte. Cealaltă Românie e țara eroilor cunoscuți, dar mai ales necunoscuți, care au udat cu sângele lor acest pământ. Cealaltă Românie e tărâmul bunului simț, în care nu se bagă mâna până la cot, în care dacă ți se dă un deget nu iei toată mâna, e România proverbelor înțelepte, cristalizate de timp în memoria genetică a neamului, e țara tradițiilor autentice, în care stă încifrat codul genetic românesc. Cealaltă Românie e un pământ al omeniei și ospitalității, e țara creștină care și-a însușit învățătura hristică de a-ți iubi aproapele și de a-i sluji din bunătate. Cealaltă Românie e patria medicilor fără de arginți, a învățătorilor-apostoli, a militarilor eroi și a preoților cu har, e România țăranului care sărută pământul și a meșterului priceput, cu mâinile pline de bătături. Cealaltă Românie e țara plânsului doinelor de înstrăinare cântate de bătrânii rămași dincolo de granițe nedrepte sau ascultate cu sufletul sfâșiat de cei ce muncesc la alții pentru o bucată de pâine amară. Cealaltă Românie e locul unde valorile sunt respectate și urmate, nu alungate și batjocorite, e țara unde respectăm trecutul, cântărim cu grijă prezentul și construim pentru viitorul copiilor noștri, pentru că n-a fost a strămoşilor noștri, nu e a noastră, ci a urmaşilor noștri şi a urmaşilor urmaşilor noştri în veacul vecilor. Cealaltă Românie e țara râsului de copil, e România lacrimii dorului de mamă, e România sudorii de pe fruntea tatălui care aduce pâinea aburindă în casă, care o binecuvântează, o rupe și o împarte familiei. Să hrănim această Românie a lupului-steag! Să o creștem! Fie să învingă cealaltă Românie, România mea, a noastră! Trăiască nația! Sus cu ea!