Foto
Sistemul de învÄÅ£Ämânt comunist avea un ciclu primar, unul gimnazial, douÄ trepte, a cÄror picare echivala cu o reorientare a celor slabi cÄtre Åcoli profesionale, un BAC Åi o admitere deosebit de durÄ la facultate. Existau ceva studii postuniversitare, dar erau puÅ£ine Åi, în general, fÄrÄ mare importanÅ£Ä. Doctoratul era aproape un vis. Trebuia sÄ-Å£i aloci cel puÅ£in 6-8 ani Åi sÄ treci prin furcile caudine ale coordonatorului Åi ale diverselor comisii.
Acuzele care s-au adus sistemului comunist de învÄÅ£Ämânt au fost, de cele mai multe ori, penibile. Ãn afara problemei concentrÄrii excesive a elevilor pe materiile de la examenele de treaptÄ sau admitere(probabil singura problemÄ serioasÄ a acelui sistem), argumentele de genul âelevi stresaÅ£iâ, âmaterie prea concentratÄâ sau âmanuale lipsite de creativitateâ s-au dovedit a fi simple imbecilitÄÅ£i.
Elevul pregÄtit dupÄ programa comunistÄ ieÅea din ÅcoalÄ cu o bunÄ cunoaÅtere a istoriei, cu o cunoaÅtere rezonabilÄ a literaturii naÅ£ionale, cu noÅ£iuni solide de geografie Åi reuÅea sÄ se descurce într-o limbÄ de circulaÅ£ie internaÅ£ionalÄ. Vorbesc despre elevul mediu, care reuÅea sÄ finalizeze un liceu. Elevul comunist de top avea performanÅ£e excepÅ£ionale la olimpiadele naÅ£ionale Åi internaÅ£ionale, iar ca student reuÅea sÄ absoarbÄ cunoÅtinÅ£e extrem de vaste în perioada facultÄÅ£ii. Singurul lucru care-i lipsea Åcolii româneÅti era deschiderea Åi, în ultima perioadÄ, actualizarea programei.
ÃnsÄ ceea ce frapa la elevul român al acelor vremuri era diferenÅ£a netÄ dintre el Åi elevii din spaÅ£iul occidental. Ãn timp ce un elev occidental rar Åtia care-s vecinii Å£Ärii sale, un absolvent român de ÅcoalÄ generalÄ Ã®i putea da inclusiv referinÅ£e istorice despre cum au evoluat graniÅ£ele Å£Ärii sale de-a lungul timpului. Lucruri despre care occidentalul rar avea habar.
DupÄ RevoluÅ£ie, Åcoala româneascÄ a fost târâtÄ Ã®n tÄvÄlugul reformei. Fiecare Ministru al ÃnvÄÅ£Ämântului a venit cu propria sa reformÄ, propria sa viziune de optimizare a Åcolii, toÅ£i având în cap celebrul âmodel nordicâ.
AÅa cum nea Nelu ne vorbea despre modelul politic suedez (lesne de înÅ£eles deoarece era cel mai comunist model capitalist), corifeii învÄÅ£Ämântului ne arÄtau cu degetul acelaÅi model. IatÄ-ne la aproape treizeci de ani de reformÄ continuÄ. Care-s rezultatele? Elevul român e un golan care-Åi jigneÅte profesorii Åi care, dacÄ e luat mai tare, vine cu tata sau mama Åi ameninÅ£Ä profesorul cu procese interminabile.
Elevul român iese din ÅcoalÄ analfabet, din liceu la fel, iar facultatea a ajuns aproape un drept. Studiile postuniversitare (aÅa-zisul master) sunt în realitate niÅte glume.
ÃnsÄ, ca o îngemÄnare a picajului absolut, doctoratul se ia precum o diplomÄ de studiu. Urmezi un program de studiu Åi te faci doctor!
Elevul român bun, teoretic, poate ajunge la 28 de ani profesor universitar cu conducere de doctorat. Orice om cu picioarele pe pÄmânt, se gândeÅte cÄ un conducÄtor de doctorat de numai 28 de ani e cel puÅ£in geniu. Nicidecum, conducÄtorul nostru de doctorat, de cele mai multe ori e un neghiob, care n-are habar de mai nimic. Citindu-i teza de doctorat, dacÄ nu te prÄpÄdeÅti de râs, ajungi sÄ apreciezi cÄ existÄ uneori chiar Åi o paginÄ fÄrÄ greÅeli gramaticale.
