Foto
Aceasta trebuia sÄ fie harta României Mari!
AceastÄ hartÄ a României Mari este aproape de negÄsit pe internet, prin motorul de cÄutare Google întrucât, din motive âmisterioaseâ, nu apare listatÄ. Cât priveÈte detaliile documentare, nici atâta.
ExistÄ mai multe hÄrÈi cu acelaÈi contur, este adevÄrat, DAR NU ACEASTA. Este vorba, aÈadar, despre âHarta României Èi ÈÄrilor vecineâ în graniÈele revendicate în ajunul ConferinÈei de Pace de la Paris Èi a fost întocmitÄ de generalul de brigadÄ Constantin Teodorescu, la Institutul Cartografic IaÈi, în anul 1918. AceastÄ hartÄ, care reconstituie âgraniÈele naturaleâ ale României (adicÄ teritoriile locuite majoritar de români), a participat Èi la âRÄzboiul hÄrÈilorâ, premergÄtor aceleiaÈi ConferinÈe de la Paris din ianuarie 1919.
Èi acum explicaÈia ocultÄrii acestei hÄrÈi în mediul online: âHarta României Èi ÈÄrilor vecineâ, întocmitÄ de generalul Constantin Teodorescu în 1918, la Institutul Cartografic IaÈi, reprezintÄ mÄrturia încÄlcÄrii, la Trianon, a unor norme consacrate de drept public Èi drept internaÈional, întrucât aceastÄ hartÄ â Èi nu alta! â a fost prezentatÄ la Paris, în ajunul ConferinÈei de Pace, ea fiind realizatÄ conform âDeclaraÈiei de Unire cu Èaraâ la Adunarea NaÈionalÄ ConstituantÄ de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918.
SituaÈia, sub aspect juridic, a fost amplu Èi în detaliu analizatÄ de istoricul Mircea Dogaru în cartea sa âÃntre Alba-Iulia Èi Trianon. Ungaria tuturor cauzelor Èi rÄzboaiele de succesiune (1918 â 1920)â, din care prezentÄm un fragment. (Miron Manega)
Adunarea de la Alba-Iulia â act juridic cu valoare de drept public Èi drept internaÈional
La 15 noiembrie 1918, Consiliu NaÈional al UnitÄÈii Române a promulgat ceea ce am numi astÄzi âlegea electoralÄâ â coloana vertebralÄ a oricÄrei democraÈii autentice â adicÄ regulamentul pentru alegerea deputaÈilor AdunÄrii NaÈionale a Românilor. Precizându-i-se caracterul reprezentativ, consultativ Èi implicit de constituantÄ, Adunarea NaÈionalÄ a fost convocatÄ, prin anunÈul din 20 noiembrie, pentru data de 1 decembrie 1918 la Alba-Iulia. Ãn numÄr de 1.228, delegaÈii au fost aleÈi în mod democratic, în cadrul circumscripÈiilor electorale locale sau al organizaÈiilor tuturor partidelor politice, asociaÈiilor Èi organismelor economico-financiare, culturale, religioase Èi militare, primind fiecare mandatul susÈinerii Unirii âacestor români Èi a teritoriilor locuite de dânÈii cu Româniaâ. Pentru protejarea Èi susÈinerea delegaÈilor, peste 130.000 de locuitori ai tuturor localitÄÈilor româneÈti cuprinse între Tisa Èi arcul carpatic s-au deplasat la Alba Iulia, constituindu-se într-o uriaÈÄ adunare de obÈte reprezentativÄ, care a certificat decizia de unire, în conformitate cu principiul autodeterminÄrii, drept autentic act de voinÈÄ naÈionalÄ.
Conform mandatului încredinÈat, preÈedintele Marii AdunÄri NaÈionale de la Alba-Iulia, Gheorghe Pop de BÄseÈti, a declarat, în Cuvântul de deschidere, Adunarea, drept âCONSTITUANTÄ ÈI DESCHISÄâ, fapt care a îndreptÄÈit-o, conform tuturor normelor de drept recunoscute, sÄ adopte, ca act juridic, istorica âDeclaraÈie de Unire cu Èaraâ. Ãn lectura lui Vasile GoldiÈ, aceasta fÄcea cunoscut cÄ âAdunarea NaÈionalÄ a tuturor românilor dinTtransilvania, Banat Èi Èara UngureascÄ (teritoriile româneÈti dintre Tisa Èi CarpaÈii Occidentali â n.n.) adunaÈi prin reprezentanÈii lor îndreptÄÈiÈi la Alba-Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie, decreteazÄ unirea acelor români Èi a tuturor teritoriilor locuite de dânÈii cu România. Adunarea NaÈionalÄ proclamÄ Ã®ndeosebi dreptul inalienabil al NaÈiunii Române la întreg Banatul cuprins între râurile MureÈ, Tisa Èi DunÄreâ.