Singurul domeniu în care exceleazÄ Åcoala autohtonÄ este cel al asimilÄrii limbii engleze. ÃnsÄ aceasta nu se datoreazÄ Åcolii, ci unei tendinÅ£e de americanizare a societÄÅ£ii, care vine la pachet cu o asimilare din ce în ce mai facilÄ a limbii Imperiului.
Privind spre Suedia, patria care ne-a inspirat pe noi la începutul demersului revoluÅ£ionar din învÄÅ£Ämânt, constatÄm acelaÅi dezastru. ÃnvÄÅ£Ämântul suedez e într-un picaj accentuat, prezis prin anii 80 de cei care încÄ mai erau profesori adevÄraÅ£i. Ce e sistemul suedez de învÄÅ£Ämânt? O maÅinÄ de spÄlat creiere, care optimizeazÄ rezultatele la testele internaÅ£ionale de evaluare a învÄÅ£Ämântului (gen PISA). Atât! Ãn rest, elevii ies prost pregÄtiÅ£i, dar perfect spÄlaÅ£i pe creier întru înrobirea lor în perfecta lume a coprporaÅ£iilor neocomuniste.
Aud vorbindu-se de creÅterea salariilor în învÄÅ£Ämânt, de strategii naÅ£ionale de educaÅ£ie s.a.m.d. N-aud însÄ nicÄieri de evaluÄri ale profesorilor, de scoaterea din sistem a elementelor nepregÄtite. DacÄ intri într-o cancelarie de ÅcoalÄ Å£i se face fricÄ. Atâta inculturÄ Åi îngustime e rar de imaginat undeva. AcelaÅi lucru îl constaÅ£i Åi la licee, iar prin facultÄÅ£i, corpul profesoral tânÄr e de-a dreptul înfiorÄtor. PÄrerea mea e cÄ Ã®nvÄÅ£Ämântul autohton a fost iremediabil distrus. A-l reconstrui e extrem de greu.
OdatÄ ce cancerul prostiei a atins corpul profesoral, standardele se prÄbuÅesc. Indiferent ce copii ai introdus în ciclul primar, la ieÅire nu trebuie sÄ te aÅtepÅ£i decât la vaci Åi boi. Atât!
Un singur lucru e neschimbat în învÄÅ£Ämânt: ministerul. Acea institiuÅ£ie stalinistÄ continuÄ sÄ funcÅ£ioneze la fel ca-n anii 50, fÄrÄ sÄ fie perturbatÄ de nicio schimbare politicÄ. Åi, dac-ar fi sÄ acuz pe cineva pentru actualul dezastru din învÄÅ£Ämânt, acela ar fi Ministerul ÃnvÄÅ£Ämântului în integralitatea sa.
Probabil motivul pentru care mamuÅ£ii staliniÅti de prin minister au pus osul la reformele continue de dupÄ RevoluÅ£ie Å£ine de ataÅamentul de idei: stalinismul funcÅ£ionarilor din minister a rimat de minune cu comunismul sistemului suedez de învÄÅ£Ämânt. Dac-ar fi sÄ se facÄ o nouÄ reformÄ a învÄÅ£Ämântului aÅ propune sÄ se înceapÄ cu ministerul, mai precis cu dÄrâmarea sa Åi cu alungarea tuturor Åobolanilor care se ascund. Apoi, obligatoriu, cu cadrele didactice.
Ar trebui organizate concursuri periodice al cÄror scop exclusiv ar trebui sÄ fie eliminarea proÅtilor din sistem. Åtiu, ar zbura peste 80% dintre angajaÅ£ii actuali, dar ar fi benefic deoarece doar aÅa ne-am putea aÅtepta ca, dupÄ douÄ decenii, din Åcoala româneascÄ sÄ iasÄ iar indivizi decenÅ£i. Dar oare are cineva stomac pentru o asemenea reformÄ?
Dan Diaconu