Votul în unanimitate al delegaÈilor a constituit baza juridicÄ, legalizarea actului, enunÈat de preÈedintele Gheorghe Pop de BÄseÈti: âAdunarea NaÈionalÄ a Poporului Român din Transilvania, Banat Èi pÄrÈile Ungariei (Partium â n.n.) a primit rezoluÈiunea prezentatÄ prin Vasile GoldiÈ Ã®n întregimea ei Èi astfel unirea acestei provincii româneÈti cu Èara-mamÄ⊠este pentru toate veacurile decisÄ!â.
Adunarea NaÈionalÄ, având caracter de ConstituantÄ, fiind organ legislativ Èi al suveranitÄÈii naÈionale pentru poporul român trÄitor în Ardeal, Banat, CriÈana, SÄtmar, MaramureÈ, etc., hotÄrârile sale au avut putere de lege pÄstrându-Èi pânÄ astÄzi, în conformitate cu principiile de drept internaÈional în baza cÄrora au fost adoptate, o importanÈÄ covârÈitoare Èi de netÄgÄduit sub aspectul juridic Èi politic. Ele au fost grupate pe genuri de probleme, de primÄ urgenÈÄ fiind cele ce consfinÈeau Unirea cu Regatul României ca decurgând din dreptul inalienabil al naÈiunii române de a decide soarta sa Èi a teritoriului moÈtenit de la înaintaÈi. Formând izvorul de drept al dreptului constituÈional român, aceste hotÄrâri au fost ratificate prin âLEGEA DE UNIREâ, votatÄ Ã®n unanimitate de prima Adunare ConstituantÄ a României întregite, publicatÄ Ã®n Monitorul Oficial nr. 206 din 1 ianuarie 1920. Din punct de vedere juridic aÈadar, Unirea teritoriilor româneÈti din fost monarhie dualistÄ cu patria-mamÄ, decretatÄ de Adunarea NaÈionalÄ ConstituantÄ de la Alba-Iulia, necondiÈionat, în baza dreptului inalienabil al românilor din respectivele teritorii la autodeterminare Èi suveranitate naÈionalÄ, a fost cu un an Èi Èase luni anterioarÄ semnÄrii tratatului de pace româno-ungar, un act legiferat, legalizat. Un acord încheiat între douÄ entitÄÈi suverane, deoarece Regatul României, ca stat suveran nu a fÄcut decât sÄ aprobe, prin organul sÄu constituÈional, ca Èi în cazul âBasarabieiâ Èi al Bucovinei, decizia luatÄ de Constituanta românilor din Banat, Transilvania Èi Partium, teritorii ce-Èi redobândiserÄ suveranitatea. Din momentul sancÈionÄrii âLegii de unireâ, similar situaÈiei din celelalte state europene reunificate, provinciile care decretaserÄ unirea cu Èara au încetat sÄ mai fiinÈeze în calitate de corpuri politice suverane, devenind pÄrÈi integrante ale teritoriului Regatului României.
De menÈionat cÄ Ã®ntregul proces a fost legalizat sub aspect juridic Èi de deciziile similare ale minoritÄÈilor alogene (parÈial ungurii, saÈii, svabii, secuii, evreii, Èiganii, etc. în totalitate) care, consultate, au subscris prin hotÄrâri luate în cadrul unor adunÄri cu caracter plebiscitar juridic recunoscute.
Drept urmare, Tratatul de Pace de la Trianon (4 iunie 1920), cu corectivele teritoriale în defavoarea românilor, impuse de interesele regionale ale marilor puteri, nu au fÄcut decât sÄ consacre acceptul Ungariei, în calitate de stat succesor al defunctului Imperiu dualist, faÈÄ de acordul încheiat Èi legiferat între douÄ pÄrÈi contractante suverane [âŠ].
PrivitÄ Ã®n lumina dreptului internaÈional, având caracterul unui adevÄrat plebiscit, naÈional Èi reprezentativ, menit sÄ permitÄ manifestarea voinÈei colective (fundamentul cel mai puternic Èi titlul de drept necontestat al oricÄrei alcÄtuiri statale), Adunarea de la Alba-Iulia a consacrat ca act juridic cu valoare de drept internaÈional, cu aceeaÈi valoare, aÈadar, ca Èi Tratatul de Pace de la Trianon, istorica DECLARAÈIE DE UNIRE. Astfel calificatÄ pe plan juridic, internaÈional, Adunarea apare ca o formÄ popularÄ de consultare neprescrisÄ de vreun act juridic internaÈional, având o valoare sporitÄ, în ordinea moralÄ Èi juridicÄ faÈÄ de simpla consultare la o zi determinatÄ Èi impusÄ printr-un angajament prealabil [âŠ].
Caracterul de drept public al AdunÄrii de la Alba-Iulia a fost în întregime admis Èi de dreptul internaÈional public, de ConferinÈa de pace Èi de stipulaÈiile tratatelor de pace [âŠ].
MIRON MANEGA / MIRCEA DOGARU